Jiu Jitsu Brazilian: Totul despre specializare si cum sa invingi adversari mai experimentati ca tine!

de Gabriel Necula

Ce este specializarea?

Specializarea este dezvoltarea unui gameplan orientat in jurul a catorva tehnici si pozitii generale, urmand ca acestea sa fie aprofundate atat de mult, incat in acele situatii specifice, vei avea raspuns pentru orice actiune a adversarului. Pentru a exemplifica concret, avem sportivul A in „prima etapa” de specializare, cand isi alege tehnicile pe care se va concentra, astfel gameplan-ul lui ar putea arata in felul urmator:

phase 1

Fig 1. Sportivul A, sportiv ce alege sa se specializeze, cu o prima varianta de gameplan.

Dupa cum vedem, sportivul A are in acest punct un gameplan simplu, de baza, cu cate o tehnica generala aleasa pentru majoritatea pozitiilor si o metoda de a finaliza tehnica respectiva.

Acestea vor fi si tehnicile in jurul carora isi va aprofunda ulterior gameplan-ul. Dupa o perioada de pregatire si specializare gameplan-ul sau va evolua (Figura 2). In aceasta perioada, sportivul trebuie sa caute:

  1. Solutii pentru problemele intampinate in tehnicile deja existente in gameplan-ul de mai sus. De ce? Pentru a putea duce eventual actiunea dorita (inversare, finalizare, depasire) la capat, indiferent de potentialele reactii ale adversarului.
  2. Tehnici in pozitii noi ce il READUC intr-una din pozitiile din gameplan-ul de mai sus. De ce? Realitatea este ca te vei afla deseori in situatii nefavorabile, in care vei fi relativ departe de drumul (gameplan-ul) pe care vrei sa-l urmezi in lupta. In acele momente, ai totusi nevoie de cateva tehnici / aparari cu care sa duci lupta inapoi pe taramul familiar tie (gameplan-ul tau).
  3. Tehnici sau alte atacuri ce se pot combina cu cele deja existente in gameplan. De ce? Scopul in Jiu Jitsu este sa-ti pui adversarul permanent in situatia de a alege dintre mai multe optiuni, oferite de tine, toate insa proaste pentru el si bune pentru tine. Cel mai bun mod de a face asta este de a ataca in combinatii, acest lucru insemnand ca atunci cand tu ataci tehnica A, iar adversarul se apara, acesta se expune automat la tehnica B, tehnica cu care tu il astepti, ca o capcana pentru soareci. Cu cat vei avea un timing si o viteza de executie mai buna pe aceste combinatii, cu atat va scadea timpul de reactie al adversarului si rata ta de succes va creste.

Daca facem o diferentiere intre cele doua stadii, putem observa doua diferente importante:

Figura 2. Sportivul A, ce opteaza pentru specializare, cu gameplan-ul sau in faza a doua.

Figura 2. Sportivul A, ce opteaza pentru specializare, cu gameplan-ul sau in faza a doua.

Prima este ca au aparut solutii pentru anumite probleme pe care sportivul le poate intampina in pozitii specifice (single leg, demigarda), astfel incat sa poata duce actiunea catre un final favorabil lui. Caz concret, acum are solutii pentru 3 probleme pe care le poate intampina atunci cand incearca sa proiecteze cu single leg-ul. Are de asemenea solutii pentru doua situatii pe care le-ar putea intampina atunci cand incearca sa inverseze prin Demigarda -> Dogfight -> Prins piciorul -> Impins.

A doua este ca au aparut in gameplan tehnici noi, ce se completeaza si pot fi atacate in combinatie cu cele deja existente. Caz concret, in control lateral, a fost introdus straight armbar-ul ca raspuns la apararea de americana. Deja sportivul combina doua atacuri pentru a ajunge catre scopul dorit, anume submisia. In pozitia de depasire de garda, apare finalizarea Faria Kneebar, finalizare cu care fortezi adversarul sa aleaga intre submisie sau depasire.

