ADCC European Championship 2018 in Bucuresti! Vezi cand are loc competitia!

Vesti fantastice pentru toti practicantii de BJJ din Romania!

Campionatul European ADCC se va disputa acest an in Bucuresti pe data de 6 Octombrie.

Aici sportivii vor avea oportunitatea de a castiga o calatorie, cu toate costurile incluse, la campionatul mondial ADCC din Las Vegas.

ADCC-ul este cea mai prestigioasa competitie de grappling no gi (fara kimono) din intreaga lume, competitie la care participa sportivi de top atat din BJJ, precum si din alte sporturi precum lupte libere, judo, sambo, etc.

Golovkin vs Canelo 2! Vezi cand are loc revansa!

Dupa cum ne asteptam, se pare ca s-a stabilit si data oficiala pentru a doua infruntare dintre Gennady Golovkin si Canelo Alvarez!

Al doilea meci dintre cei doi va avea loc pe 5 Mai, live pe HBO Pay per view.

Alvarez (49-1-2, 34 KO) si Golovkin (37-0-1, 33 KO) au luptat in Septembrie, meciul insa terminandu-se la egalitate, decizie de altfel controversata a judecatorilor.

„Sunt incantat ca mai am oportunitatea o data de a participa in unul din cele mai importante evenimente din istoria boxului. Aceasta lupta va fi pe placul tuturor fanilor ce doresc sa vada cei mai buni boxeri la treaba. De aceasta data, Golovkin nu va mai avea nici o scuza in ceea ce priveste judecatorii, pentru ca vin sa-l fac knockout” a declarat Canelo.

Golovkin vrea si el sa inlature orice dubiu.

„Sunt gata sa ma lupt din nou cu Canelo si sunt fericit ca a acceptat meciul. Asta e lupta pe care fanii o doresc. Asta e lupta pe care boxul o merita. N-am fost de acord cu judecatorii in primul meci. De aceasta data, nu vor mai fi dubii. Voi pleca din ring in postura de campionul middleweight al lumii” a spus Golovkin.

Jiu Jitsu Brazilian: Totul despre specializare si cum sa invingi adversari mai experimentati ca tine!

de Gabriel Necula

Ce este specializarea?

Specializarea este dezvoltarea unui gameplan orientat in jurul a catorva tehnici si pozitii generale, urmand ca acestea sa fie aprofundate atat de mult, incat in acele situatii specifice, vei avea raspuns pentru orice actiune a adversarului. Pentru a exemplifica concret, avem sportivul A in „prima etapa” de specializare, cand isi alege tehnicile pe care se va concentra, astfel gameplan-ul lui ar putea arata in felul urmator:

phase 1

Fig 1. Sportivul A, sportiv ce alege sa se specializeze, cu o prima varianta de gameplan.

Dupa cum vedem, sportivul A are in acest punct un gameplan simplu, de baza, cu cate o tehnica generala aleasa pentru majoritatea pozitiilor si o metoda de a finaliza tehnica respectiva.

Acestea vor fi si tehnicile in jurul carora isi va aprofunda ulterior gameplan-ul. Dupa o perioada de pregatire si specializare gameplan-ul sau va evolua (Figura 2). In aceasta perioada, sportivul trebuie sa caute:

  1. Solutii pentru problemele intampinate in tehnicile deja existente in gameplan-ul de mai sus. De ce? Pentru a putea duce eventual actiunea dorita (inversare, finalizare, depasire) la capat, indiferent de potentialele reactii ale adversarului.
  2. Tehnici in pozitii noi ce il READUC intr-una din pozitiile din gameplan-ul de mai sus. De ce? Realitatea este ca te vei afla deseori in situatii nefavorabile, in care vei fi relativ departe de drumul (gameplan-ul) pe care vrei sa-l urmezi in lupta. In acele momente, ai totusi nevoie de cateva tehnici / aparari cu care sa duci lupta inapoi pe taramul familiar tie (gameplan-ul tau).
  3. Tehnici sau alte atacuri ce se pot combina cu cele deja existente in gameplan. De ce? Scopul in Jiu Jitsu este sa-ti pui adversarul permanent in situatia de a alege dintre mai multe optiuni, oferite de tine, toate insa proaste pentru el si bune pentru tine. Cel mai bun mod de a face asta este de a ataca in combinatii, acest lucru insemnand ca atunci cand tu ataci tehnica A, iar adversarul se apara, acesta se expune automat la tehnica B, tehnica cu care tu il astepti, ca o capcana pentru soareci. Cu cat vei avea un timing si o viteza de executie mai buna pe aceste combinatii, cu atat va scadea timpul de reactie al adversarului si rata ta de succes va creste.

Daca facem o diferentiere intre cele doua stadii, putem observa doua diferente importante:

Figura 2. Sportivul A, ce opteaza pentru specializare, cu gameplan-ul sau in faza a doua.

Figura 2. Sportivul A, ce opteaza pentru specializare, cu gameplan-ul sau in faza a doua.

