Capcana distantei. Vezi cum isi pacalesc Anderson Silva si Conor McGregor adversarii

Mai jos, traducerea unui articol scris de Jack Slack referitor la distanta, controlul acesteia si cum este folosita de luptatori mari precum Conor McGregor, Floyd Mayweather si Anderson Silva:

Controlul distantei ramane unul din putinii factori comuni pe care ii putem identifica in luptatori de top in box, kickbox, muay thai si arte martiale mixte.

In timp ce ma uitam la Sean O’Malley impotriva lui Andre Soukhamthath la UFC222, un tipar familiar a devenit aparent: O’Malley fenta si simula lovituri, iar Soukhamthath se retragea. Odata ce Soukhamthath se apropia de cusca si nu mai avea unde sa se duca, O’Malley se pregatea dar statea oricum inafara distantei standard de striking. Cand O’Malley ataca, o facea cu lovituri lungi de picioare si lovituri ciudate de brat la corp. Cand Soukhamthath incerca sa iasa prin deplasare circulara, O’Malley incerca lovituri circulare de picior. Cand Soukhamthath incerca sa-l atace pe O’Malley, intra practic intr-o zona moarta, O’Malley avand suficient spatiu la dispozitie incat sa nu fie surprins si sa se retraga spre centrul custii.

Cam asa a decurs tot meciul. Majoritatea isi vor aminti dreapta lui O’Malley pe contra cu care l-a pus la podea pe Soukhamthath.

Dar la un moment dat in prima runda, Soukhamthath a avut succes cu ceva ce nu vezi prea des in MMA si l-a surprins pe O’Malley. Soukhamthath i-a dat peste mana cu stanga si a lovit cu dreapta in timp ce a facut un mic truc de deplasare. O tehnica clasica in meciurile de karate pe puncte dar si o favorita a lui Benny “The Jet” Urquidez, veteran al kickbox-ului. In loc sa isi largeasca pozitia picioarelor, aduce piciorul din spate mai aproape, plasand astfel picior de sprijin si de forta mai aproape de adversar si sub centrul propriu de greutate.

E o tehnica simpla pentru a acoperi distanta repede – desi una cu multe riscuri – si una din cele mai directe cai de a ataca una din cele mai dominante strategii in MMA: capcana distantei.

Capcana distantei explicata

Loviturile pe contra sunt cele mai puternice arme pe care un luptator le are. Majoritatea expertilor sunt de acord ca lovitura care doare cel mai mult, este cea pe care n-o vezi. Sunt o suta de cai de a ascunde o lovitura, dar cand vrei sa pacalesti pe cineva, cea mai buna optiune e sa-i faci sa se concentreze pe ei insisi. Cand un om tocmai a aruncat o lovitura, atunci este cel mai vulnerabil.

In box, o mare parte dintre cei mai buni luptatori pe contra isi fac treaba pe pas in fata sau stand in distanta foarte mica – navigand “furtuna” de lovituri cu ajutorul eschivelor, blocajelor si a shoulder rolling-ului. Dar multi din cei mai buni luptatori defensivi exceleaza la a contra de la limita alonjei adversarului. Uita-te la Giorgio Petrosyan sau Floyd Mayweather. Stau foarte putin inafara distantei de lovire si limiteaza sansele pe care adversarul le are controland distanta cu ajutorul picioarelor.

E foarte usor sa te pierzi in statisticile oferite inainte de meci referitoare la inaltime si alonja si sa consideri cumva ca distanta in care se va sta va fi cea de jab a sportivului cu alonja mai buna. Dar multi luptatori, in special in MMA, aleg sa lupte intr-o distanta foarte mare, ceea ce inseamna ca ambi sportivi vor trebui sa acopere foarte mult teren pentru a lovi – Lyoto Machida si Stephen Thompson sunt doua exemple evidente. Daca ai nevoie de dovezi ca nu cel cu alonja cea mai mare seteaza automat si distanta in care se va disputa meciul, ar fi foarte usor sa ne uitam la Stefan Struve si sa radem la inabilitatea sa de a se folosi de inaltime si alonja in avantajul sau. Dar sa ne concentram pe exemple pozitive. Spre exemplu pe Saenchai.