A treia este ca au aparut si tehnici in situatii nefavorabile, tehnici insa ce il readuc pe sportiv inapoi intr-o pozitie familiara. In exemplul de mai sus, avem cele doua iesiri din control lateral si control deasupra care aduc sportivul inapoi in demigarda, pozitia sa preferata atunci cand e dedesubt, astfel aducandu-l pe „drumul” pe care acesta si l-a propus pentru a ajunge la rezultatul final de a invinge / submite adversarul.

Procesul acesta de perfectionare continua, iar sportivul va cauta sa se antreneze cat mai specific pentru aceste situatii, concentrandu-se pe a cauta solutii si atacuri doar pentru problemele si situatiile pe care le intampina in acest gameplan, evitand sau dedicand foarte putin timp pentru atacuri si situatii ce nu au legatura cu gameplan-ul de mai sus.

Functioneaza aceasta specializare la nivel inalt?

Raspunsul este un DA rasunator. Sportivii de top din BJJ (chiar si MMA, desi nu face subiectul articolului) sunt specializati pe anumite segmente de lupta.

Cateva exemple:

  • Bernardo Faria, multiplu campion mondial, specializat in demigarda si depasirea over/under.
  • Marcelo Garcia, multiplu campion mondial, specializat in garda butterfly si in X-Guard.
  • Dean Lister, dublu medaliat cu aur la ADCC, specializat in atacurile pe picioare.
  • Lucas Leite, multiplu campion mondial, specializat in demigarda.

De ce functioneaza acest concept si mod de pregatire?

Totul pleaca de la timp. Fiecare practicant, indiferent ca practica de hobby sau profesionist, are un numar limitat de ore pe care le poate aloca pe saptamana pentru antrenament. Chiar si un practicant profesionist este limitat la un moment dat de catre propriul corp in ceea ce priveste cat de mult se poate antrena. Un lucru este cert, timpul de antrenament este limitat.

Mai departe, acel timp alocat antrenamentului poate fi folosit, generalizand, pentru a deveni foarte bun pe anumite segmente de lupta (specializare) si slab in rest sau poate fi folosit pentru a deveni mediocru pe cat mai multe segmente de lupta.

Apoi, se rezuma la experienta. Majoritatea oamenilor masoara nivelul de experienta in ani. O analiza mai in profunzime ne arata totusi ca o unitate mult mai potrivita pentru a masura experienta sunt orele petrecute in antrenament, nu numarul de ani de la inceperea practicarii sportului.

Consideram doi sportivi, sportivul A (ultra specializat) cu 10 000 de ore petrecute in antrenament, iar sportivul B, sportiv ce a ales sa se antreneze cat mai variat si sa stapaneasca un numar cat mai mare de tehnici (la nivel de baza cel putin), are un numar de 20 000 de ore petrecute in antrenament. In aceasta situatie ipotetica, ambii sportivi au atribute fizice, mentale identice si orice alt factor ce ar influenta randamentul lor sportiv este egal.

Sportivul A a alocat timpul in sala 40% pentru antrenarea atacurilor din demigarda, 20% pentru depasirea prin Faria Over/Under, 20% pentru atacarea din control lateral cu combinatia Americana / Armbar / Kimura, 15% pentru antrenarea trasului de demigarda din picioare, iar restul de 5% pentru alte procedee si tehnici nelegate de gameplan-ul sau.

Astfel ajungem la:

Timpul petrecut dezvoltand trasul de demigarda = 1 500 de ore

Timp petrecut dezvoltand demigarda = 4 000 de ore.

Timp petrecut dezvoltand depasirea Faria Over / Under = 2 000 de ore.

Timp petrecut exersand atacurile Americana / Kimura / Armbar din control lateral = 2 000 de ore.

Timp petrecut exersand alte atacuri si tehnice ce nu se leaga de gameplan = 500 de ore.

Sportivul B a alocat timpul sau astfel: 40% antrenarea garzilor (garda inchisa, demi garda, butterfly, de la riva in mod egal), 20% luptei in picioare (single leg, double leg, arm drag, tur de sold in mod egal), 30% depasirilor de garda (knee slide, leg drag, double under in mod egal) si 10% atacurilor din pozitii dominante (kimura,  triunghi cu bratele, ezekiel choke, in mod egal).