Prima este ca au aparut solutii pentru anumite probleme pe care sportivul le poate intampina in pozitii specifice (single leg, demigarda), astfel incat sa poata duce actiunea catre un final favorabil lui. Caz concret, acum are solutii pentru 3 probleme pe care le poate intampina atunci cand incearca sa proiecteze cu single leg-ul. Are de asemenea solutii pentru doua situatii pe care le-ar putea intampina atunci cand incearca sa inverseze prin Demigarda -> Dogfight -> Prins piciorul -> Impins.

A doua este ca au aparut in gameplan tehnici noi, ce se completeaza si pot fi atacate in combinatie cu cele deja existente. Caz concret, in control lateral, a fost introdus straight armbar-ul ca raspuns la apararea de americana. Deja sportivul combina doua atacuri pentru a ajunge catre scopul dorit, anume submisia. In pozitia de depasire de garda, apare finalizarea Faria Kneebar, finalizare cu care fortezi adversarul sa aleaga intre submisie sau depasire.

A treia este ca au aparut si tehnici in situatii nefavorabile, tehnici insa ce il readuc pe sportiv inapoi intr-o pozitie familiara. In exemplul de mai sus, avem cele doua iesiri din control lateral si control deasupra care aduc sportivul inapoi in demigarda, pozitia sa preferata atunci cand e dedesubt, astfel aducandu-l pe „drumul” pe care acesta si l-a propus pentru a ajunge la rezultatul final de a invinge / submite adversarul.

Procesul acesta de perfectionare continua, iar sportivul va cauta sa se antreneze cat mai specific pentru aceste situatii, concentrandu-se pe a cauta solutii si atacuri doar pentru problemele si situatiile pe care le intampina in acest gameplan, evitand sau dedicand foarte putin timp pentru atacuri si situatii ce nu au legatura cu gameplan-ul de mai sus.

Functioneaza aceasta specializare la nivel inalt?

Raspunsul este un DA rasunator. Sportivii de top din BJJ (chiar si MMA, desi nu face subiectul articolului) sunt specializati pe anumite segmente de lupta.

Cateva exemple:

  • Bernardo Faria, multiplu campion mondial, specializat in demigarda si depasirea over/under.
  • Marcelo Garcia, multiplu campion mondial, specializat in garda butterfly si in X-Guard.
  • Dean Lister, dublu medaliat cu aur la ADCC, specializat in atacurile pe picioare.
  • Lucas Leite, multiplu campion mondial, specializat in demigarda.

De ce functioneaza acest concept si mod de pregatire?

Totul pleaca de la timp. Fiecare practicant, indiferent ca practica de hobby sau profesionist, are un numar limitat de ore pe care le poate aloca pe saptamana pentru antrenament. Chiar si un practicant profesionist este limitat la un moment dat de catre propriul corp in ceea ce priveste cat de mult se poate antrena. Un lucru este cert, timpul de antrenament este limitat.

Mai departe, acel timp alocat antrenamentului poate fi folosit, generalizand, pentru a deveni foarte bun pe anumite segmente de lupta (specializare) si slab in rest sau poate fi folosit pentru a deveni mediocru pe cat mai multe segmente de lupta.

Apoi, se rezuma la experienta. Majoritatea oamenilor masoara nivelul de experienta in ani. O analiza mai in profunzime ne arata totusi ca o unitate mult mai potrivita pentru a masura experienta sunt orele petrecute in antrenament, nu numarul de ani de la inceperea practicarii sportului.

Consideram doi sportivi, sportivul A (ultra specializat) cu 10 000 de ore petrecute in antrenament, iar sportivul B, sportiv ce a ales sa se antreneze cat mai variat si sa stapaneasca un numar cat mai mare de tehnici (la nivel de baza cel putin), are un numar de 20 000 de ore petrecute in antrenament. In aceasta situatie ipotetica, ambii sportivi au atribute fizice, mentale identice si orice alt factor ce ar influenta randamentul lor sportiv este egal.

Sportivul A a alocat timpul in sala 40% pentru antrenarea atacurilor din demigarda, 20% pentru depasirea prin Faria Over/Under, 20% pentru atacarea din control lateral cu combinatia Americana / Armbar / Kimura, 15% pentru antrenarea trasului de demigarda din picioare, iar restul de 5% pentru alte procedee si tehnici nelegate de gameplan-ul sau.

Astfel ajungem la:

Timpul petrecut dezvoltand trasul de demigarda = 1 500 de ore

Timp petrecut dezvoltand demigarda = 4 000 de ore.

Timp petrecut dezvoltand depasirea Faria Over / Under = 2 000 de ore.

Timp petrecut exersand atacurile Americana / Kimura / Armbar din control lateral = 2 000 de ore.

Timp petrecut exersand alte atacuri si tehnice ce nu se leaga de gameplan = 500 de ore.

Sportivul B a alocat timpul sau astfel: 40% antrenarea garzilor (garda inchisa, demi garda, butterfly, de la riva in mod egal), 20% luptei in picioare (single leg, double leg, arm drag, tur de sold in mod egal), 30% depasirilor de garda (knee slide, leg drag, double under in mod egal) si 10% atacurilor din pozitii dominante (kimura,  triunghi cu bratele, ezekiel choke, in mod egal).