Saenchai lupta des impotriva unor adversari mai inalti si cu o alonja mai buna si alege sa lupta la un centimetru sau doi in spatele alonjei lor, asteptand sa se intinda prea mult pentru a lovi, ca mai apoi sa contreze cu lovituri spectaculoase de picior sau combinatii sus-jos. Uita-te la Saenchai intr-un meci mai bun de-al lui si vei vedea cum oameni mai inalti se chinuie si nu pot sa inteleaga cum nu pot ajunge o persoana mai mica si totusi, cand Saenchai inchide distanta, o face aproape fara efort.

Animated GIF

Daca doi luptatori schimba lovituri intr-o distanta medie, ambii ar trebui sa-si miste capul si sa arunce lovituri. E genul de situatie pentru care fanii se ridica de pe scaune si de obicei rezultatul este spectaculos, dar e si cel mai putin vazut element in striking-ul din MMA. Orice eschiva sau scadere de nivel e un pariu imediat ce cealalta persoana incepe sa arunce o lovitura mai ciudata de genunchi sau de picior, cautand capul adversarului. Distanta asta medie, in artele martiale mixte tinde sa fie mai mult o zona de tranzitie, clinch-ul fiind mult mai cautat.

O lovitura este o actiune exploziva si, pentru a lovi puternic, un luptator trebuie sa puna greutate in lovitura. Combinatia dintre deplasare si lovituri este in general mai slaba in MMA decat in box, unde un luptor e pe varfuri, iar in MMA cumva inca e normal ca intai sa lovesti si sa arunci greutatea in fata ca mai apoi sa urmeze si picioarele. Antonio Rogerio Nogueira a fost printre primii luptatori ce au exploatat asta. Geamanul Nogueira care putea boxa, ‘Little Nog’ folosea jab-ul din southpaw pentru a atrage loviturile puternice si largi ale adversarului, cedandu-i terenul ca mai apoi sa se intoarca cu stanga si sa-i prinda sau cu croseul de dreapta, pe pasul lor in fata.

In Grand Prix-ul PRIDE 2005, Rogerio l-a surprins pe Dan Henderson – fortandu-l sa loveasca larg si lasandu-l sa se aplece in fata ca mai apoi sa-l contreze cand era in pozitie proasta. Nogueira a continuat sa exploateze acelasi tip de greseala si cu Mauricio “Shogun” Rua in urmatoarea runda. Cativa ani mai tarziu, partenerul de antrenament al lui Nogueira pentru acel turneu, Anderson Silva, a fost capabil sa foloseasca asta si sa prinda cateva contre foarte bune, dupa exact aceleasi lovituri largi cu capul jos din partea lui Henderson.

Henderson e un exemplu extrem, dar sosirea in UFC a lui Anderson Silva a fost ca un reflector pus pe toti cei care faceau pasul in fata cu capul expus in MMA. Cum Royce Gracie a demonstrat ca oamenii nu prea aveau habar de ce faceau la sol, Silva a demonstrat in aceeasi masura ca e o greseala fatala sa incepi meciul si sa arunci lovituri fara sa stii ce faci.

Animated GIF

Tine minte ca desi ce face Forrest Griffin – sta cu fata in fata si se arunca prea mult – e considerat un taboo si groaznic din punct de vedere al formei in box, ceea ce face Silva este de asemenea considerat un pic taboo in box. De fiecare data cand Griffin paseste in fata, Silva se retrage LINIAR. Bineinteles, nu este o greseala la acelasi nivel ca cea a lui Griffin. Atunci cand stai cu capul in fata si astepti lovituri … poti lua un knockout, dar boxerii sunt invatati destul de mult ca atunci cand se retrag, sa nu o faca liniar, tocmai pentru a nu ajunge in corzi. Ringul in forma de patrat pedepseste fara mila pe cei ce se retrag in linie dreapta. Cusca aproape circulara este mult mai permisiva in acest aspect.

Problemele apar cand adversarul sta pe varfuri, fenteaza foarte mult si se misca constant sa inchida distanta. Chris Weidman a demonstrat asta impotriva lui Silva, la fel si Bisping. Nu e la fel de spectaculos pentru fani, dar e enervant pentru un luptator de contra.

Dar asta nu inseamna ca principiul nu mai functioneaza atunci cand adversarul nu baga capul in pamant si incepe sa “inoate”. Chiar si luptatori de varf pot fi convinsi sa isi incerce norocul cautand o deschidere si sa devina vulnerabili atunci cand rateaza. Floyd Mayweather Jr a fost un exemplu foarte bun in box, cu toate ca el aplica asta un pic diferit. Silva, Machida, O’Malley si altii isi folosesc picioarele pentru a face adversarul sa rateze si o pozitie a corpului oarecum dreapta pentru a favoriza retragerea.