Astfel ajungem la:

Timp petrecut dezvoltand cele patru tipuri de garzi: 8 000 de ore. Garda inchisa : 2 000 , Demi garda: 2 000, De la Riva: 2 000, Butterfly: 2 000

Timp petrecut dezvoltand procedeele in lupta din picioare: 4 000 de ore (impartite cate 1 000 de ore fiecare: single leg, double leg, arm drag, tur de sold).

Timpul petrecut dezvoltand depasirile de garda: 6 000 de ore (knee slide, leg drag si double under cu cate 2 000 fiecare).

Timpul petrecut dezvoltand atacurile din pozitii dominante: 2 000 de ore (aproximativ

666 de ore pentru fiecare dintre urmatoarele: kimura, triunghi cu bratele, ezekiel choke).

In aceasta situatie, daca s-ar infrunta cei doi sportivi, la o prima vedere prima sansa ar fi a sportivului B, datorita faptului ca are o experienta dubla, privind strict ca si numarul de ore petrecut in antrenament. Insa lucrurile nu stau tocmai asa.

Imediat ce incepe meciul apare intrebarea cine va reusi sa-si impuna gameplan-ul?

Sportivul A va dori sa traga demigarda. Sportivul B, desi poate nu are un gameplan foarte bine conturat, va avea sigur o tehnica preferata in fiecare pozitie.

Sportivul A va avea o experienta de 1 500 de ore pe tehnica pe care vrea s-o execute, adica tragerea de demigarda (inclusiv solutii la eventuale probleme), in timp ce sportivul B va avea 1 000 de ore experienta pe procedeul pe care doreste sa-l execute, indiferent care ar fi el. Experienta cumulata va conta doar daca stie sa lege toate acele procedee intre ele, caz in care si el a efectuat o specializare pe acest segment de lupta.

Concluzia in stadiul luptei din picioare: Sportivul A are un avantaj de 500 de ore experienta, astfel ca are sanse foarte mari sa duca lupta in demigarda, aceasta fiind urmatorul pas in planul sau.

Odata lupta ajunsa in demigarda, avem:

Sportivul A, cu 4 000 de ore experienta in demigarda si sportivul B, cu 6 000 de ore experienta in depasit de garda, insa doar kneeslide-ul fiind o varianta viabila, astfel experienta lui in situatia data este de 2 000 de ore.

Concluzia in stadiul de garda / depasire: Sportivul A are un avantaj de 2 000 de ore experienta asupra sportivului B.

Sportivul A inverseaza, sportivul B ajunge pe spate.

Se ajunge iar in stadiul de garda / depasire insa rolurile sunt inversate de data asta. Sportivul B are de ales una din cele patru garzi ale sale, oricare ar alege-o, numarul de ore experienta este 2 000. Sportivul A alege depasirea Faria Over / Under, unde are tot 2 000 de ore experienta.

Concluzia in stadiul de garda / depasire: Sansele sunt egale aici. Sportivul A are 2-0 in acest punct, conform regulamentului IBJJF. Daca depaseste garda, va avea 5-0. Daca meciul ramane in acest stadiu, va castiga cu 2-0. Daca sportivul B reuseste sa inverseze, va fi egalitate 2-2, insa sansele sunt ca situatia in care se ajunge apoi sa fie favorabila sportivului A.

In functie de cine va obtine eventual pozitia dominanta, va avea castig de cauza cel care va putea combina atacurile sale cu un timing mai bun si viteza mai mare. Desi amandoi au petrecut 2 000 de ore lucrand atacuri din pozitii dominainte, sportivul A a lucrat atacuri ce se imbina mult mai eficient decat cele ale sportivului B.

Chiar daca niciunul dintre ei nu ajunge intr-o pozitie dominanta, statistic vorbind, sportivul A va avea prima sansa la a castiga meciul la puncte.