Astfel ajungem la:

Timp petrecut dezvoltand cele patru tipuri de garzi: 8 000 de ore. Garda inchisa : 2 000 , Demi garda: 2 000, De la Riva: 2 000, Butterfly: 2 000

Timp petrecut dezvoltand procedeele in lupta din picioare: 4 000 de ore (impartite cate 1 000 de ore fiecare: single leg, double leg, arm drag, tur de sold).

Timpul petrecut dezvoltand depasirile de garda: 6 000 de ore (knee slide, leg drag si double under cu cate 2 000 fiecare).

Timpul petrecut dezvoltand atacurile din pozitii dominante: 2 000 de ore (aproximativ

666 de ore pentru fiecare dintre urmatoarele: kimura, triunghi cu bratele, ezekiel choke).

In aceasta situatie, daca s-ar infrunta cei doi sportivi, la o prima vedere prima sansa ar fi a sportivului B, datorita faptului ca are o experienta dubla, privind strict ca si numarul de ore petrecut in antrenament. Insa lucrurile nu stau tocmai asa.

Imediat ce incepe meciul apare intrebarea cine va reusi sa-si impuna gameplan-ul?

Sportivul A va dori sa traga demigarda. Sportivul B, desi poate nu are un gameplan foarte bine conturat, va avea sigur o tehnica preferata in fiecare pozitie.

Sportivul A va avea o experienta de 1 500 de ore pe tehnica pe care vrea s-o execute, adica tragerea de demigarda (inclusiv solutii la eventuale probleme), in timp ce sportivul B va avea 1 000 de ore experienta pe procedeul pe care doreste sa-l execute, indiferent care ar fi el. Experienta cumulata va conta doar daca stie sa lege toate acele procedee intre ele, caz in care si el a efectuat o specializare pe acest segment de lupta.

Concluzia in stadiul luptei din picioare: Sportivul A are un avantaj de 500 de ore experienta, astfel ca are sanse foarte mari sa duca lupta in demigarda, aceasta fiind urmatorul pas in planul sau.

Odata lupta ajunsa in demigarda, avem:

Sportivul A, cu 4 000 de ore experienta in demigarda si sportivul B, cu 6 000 de ore experienta in depasit de garda, insa doar kneeslide-ul fiind o varianta viabila, astfel experienta lui in situatia data este de 2 000 de ore.

Concluzia in stadiul de garda / depasire: Sportivul A are un avantaj de 2 000 de ore experienta asupra sportivului B.

Sportivul A inverseaza, sportivul B ajunge pe spate.

Se ajunge iar in stadiul de garda / depasire insa rolurile sunt inversate de data asta. Sportivul B are de ales una din cele patru garzi ale sale, oricare ar alege-o, numarul de ore experienta este 2 000. Sportivul A alege depasirea Faria Over / Under, unde are tot 2 000 de ore experienta.

Concluzia in stadiul de garda / depasire: Sansele sunt egale aici. Sportivul A are 2-0 in acest punct, conform regulamentului IBJJF. Daca depaseste garda, va avea 5-0. Daca meciul ramane in acest stadiu, va castiga cu 2-0. Daca sportivul B reuseste sa inverseze, va fi egalitate 2-2, insa sansele sunt ca situatia in care se ajunge apoi sa fie favorabila sportivului A.

In functie de cine va obtine eventual pozitia dominanta, va avea castig de cauza cel care va putea combina atacurile sale cu un timing mai bun si viteza mai mare. Desi amandoi au petrecut 2 000 de ore lucrand atacuri din pozitii dominainte, sportivul A a lucrat atacuri ce se imbina mult mai eficient decat cele ale sportivului B.

Chiar daca niciunul dintre ei nu ajunge intr-o pozitie dominanta, statistic vorbind, sportivul A va avea prima sansa la a castiga meciul la puncte.

Exemplul de mai sus este unul pur teoretic, in care cei doi au atribute fizice, mentale identice precum si conditii egale de antrenament, stil de viata, etc, insa arata foarte clar cum un sportiv cu o experienta aparent mai mica (sportivul A), dar ultra specializat, poate invinge un adversar cu o experienta mult mai mare (sportivul B), dar care a ales sa evite ultra specializarea. Cum reuseste sportivul A acest lucru? Il conduce pe sportivul B in anumite situatii de lupta in care avantajul de experienta este de partea sa.

Cum te poti specializa ?

Secretul este sa lucrezi cat mai izolat situatiile in care vrei sa excelezi. In exemplul dat mai sus, sportivul A ar trebui sa lucreze izolat in sparring demigarda, doar cu scopul de a inversa sau finaliza de acolo, urmand ca imediat ce realizeaza asta sa reseteze pozitia si sa revina in demigarda. Scopul aici e dezvoltarea timing-ului, gasirea eventualelor probleme pe care le poate pune adversarul si rezolvarea acestora. Apoi urmatorul nivel ar fi sparring-ul din demigarda, insa cu adversarul alegandu-si prizele cu care incepe, astfel sportivul A avand un handicap din start.

Metodologia trebuie repetata cu toate pozitiile din gameplan, pana ajungi in punctul in care stii majoritatea reactilor pe care le poate avea adversarul si cum sa le contrezi. In momentul in care intampini o problema, e foarte util sa-ti intrebi adversarul dupa sparring exact ce face, pentru a putea intelege pe deplin, urmand ca apoi sa cauti o solutie (fie cu ajutorul antrenorului sau pe cont propriu).