Mayweather si alti boxeri de top precum Roy Jones Jr, prefera sa prezinte adversarului o distanta falsa. Asta se intampla cand se apleaca un pic in fata. Capul luptatorului “atarna” in fata lui in stilul pe care l-am criticat la Dan Henderson si Forrest Griffin, dar in aceasta situatie, e ca un cearsaf rosu in fata unui taur. Picioarele si soldurile unui luptator iti spun cu adevarat unde este in ring, capul este unul din cel mai mobil punct al corpului si poate pacali foarte usor. De fiecare data cand Marquez arunca jab-ul sa-l loveasca pe Mayweather, care tinea capul in fata, Mayweather tragea capul inapoi, iar apoi arunca dreapta pe masura ce lovitura lui Marquez rata.

Silva, Conor si oricine altcineva care se bazeaza pe aceasta retragere din distanta in MMA trebuie sa fie permanent atenti la a restabili acea zona tampon (distanta ideala, un pic mai mare decat distanta de lovire, pentru a putea reactiona in timp la apropierea adversarului) intre ei si adversar, cu ajutorul picioarelor. Mayweather de foarte multe ori statea pe loc, in timp ce astepta ca adversarul sa muste momeala, intr-o pozitie in care picioarele nu se puteau misca atat de liber, daca avea nevoie. Observati aici cum Mayweather trece dintr-o pozitie a picioarelor tipica, dreapta si orientat in lateral catre o pozitie a picioarelor mai lata, stang aproape pe varfuri cu capul in fata centrului sau de greutate pe post de momeala. Imediat ce Canelo fenteaza, Mayweather se retrage pentru a contra, realizeaza ca Alvarez nu continua atacul si renunta la tactica pentru moment.

Succesul lui McGregor a fost construit in mare parte pe a convinge adversarul sa se arunce in fata catre el, ca mai apoi acesta sa paseasca in spate si sa-i intampine cu stanga.

Unul din secretele succesului si consistentei lui McGregor, comparativ cu alti luptatori de contra din MMA ce au fost inaintea lui, este ca el se duce pe ofensiva pentru a face asta sa se intample. Aproape fiecare lupta a lui McGregor consta in acesta ducandu-se in fata adversarului, ca mai apoi sa-l duca aproape de cusca si sa atace pana cand acesta incepe sa se arunce. Destul de curios, atunci cand McGregor conduce, de multe ori o face cu lovituri cu piciorul din fata si jab-uri cu stanga, usor aplecat in fata – genul de lovituri pe care nu le mai poti urma cu altele, in caz ca una conecteaza foarte bine, asta pentru ca picioarele raman in spate. Cu toate astea, asta este modul sau de a prezenta o ‘distanta falsa’ cum face Mayweather de exemplu. Cu ajutorul unei lovituri de stanga lungi. Imediat ce adversarul se intoarce, McGregor e in pozitia lui normala si la 2 metri distanta. Am analizat stilul lui McGregor extensiv inainte de meciul cu Mayweather.

Nu conteaza ce face in ofensiva, imediat ce adversarul sau incepe sa atace, McGregor se retrage spre centrul custii si cauta sa conecteze acea directa de stanga pe adversarul sau exagerat de extins. Chestia geniala este ca odata ce si-a pus adversarul pe cusca, McGregor are tot acel spatiu in spate sa se retraga si sa creeze distanta, iar cusca circulara il ajuta.

Dezamorsarea capcanei

E dificil sa invingi un om care asteapta sa te arunci. Daca se retrag atunci cand faci ceva, nu ii vei atinge. Dar capcana exista pentru ca unul dintre oameni controleaza acea zona tampon foarte eficient. E ceva dupa care se uita constant si cu foarte multa atentie si pe care o manage-uieste permanent si daca iese din acea zona, contrele aruncate perfect nu isi vor mai gasi tinta. De exemplu startul incet al lui McGregor cu Chad Mendes: Conor avea o accidentare la genunchi si Mendes era mai rapid decat se astepta, lucru ce l-a facut pe McGregor sa isi calculeze gresit pasii in spate si sa calculeze gresit distanta. Odata ce Mendes a incetinit, McGregor a inceput sa prinda loviturile pe contra si atunci a venit si sfarsitul.