Exemplul de mai sus este unul pur teoretic, in care cei doi au atribute fizice, mentale identice precum si conditii egale de antrenament, stil de viata, etc, insa arata foarte clar cum un sportiv cu o experienta aparent mai mica (sportivul A), dar ultra specializat, poate invinge un adversar cu o experienta mult mai mare (sportivul B), dar care a ales sa evite ultra specializarea. Cum reuseste sportivul A acest lucru? Il conduce pe sportivul B in anumite situatii de lupta in care avantajul de experienta este de partea sa.

Cum te poti specializa ?

Secretul este sa lucrezi cat mai izolat situatiile in care vrei sa excelezi. In exemplul dat mai sus, sportivul A ar trebui sa lucreze izolat in sparring demigarda, doar cu scopul de a inversa sau finaliza de acolo, urmand ca imediat ce realizeaza asta sa reseteze pozitia si sa revina in demigarda. Scopul aici e dezvoltarea timing-ului, gasirea eventualelor probleme pe care le poate pune adversarul si rezolvarea acestora. Apoi urmatorul nivel ar fi sparring-ul din demigarda, insa cu adversarul alegandu-si prizele cu care incepe, astfel sportivul A avand un handicap din start.

Metodologia trebuie repetata cu toate pozitiile din gameplan, pana ajungi in punctul in care stii majoritatea reactilor pe care le poate avea adversarul si cum sa le contrezi. In momentul in care intampini o problema, e foarte util sa-ti intrebi adversarul dupa sparring exact ce face, pentru a putea intelege pe deplin, urmand ca apoi sa cauti o solutie (fie cu ajutorul antrenorului sau pe cont propriu).

Sparring-ul la liber este si el folositor, insa trebuie tot timpul facut cu tema. Ce inseamna tema? Inseamna ca tot timpul vei cauta sa lucrezi tehnicile din gameplan-ul tau, fara sa deviezi.

Cand poti incepe sa te specializezi?

Raspunsul este si aici depinde. Este important ca incepator sa inveti tehnicile de baza in pozitiile principale, chiar daca nu toate se leaga intre ele. In primul rand, vei avea cunostinte generale asupra tehnicilor cu care poti fi atacat, precum si ce optiuni ai in fiecare pozitie si, ulterior, vei stii in ce ai putea sa te specializezi. Trebuie sa existe o baza tehnica solida pentru a putea incepe procesul de specializare. In al doilea rand, sunt multe tehnici care, prin natura lor, te vor invata anumite secrete ale BJJ-ului. Vorbim aici de cum sa pui presiune (depasire Over Under / Double Under), cum sa-ti misti soldurile (majoritatea atacurilor din garda inchisa), cum sa schimbi unghiul fata de adversar (garda inchisa, demigarda), cum sa dezechilibrezi adversarul, etc. Aceste elemente sunt foarte importante, indiferent de ce specializare vei avea ulterior.

Ca reper, centura albastra este de obicei un punct bun in care poti incepe sa te specializezi.

Exista dezavantaje?

Categoric.

Odata ce alegi sa te specializezi, pentru a avea cele mai bune rezultate, trebuie sa fii mult mai disciplinat in antrenament. Orice runda petrecuta in care nu ai lucrat cu o anumita tema pentru gameplan-ul propriu, este o runda in care timpul tau putea fi folosit mai eficient.

Sparring-urile vor incepe sa semene foarte mult intre ele, repertoriul de tehnici folosit devenind limitat, astfel ca asta poate duce catre plictiseala.

Un alt dezavantaj este ca, la un moment dat, poti atinge un plafon ce va parea initial insurmontabil. In acel moment, singurele lucruri care vor functiona sunt consecventa si analiza atenta.

Insa nu este o situatie de alb sau negru. Poti varia perioade in care lucrezi specializat cu perioade in care nu faci asta sau o faci, dar nu esti la fel de concentrat pe acest lucru. Cum am spus mai sus, eficienta in acest caz poate scadea, insa cu acest gen de eficienta ar trebui sa se preocupe mai mult sportivii profesionisti / competitorii si mai putin cei care fac de hobby sau nu au in plan sa participe la competitii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.