Sparring-ul la liber este si el folositor, insa trebuie tot timpul facut cu tema. Ce inseamna tema? Inseamna ca tot timpul vei cauta sa lucrezi tehnicile din gameplan-ul tau, fara sa deviezi.

Cand poti incepe sa te specializezi?

Raspunsul este si aici depinde. Este important ca incepator sa inveti tehnicile de baza in pozitiile principale, chiar daca nu toate se leaga intre ele. In primul rand, vei avea cunostinte generale asupra tehnicilor cu care poti fi atacat, precum si ce optiuni ai in fiecare pozitie si, ulterior, vei stii in ce ai putea sa te specializezi. Trebuie sa existe o baza tehnica solida pentru a putea incepe procesul de specializare. In al doilea rand, sunt multe tehnici care, prin natura lor, te vor invata anumite secrete ale BJJ-ului. Vorbim aici de cum sa pui presiune (depasire Over Under / Double Under), cum sa-ti misti soldurile (majoritatea atacurilor din garda inchisa), cum sa schimbi unghiul fata de adversar (garda inchisa, demigarda), cum sa dezechilibrezi adversarul, etc. Aceste elemente sunt foarte importante, indiferent de ce specializare vei avea ulterior.

Ca reper, centura albastra este de obicei un punct bun in care poti incepe sa te specializezi.

Exista dezavantaje?

Categoric.

Odata ce alegi sa te specializezi, pentru a avea cele mai bune rezultate, trebuie sa fii mult mai disciplinat in antrenament. Orice runda petrecuta in care nu ai lucrat cu o anumita tema pentru gameplan-ul propriu, este o runda in care timpul tau putea fi folosit mai eficient.

Sparring-urile vor incepe sa semene foarte mult intre ele, repertoriul de tehnici folosit devenind limitat, astfel ca asta poate duce catre plictiseala.

Un alt dezavantaj este ca, la un moment dat, poti atinge un plafon ce va parea initial insurmontabil. In acel moment, singurele lucruri care vor functiona sunt consecventa si analiza atenta.

Insa nu este o situatie de alb sau negru. Poti varia perioade in care lucrezi specializat cu perioade in care nu faci asta sau o faci, dar nu esti la fel de concentrat pe acest lucru. Cum am spus mai sus, eficienta in acest caz poate scadea, insa cu acest gen de eficienta ar trebui sa se preocupe mai mult sportivii profesionisti / competitorii si mai putin cei care fac de hobby sau nu au in plan sa participe la competitii.

UFC 226: Stipe Miocic vs Daniel Cormier pentru centura greilor!

S-a aflat urmatorul adversar pentru Miocic! Daniel Cormier, campionul de la light heavyweight, se va infrunta cu Stipe la UFC 226 pentru centura heavyweight a UFC-ului!

Acestia se vor lupta intai in sezonul 27 al showului The Ultimate Fighter, din postura de antrenori, urmand ca totul sa culmineze cu UFC 226 si meciul pentru centura greilor din UFC.

Evenimentul va avea loc in Las Vegas, pe 7 Iulie.

Ambii luptatori vin dupa victorii dominante. Miocic a facut un meci mare cu Ngannou, castigand intr-o maniera categorica toate rundele, in timp ce Cormier a castigat meciul cu Oezdemir prin TKO, fara a intampina mari probleme.

Cormier si-a anuntat intentia de a se retrage pana in Martie, anul viitor, astfel ca meciul cu Miocic va fi printre ultimele in care il vom vedea.

 

Namajunas ponderata in privinta revansei! Vezi ce spune despre meciul cu Joanna Jedrzejczyk!

Dupa ce a reusit o performanta senzationala impotriva Joannei Jedrzejczyk, astfel castigand centura la strawweight, Rose Namajunas este totusi realistica in privinta revansei.

„Revansa este partea mai grea. Nu poti s-o pictezi pe Mona Lisa de doua ori.  Trebuie sa fie ceva diferit, dar daca nu e nimic stricat, nu ai ce sa repari. Trebuie sa continuam sa facem ce am facut si pana acum, iar in acelasi timp sa progresam.”

Stiam c-o s-o fac knockout pentru ca toti sunt disperati dupa proiectare. Toti incearca sa o proiecteze din ce observ. Stau fata in fata cu Valentina Shevchenko si nu sunt impresionata. Il am pe Pat Barry in coltul meu. Pe Trevor Wittman. Am facut taekwondo toata viata mea. Nu sunt chestii pe care nu le-am mai vazut.

Acel stil de kickboxing olandez, e bun, e dificil. E intimidant sa stai in fata unui astfel de stil, dar are un fel de ritm asupra lui. E ceva ciudat…arata infricosator…dar nu ar trebui sa te sperie.

Trebuie sa tin minte ca se poate intampla orice, oricand si ca orice competitor este periculos. La sfarsitul zilei … ce va fi va fi. Cu siguranta simt ca sunt luptatoarea mai buna. Am multe atuuri. Trebuie sa tin minte chestia asta” a spus Rose.