Cand Mayweather a luptat cu McGregor, principala lui grija parea ca a fost sa tina o distanta potrivita si sa-l oboseasca pe McGregor. De fiecare data cand McGregor isi crea acea distanta si acea zona tampon, Mayweather pasea in fata si McGregor trebuia ori sa restabileasca distanta prin deplasare ori sa-l loveasca pe Mayweather pentru a-l tine la distanta. Primele 5 runde au fost in principiu McGregor care se deplasa, Mayweather care tot venea dupa si ca sa-l forteze sa se miste din nou. Asta a dus la multi pumni aruncati degeaba din partea lui McGregor si din ce in ce mai multe lovituri incasate pe masura ce picioarele ii incetineau.

In MMA, se pare ca luptatorii care stau la distanta foarte mare pentru a contra sunt si ei destul de expusi si vulnerabili imediat dupa contra. McGregor a fost prins de cativa adversari pe care i-a contrat – din fericire, acestia au intrat in pumnul sau mai intai. Antonio Rogerio Nogueira a conectat o multime de contre puternice pe Mauricio “Shogun” Rua care cauta sa il preseze, dar de multe ori se trezea ca iese mai sifonat in schimburile de lovituri. Asta se intampla pentru ca atunci cand lovesti pe contra, e foarte greu sa mai iesi in lateral si sa scapi de lovituri. Practic esti o tinta statatoare pentru orice urmeaza dupa.

In Mayweather – McGregor, surprinzator, nu am vazut nici un fel de taiere a ringului. Mayweather parea multumit si il lasa pe McGregor sa faca pas pivot si sa nu il tintuiasca pe corzi, chiar daca Mayweather nu e genul care tintuieste adversarul pe corzi. Asta si pentru ca pe masura ce McGregor se misca mai mult, cu atat obosea mai repede. Corzile sau gardul custii sunt principala metoda de a impiedica aceste contre, deoarece un luptator de contra are nevoie de spatiu de manevra in spatele lor pentru a contra efectiv. Imediat ce au ajuns cu spatele la cusca sau aproape de ea si nu mai au spatiul necesar de retragere, jocul lor nu mai functioneaza. Pentru un luptator de contra foarte pasiv, care incearca sa-si faca adversarul sa navaleasca, gandeste-te la Lyoto Machida, asta e o problema, dar alti luptatori au gasit o cale de a contra acest truc, atacand si punandu-si adversarul pe pas in spate, astfel evitand sa ajunga cu spatele la cusca. Asta ne aduce inapoi la meciul dintre Andre Soukhamthath si Sean O’Malley.

Soukhamthath a adus piciorul din spate sub centrul de greutate ca mai apoi sa se impinga in el – a facut asta de cateva ori in meci. Daca problema e distanta, aceste explozii in stilul celor din karate – sacrificand pozitia si baza picioarelor pentru a acoperi o distanta mare – sunt o metoda de a rezolva asta prin forta bruta. Un luptator in principiu ar trebui sa fie mai rapid pe pasul in fata decat pe pasul in spate, iar aceste explozii sunt menite sa testeze asta. De multe ori in karate, aceste situatii de acoperit distanta rapid fac meciurile sa para mai mult a cursa. Pentru amuzament, uite un antrenor de top japonez demonstrand valoarea acestui lucru.

Bineinteles, problema e ca venind cu acel picior din spate sub tine pentru a putea avansa mai rapid e ca nu vei avea o baza buna daca adversarul nu se retrage si vrea sa te decapiteze. Dar principala problema pe care o avea Soukhamthath este ca O’Malley avea deja distanta si stia ca Soukhamthath o sa vina pentru ca nu fenta si era pus cu spatele la cusca, era practic fortat sa faca ceva. Apoi e si faptul ca avea vreo 10 metri de cusca pana sa fie nevoit macar sa se gandeasca la a iesi din linia de atac.

Cand Silva a venit din Price in UFC, s-a folosit considerabil de spatiul mai mare pe care-l oferea Octagonul, dar de care nu dispunea in PRIDE. Mult mai multa deplasare circulara, mult mai mult loc de manevra. Unii oameni s-au desteptat si au realizat ca fentele si pozitia in cusca faceau o diferenta foarte mare si acum nu mai poti ajunge in top 10 la middleweights alergand cu barbia in fata asteptand sa fii lovit. Strategiile lui Conor si ale lui Sean “McGregor-light” O’Malley iau ce facea Silva si adreseaza principalele probleme prin pozitiarea in cusca.

E foarte greu sa pacalesti un adversar cu fente cand piciorul tau din spate este langa cusca – tu esti cel in pericol, el e cel ce decide cand sa se apropie suficient de mult incat sa va loviti. Mai mult, sa ataci cand esti cu spatele la cusca e, de cele mai multe ori, cea mai putin folositoare solutie cand esti acolo. Dar daca incearca pur si simplu sa iasa prin deplasare circulara, risca sa fie luat la front kick-uri si lovituri circulare de picior pana e fortat sa iasa la atac. Unde Silva si Machida puneau intrebarea “Cum ma vei lovi daca eu continui sa ma retrag?”, McGregor pune intrebarea “Ce vei face ca sa nu mai fii cu spatele la cusca si sa nu ajungi acolo?”

In MMA in principiu vedem deplasare liniara. Motivele pentru care retragerea excesiva in linie dreapta este un taboo in box, exista si in MMA, dar sunt ascunse oarecum de cusca enorma si distanta exagerata si prezenta loviturilor de picior. Evident ca exista valoare in retragerea liniara pentru a forta adversarul sa se extinda prea mult pe o lovitura, iar strategia agresiva pe care o adopta McGregor pentru a forta adversarul sa atace, face o diferenta foarte mare.

Indiferent daca lumea MMA-ului se va destepta in privinta pericolului retragerii liniare sau nu, controlul distantei ramane unul din factorii comuni pe care ii putem identifica in luptatorii de top in artele martiale de striking. Totusi, nivelul striking-ului creste constant in MMA-ul de nivel inalt.

SURSA: https://sports.vice.com/en_us/article/zmgbb4/from-silva-to-mcgregor-the-distance-trap-is-the-most-powerful-principle-in-mma

Artele martiale. 5 greseli comune ale practicantilor.

In acest articol va vom prezenta 5 greseli pe care practicantii de arte martiale le fac, atat incepatori cat si avansati.

  • Lipsa incalzirii. Unul din cele mai proaste obiceiuri, intalnit atat printre avansati cat si printre incepatori este lipsa incalzirii. Motive pot fi multe, cele mai comune fiind intarziatul si chiar lipsa chefului. Cu toate acestea, greseala este una ce poate avea repercusiuni majore. Fara o incalzire in prealabil, riscul de accidentare creste considerabil, in special atunci cand intri direct in sparring. Daca peste acest lucru se mai adauga si o accidentare abia recuperata sau o zona problematica, este o reteta pentru dezastru. Poate fi folosit sparring-ul pentru incalzire? Raspunsul este da, DAR atat tu cat si partenerul tau trebuie sa fiti permanent constienti de asta, sa incepeti cu o intensitate foarte mica, urmand ca aceasta sa creasca treptat pe parcursul a 5-10 minute si sa cautati sa rulati prin cat mai multe pozitii, fara a cauta neaparat finalizarea. Lipsa incalzirii poate duce la accidentari foarte grave precum rupturi de menisc sau ligamente, accidentari ce te pot tine pe bara luni de zile si au un cost de recuperare foarte mare. Solutia? Vino mai devreme la antrenament, iar daca totusi esti in intarziere, acorda macar 5 minute incalzirii. Poti folosi doar miscari dinamice (alergat / jumping jacks / coreene / abdomene) daca trebuie sa termini incalzirea repede.

  • Neglijarea fundamentelor. O greseala des intalnita la incepatori este faptul ca acestia neglijeaza tehnicile si principiile de baza pentru a invata cat mai repede tehnici si atacuri complexe, vazute la avansati, indiferent de arta martiala de care vorbim. Cu toate acestea, pentru a putea invata si folosi cu succes tehnici avansate, vei avea nevoie tot timpul de bazele. Tehnicile si principiile fundamentale sunt cele pe care vei construi si iti vei forma propriul stil, indiferent de sport. In striking, o combinatie de 5 lovituri spectaculoasa e inutila fara o deplasare pe masura. In grappling, iti va fi foarte greu sa intelegi o garda precum De la Riva fara sa intelegi intai cum si de ce trebuie sa schimbi unghiul fata de un adversar. Exemple sunt multe. Solutia? Acorda o suficienta atentie bazelor, urmand ca abia apoi sa-ti creezi un stil propriu. Cand poti incepe sa faci asta? Cel mai probabil antrenorul tau iti poate oferi raspunsul.
  • Mesele grele inainte de antrenament. Mai toti antrenorii recomanda o masa cu 2-3 ore inainte de antrenament, insa asta nu inseamna mese grele cu cantitati mari de mancare sau, mai rau, fast food. Astfel de mese, in special cele bogate in grasimi, se vor digera greu si iti vor afecta considerabil performanta fizica in antrenament. Cea mai mare diferenta o vei observa la anduranta pe care o vei avea in antrenamentul respectiv. Solutia? Mananca curat si in cantitati moderate cu 2-3 ore de antrenament. Din punct de vedere nutritiv opteaza pentru o combinatie proteina + carbohidrati cu indice glicemic mic.