 

Zilele sunt numarate! Vezi ce planuri are Cormier pentru retragere!

Se pare ca zilele lui Cormier in MMA sunt numarate. Campionul de la light heavyweight a facut publice planurile sale de retragere dupa victoria impotriva lui Volkan Oezdemir.

„Odata ce intram in luna Martie a acestui an, voi mai avea maximum 12 luni ramase de a lupta. O sa termin pana in Martie 20, 2019. Nu voi mai lupta din nou.

O sa-mi termin cariera la 40 de ani. Nu ma voi intoarce. Nu va fi genul de retragere pana apare oportunitatea potrivita. Va fi gata. Nu voi mai face asta. Am mai spus-o, am avut o viata minunata in sport. Am iubit fiecare moment. Familia mea, inclusiv copiii mei, au fost parte din lumea asta.

Am fost in centrul universului atletic pentru familia mea pentru un timp foarte foarte lung. E timpul ca in acest centru sa fie Daniel si Marquita. E timpul ca ei sa fie in centrul competitiilor sportive. Vreau si eu sa fiu genul ala de parinte nebun care urla de pe margine si o ia razna si se mandreste cu copiii sai.

Cat despre Jones, nu mai e vorba despre el. E vorba despre mine. E povestea mea. Nu-mi pasa cu cine voi lupta in urmatoarele 14 luni. Voi lupta cu cine merita. Cariera mea nu este legata de o eventuala victorie mai convingatoare cu Gustafsson acum sau de o eventuala victorie impotriva lui Jon Jones. Nu mai conteaza pentru mine. E despre mine si despre ce fac eu.

La sfarsitul zilei, trebuie sa fiu ok cu cariera mea si sunt ok cu cariera mea, indiferent daca il bat sau nu pe Jones si pe Gustafsson sau nu. Sunt ok cu totul”.

UFC 220: Miocic vs Ngannou. Prefata din punct de vedere tactic.

In aceasta dimineata avem parte de un meci mult asteptat la grei si anume Stipe Miocic vs Francis Ngannou.

Mai jos, prefata din punct de vedere tactic oferita de Jack Slack.

Articolul original poate fi gasit AICI.

„Fara nici un ban si fara un viitor, Francis Ngannou a plecat din Cameroon in Franta. Ngannou a lucrat pe santier si visa sa devina un boxeor pentru a scapa din saracie. A ajuns la MMA Factory Paris cu speranta ca se va apuca de cursurile de box, insa Ngannou a fost convins de Fernand Lopez sa-si incerce norocul in arte martiale mixte. In acest weekend, se lupta pentru titlul UFC la grei – cea mai galonata centura in lumea artelor martiale – si va castiga undeva in jur de 500 000 de dolari doar pentru participare. Oricum o privesti, Francis Ngannou deja e un succes.

UFC-ul par si ei foarte interesati de acest business numit Ngannou. Cu o poveste si un corp ca al lui, cine n-ar fi? Are 1,93 m , 113 kg cu abdomen vizibil si da knockout-uri. Gandeste-te la drumul lui catre titlu – prin doi dintre cei ce au fost facuti knockout de cele mai multe ori in istoria UFC-ului – si felul in care UFC-ul ii promoveaza lovitura sa de pumn ca fiind aproape magica. Se presupune ca lovitura de pumn a lui Ngannou ar fi cea mai puternica pe care cei din centrul de performanta al UFC-ului au testat-o vreodata. Dar ala nu e un record mondial, oricum te-ai uita la el – e un record pe un aparat pe care nu l-au folosit foarte multi – cu toate astea, este promovat ca si cum ar fi cel mai puternic din lume. Dana White a dus asta la extrem spunand ca s-a demonstrat ca Ngannou loveste precum un camion.  Apoi uita-te la conturile de social media ale UFC-ului si cat de mult se concentreaza pe knockout-ul dat lui Overeem si pe momentele in care acesta era intins pe saltea inconstient. Nu e nimic neobisnuit ca un luptator sa stea la podea un timp indelungat dupa ce a fost facut knockout, dar cei cu transmisia de obicei muta camera imediat pentru a se concentra pe castigator si a evita momente inconfortabile. UFC-ul face tot posibilul pentru a-l face pe Ngannou un fel de Mike Tyson al lor.

Totusi, asta este treaba promoterului, si e bine sa vedem ca UFC-ul investeste in cineva care nu se numeste Conor McGregor. Pentru fanul educat al sporturilor de contact, sunt inca multe intrebari neraspunse in ceea ce priveste aceasta imagine imbatabila a lui Ngannou si, sa speram, ca acest meci cu Miocic ne va oferi cateva raspunsuri.

Gameplan Ipotetic: Stipe Miocic

Pentru Stipe Miocic, drumul este unul simplu. Francis Ngannou e un om care se descurca bine in schimburi de lovituri sau in combinatii cand adversarul sau se acopera si e static. Din acest aspect, e asemanator cu Mark Hunt, un fost adversar al lui Miocic. Hunt cauta sa loveasca pe contra de fiecare data cand Miocic intra sa loveasca, iar Miocic folosea jab-ul si fentele pentru a-l face pe Hunt sa stea pe ganduri. Aici nu se pune problema ‘va merge pe Ngannou?’, asta este un element absolut elementar impotriva celor ce cauta sa loveasca pe contra. Orice luptator de contra a avut probleme impotriva fentelor convingatoare si a jab-urilor controlate si din distanta. Motivul este unul simplu: poate sa arunce loviturile la fiecare fenta ce ii este aratata – astfel obosind si fiind pus in pozitii dificile – sau poate sa mai astepte un pic ca sa inceapa sa-si dea seama care lovituri sunt reale si care nu, astfel incasand probabil lovituri pe care nu ar trebui sa le incaseze. De la Anderson Silva si pana la Joanna Jedrzejczyk, treaba asta a functionat.

Desigur, in fragmentul de mai sus discutam despre fente CONVINGATOARE. Daca un luptator incepe sa aiba dubii sau sa faca 3-4 fente fara sa faca pasul in fata si sa loveasca pe bune, orice dubiu pe care l-a implantat in mintea adversarului, va disparea rapid. Asta este elementul uman din striking-ul stiintific si pentru a vedea asta in actiune trebuie doar sa ne uitam la meciurile lui Alistair Overeem in UFC. Il putem vedea pe Overeem facand demonstratii foarte bune de cum sa intri in distanta, sa lovesti si sa iesi repede in meciuri precum cel impotriva lui Junior dos Santos si Mark Hunt, precum si meciul cu Miocic unde aproape a castigat asa. Apoi avem meciurile cu Ngannou, Sergej Kharitanov si Ben Rothwell unde a facut pasul in fata mult prea agresiv si fara consideratie pentru adversar ca sa loveasca si a fost prins.

Singurul luptator care i-a pus jab-ul in fata lui Ngannou a fost Curtis Blaydes, ocazie cu care Ngannou a incasat complet fiecare jab si a raspuns cu o dreapta peste brat. Blaydes era mai rapid pe jab si reusea sa conecteze cu lovitura sa mai rapida, dar incasa imediat apoi o lovitura mai inceata si mai puternica.

Asta e o tema constanta in artele martiale mixte: un luptator cu o forma buna si o viteza buna in loviturile sale ajunge primul la tinta, iar apoi incaseaza o lovitura mai grea pe raspunsul adversarului. Kazushi Sakuraba l-a surprins pe Wanderlei Silva in a treia lor intalnire prin faptul ca arunca lovituri pe centru, dar era clatinat apoi de loviturile ce veneau din partea lui Silva ca raspuns. John Moraga era mai rapid ca Sergio Pettis si reusea sa conecteze primul surprinzator de des, dar Pettis a realizat ca Moraga nu facea nimic sa iasa din raza sa de actiune, astfel ca a inceput sa conecteze lovituri pe contra.

Problema lui Blaydes a fost ca jab-ul sau era previzibil, nu era ascuns si nu avea nici o grija defensiva dupa ce dadea jab-ul. Asta este tot scopul sacului de box legat la doua capete. Face luptatorul sa se miste imediat dupa ce a dat o lovitura dreapta – luptatorul loveste sacul, se duce in fata iar apoi se intoarce catre luptator, reprezentand raspunsul adversarului. E foarte usor sa vezi boxeri de top lovind acest sac de sute de ori fara sa il piarda din tinta si sa ratezi intregul scop al acestui exercitiu – uita-te la cum folosea Ronda Rousey acel sac. Dar Stipe Miocic s-a demonstrat capabil in a folosi jab-ul. Impotriva lui Mark Hunt, Roy Nelson si Fabricio Werdum, Miocic a fost capabil sa intre in distanta, sa loveasca si sa iasa nevatamant prin fentele pe care le facea dinainte de jab si prin faptul ca se punea in pozitii in care se putea apara dupa ce lovea. Fie ca scadea nivelul din genunchi, eschiva, acoperea barbia cu umarul sau obstructiona drumul dreptei adversarului cu propriul sau brat.

Unul din lucrurile frumoase ale jab-ului dublu – si poti vedea asta in meciul dintre Ray Robinson si Randy Turpin si chiar la Vasyl Lomachenko vs Guillermo Rigondeaux – este ca acopera o distanta foarte mare, forteaza adversarul sa se miste si il ajuta pe cel ce ataca jab-ul dublu sa nu se deschida prea mult. Cand un adversar se fereste de jab prin a se inclina de la nivelul bazinului sau a se lasa pe spate, jab-ul dublu il forteaza intr-o pozitie foarte incomoda, chiar dinainte ca al doilea jab sa plece. De cand a ajuns in UFC, Ngannou a facut de multe ori acest lucru, sa se lase pe spate pentru a evita lovituri si sa arunce lovitura cand adversarul paseste in fata, unde o dreapta conectata corect poate fi catastrofala.

Evident, lupta din distanta si jabul bun ale lui Miocic sunt un mod de a ajunge la o finalitate. Jab-ul seteaza bratul sau drept si aici lucrurile devin periculoase, nu doar pentru adversar ci si pentru Miocic. Dreapta sa are o minte proprie. Uneori e capabil de a lovi stiintific cu dreapta sa, sa conecteze ca apoi sa anticipeze raspunsul si sa schimbe pozitia intr-un unghi din care poate continua sa loveasca. Alteori mai putin – cauta sa se tina de adversar cu stanga in timp ce arunca disperat dreapta. Astea sunt cele ce pot fi periculoase pentru el in lupta din distanta mica/medie cu Ngannou. Cu cat Miocic sta in distanta medie, cu atat se expune mai mult.

Principalul sau obiectiv in acest meci ar trebui sa fie sa strecoare doiul (directa cu mana din spate) imediat dupa unu (jab-ul cu mana din fata). Sa fenteze scaderea de nivel pentru a-l face pe Ngannou sa se miste si sa munceasca, sa fenteze loviturile pentru a-l face pe Ngannou sa se gandeasca de doua ori inainte de a arunca contra, sa puncteze cu jab-ul si eventual directa de dreapta – intotdeauna sa-i intrerupa combinatiile si sa incheie cu un croseu de stanga sau sa intre in clinch pentru a preveni sansele pe care le are Ngannou sa-l prinda pe contra.

Un alt mod in care Miocic poate conecta dreapta este sa-l faca pe Ngannou sa arunce lovituri de picior. Ngannou nu stapaneste foarte bine loviturile de picior, dupa cum a aratat in primele sale meciuri in UFC, cand arunca loviturile de picior de pe loc si fara nici o setare. Poate sa-l faca sa arunce lovituri de picior daca sta in distanta mare, nu doar cu jab-ul dar si cu low kick-ul pe interior, lovitura folosita atat de bine impotriva lui Fabricio Werdum. Miocic a avut probleme mari cu low kick-urile pe exterior de la Junior dos Santos, dar cand Ngannou incearca sa loveasca cu piciorul, el va trebui sa paseasca pe c entru cu dreapta in timp ce Ngannou e intr-un picior. Cand timing-ul este bun, lovitura este una foarte puternica si chiar daca nu rezulta intr-un knockout, poate oferi sansa de knockdown sau takedown.

Gameplan Ipotetic: Francis Ngannou

Armele lui Francis Ngannou din distanta mica sunt deja bine cunoscute. Uppercut-ul de stanga impotriva unui Alistair Overeem prins intr-o pozitie foarte proasta a fost difuzat la infinit. Uppercut-ul de dreapta dat pe contra lui Arlovski este si el bine stiut.

Desi vechea schema de a te lasa pe spate si a contra ataca ar putea merge daca Miocic accepta sa stea la schimburi precum Arlovski si Overeem, e intotdeauna mai bine sa iti faci un plan ce ia in calcul un adversar competent si periculos si sa fii placut surprins daca acesta face o greseala. Astfel, Ngannou ar trebui sa se concentreze pe a forta aceste schimburi si sa caute exact ce arme are pentru a-l pune in pericol pe Miocic atunci cand acesta este la distanta.

In primul rand, Ngannou ar trebui sa aiba o deplasare buna si sa taie cusca. Desi Miocic a fost bun in a evita sa fie prins pe cusca, daca Ngannou lucreaza constant si eficient pentru asta, ar trebui sa apara rezultate. Ar putea sa foloseasca combinatia de jab-jab-directa de dreapta pe care a folosit-o in mod repetat impotriva lui Blaydes. Miocic are tendinta de a oferi spatiu si sa tina capul in aer complet neprotejat si a fost prins de cateva ori de Nelson, Werdum si dos Santos. Alonja lui Ngannou combinata cu jab-ul dublu ar putea rezulta in niste consecinte mult mai drastice decat cele pe care le-a intalnit pana acum in adversarii mai sus mentionati.

Alternativa, una pe care fiecare luptator ce cauta sa taie ringul ar trebui sa o aibe in buzunarul sau din spate, este sa faca un pas in spate si sa-l lase pe Miocic sa vina la el. Daca Ngannou refuza sa preseze un minut, sunt sanse ca Miocic sa vina un pic in fata. Miocic a fost foarte aproape sa piarda titlul impotriva lui Overeem, cand a fost un pic prea entuziasmat in timp ce-l presa pe acesta si a intrat drept intr-o directa de stanga ce l-a pus in fund.

Dar deplasarea lui Ngannou – precum multe alte lucruri in ceea ce-l priveste – este un pic misterioasa. Cand a venit in UFC, nu avea nici macar fundamentele deplasarii, acesta deplasandu-se in fata cu piciorul din spate prima oara – lucru util doar daca ai niste lovituri excelente cu piciorul din fata pe care vrei sa le arati – lovituri pe care Ngannou nu le are. Se vad totusi niste imbunatatiri, dar luptele au fost mult prea scurte pentru a arata daca aceste imbunatatiri vor ramane prezente si in runda a treia pe fond de oboseala.

Dreapta lui Miocic pare sa fie cea mai mare amenintare.  Exista cateva metode pentru ca Ngannou sa-l faca s-o arunce in gol. Prima este sa-l prinda pe cusca si sa sara pe el inainte ca acesta sa se deplaseze circular si sa iasa. Asta e mai complicat. A doua metoda este sa-i arate ceva ce va crede ca trebuie speculat. De cele mai multe ori asta e o intrare la proiectare esuata. De fiecare data cand Roy Nelson intra la soldurile lui Miocic, Miocic tinea stanga pe el si dreapta o arunca agresiv, fara nici un considerent pentru aparare. A fost o gaura foarte mare in performanta sa din acea seara, performanta de altfel foarte buna in general. Si s-a intamplat in continuare. La fel si cu Werdum. A aruncat un low kick pe interior iar apoi statea cu mainile in fata ca o mumuie si a inceput sa arunce lovituri.

Ngannou a aratat ca e un om puternic in clinch. Daca poate intra sub Miocic, poate initia un schimb si poate incheia schimbul din clinch in termenii sai sau macar stie ca atunci cand Miocic lasa putin spatiu pentru a iesi, poate arunca lovituri grele. Ar fi o oportunitate buna de a conecta niste combinatii. Desi Miocic e un boxeor ce are o postura dreapta, astfel nefiind o tinta pentru uppercut-uri, imediat ce vede o intrare la proiectare isi arunca soldurile in spate si capul sau ramane expus pentru uppercut.

O intrebare foarte importanta este cat de buna va fi apararea la proiectari a lui Ngannou pe masura ce trec rundele. De fapt, trebuie sa-l vedem pe Ngannou cu totul cat de bun este pe masura ce trec rundele. Multi au fost impresionati de faptul ca a fost mai puternic ca Overeem in clinch si l-a intors pe musca, dar ala a fost un meci de un minut. Wrestling-ul bun e asemanator cu un box bun – nu te astepti sa ai o rata de succes de 100%. Miocic a fost intotdeauna bun la intrarea la un picior si la a face adversarul sa lucreze, urmand ca proiectarile sa-i iasa in rundele ulterioare. In meciul de doua runde recent cu Blaydes, in runda a doua a fost proiectat si a cazut direct in control lateral. Blaydes l-a lasat sa-i ia underhook-ul si sa se ridice, dar a fost interesant oricum si meciul a fost oprit datorita accidentarii la ochi a lui Blaydes.

Poate Ngannou il va spulbera pe Miocic intr-un meci rapid, lucru ce nu ne va spune nimic despre el, dar Miocic pare genul de luptator – cu echipa potrivita in jurul sau – care chiar sa-i testeze slabiciunile lui Ngannou. Oricum ar fi, e greu sa ne imaginam ca nu se vor mai intalni o data. Amandoi sunt tineri comparativ cu ceilalti competitori de la heavyweight si, impreuna cu Blaydes si Tybura, ofera in sfarsit putina speranta pentru viitorul diviziei.”

John Kavanagh: Lumea stie oricum cine este adevaratul campion. Vezi ce spune despre Khabib vs Ferguson

Zilele trecute, Dana White a anuntat ca centura ii va fi luata lui Conor McGregor, astfel ca Ferguson si Khabib se vor lupta pentru titlul undisputed.

O prima reactie la aceste evenimente vine din partea lui John Kavanagh, head coach-ul Straight Blast Gym, care e de parere ca UFC-ul ii poate lua centura din punct de vedere material, dar McGregor ramane in continuare campionul categoriei lightweight.

„Am primit si eu vestea in acelasi timp cu voi. Eu cred ca, indiferent de cum este promovata aceasta lupta (cea dintre Ferguson si Khabib), lumea stie oricum cine este adevaratul campion al categoriei. Stiu ca voi supara pe multi cu acest comentariu, dar asta este opinia mea.

Daca se va intampla apoi ca invingatorul sa lupte cu Conor, oricare ar fi el, se va gandi noaptea inainte de culcare ca trebuie sa-l invinga pe Conor pentru a fi vazut ca adevaratul campion. Asa vad eu lucrurile.

Cat despre meciul dintre cei doi, cred ca amandoi sunt grappleri, niciunul nu are un striking de un nivel foarte inalt, deci cred ca va fi un meci de grappling. Si cred ca o mare parte din meci, Khabib va fi deasupra. Cred ca va castiga la decizie. Mai cred de asemenea ca este un risc foarte mare ca meciul sa nu se intample. E foarte impresionant ceea ce face Khabib – ritmul si presiunea pe care o pune. Dar pentru a putea face asta, trebuie sa te antrenezi intr-un anumit fel.

Cred ca exista o sansa foarte mare ca unul dintre ei sa se retraga inainte de meci. Dar hai sa presupunem ca amandoi sunt sanatosi, trec de pregatire cu bine, meciul are loc si trec cele 5 runde. Tony va avea momentele sale in prima sau a doua runda. Va fi aproape cu niste ghilotine sau triunghiuri probabil. Dar Khabib va reusi sa iasa datorita fortei si il va face sa oboseasca. Nu cred ca il va opri inainte de limita.

Daca ne uitam cum a castigat Conor centura, nu a lasat nici o urma de indoiala. Nu a castigat la decizie sau cumva marginal. Nu se poate uita nimeni la meciul cu Alvarez si sa spuna ca nu a fost dominata de la un capat la altul. Nu a fost in nici un fel o lupta stransa. Conor a castigat centura intr-un stil mare. El e campionul la lightweight.”