0cac5a74156af4dc95f3041146dc7cad

  • Accesorii pe saltea. Lasa accesoriile de tip lant, cercei, inel, ochelari la vestiar pe durata antrenamentului. Prin prezenta lor pe saltea, iti pui in pericol atat propria sanatate, precum si pe cea a partenerului, fiind posibile accidente si taieturi foarte adanci cauzate de acestea.
  • Intensitatea in lucrul cu partenerul. Nu fiecare tehnica/exercitiu trebuie lucrat la intensitate maxima. De cele mai multe ori, in special atunci cand se lucreaza tehnica, trebuie sa te concentrezi mult mai mult pe a executa tehnica respectiva intr-un mod corect si mult mai putin pe intensitatea cu care executi. In sparring poti creste intensitatea mai mult la artele martiale de tip grappling si mai putin la cele de tip striking (in functie si de instructiunile antrenorului) insa, trebuie sa incerci sa ramai permanent constient de tehnicile pe care le executi si de felul in care le executi. Daca dupa ce ai incheiat o runda de sparring nu stii sa raspunzi la intrebarea “Ce tehnici nu ti-au iesit?”, cel mai probabil lucrai la o intensitate prea mare.

Drumul catre top. Riscurile si obstacolele pe care le intalneste un luptator pro.

de Gabriel Necula

In general, mass media tinde sa popularizeze aspectul de viata de lux pe care il duc luptatori precum Conor McGregor sau Floyd Mayweather, mult mai putina atentie fiind acordata luptei la propriu pe care acestia la randul lor si alti sportivi o duc, incercand sa ajunga in top.

Realitatea sporturilor de contact este una mult mai dura decat lasa de inteles mass media de obicei. In acest articol vom vorbi despre cateva din obstacolele pe care un luptator le intalneste in incercarea sa de a ajunge un luptator de top.

Volumul si intensitatea antrenamentelor. Exista o diferenta foarte mare intre un sport practicat la nivel de hobby si un sport practicat profesionist. Odata ce un sportiv se decide sa treaca in regim de pregatire profesionist, volumul si intensitatea antrenamentelor vor creste considerabil, indiferent ca vorbim de kickbox, BJJ, MMA sau alta disciplina. Un sportiv profesionist se poate antrena chiar si de 3 ori pe zi (inclusiv pregatire fizica), in timp ce o persoana ce practica la nivel de hobby se antreneaza in medie de 3-4 ori pe saptamana. Nivelul de intensitate si volumul ridicat ajuta sportivul sa aiba o rata de progres mult mai mare, astfel evoluand intr-un ritm mult mai accelerat. Efectul este unul si mai pronuntat daca programul de antrenament este optimizat din toate punctele de vedere. Daca un sportiv de performanta se antreneaza intr-o saptamana timp de 21 de ore in total, iar un altul se antreneaza timp de 4 ore pe saptamana, diferenta intre cei doi va fi foarte evidenta intr-un timp foarte scurt. Toate acestea vin insa cu un anumit cost. Atat la nivel fizic, cat si la nivel psihic. La nivel fizic, gradul de uzura al articulatiilor va creste si el mai repede, iar riscul de accidentare creste. Accidentarile sunt un lucru cu care se va lupta aproape orice sportiv de performanta la un moment dat sau altul. Cele mai problematice articulatii sunt umerii si genunchii, rupturile de ligamente la genunchi fiind o accidentare destul de intalnita printre luptatorii pro, recuperarea dupa o astfel de accidentare fiind foarte dificila si de durata. Evident, timpul in care sportivul este accidentat este timp in care acesta nu poate lupta, deci nu poate face bani si, mai mult, nici macar nu poate progresa. Problema uzurii devine si mai accentuata atunci cand sportivul nu poate acorda timpul necesar odihnei si recuperarii intre antrenamente. La nivel psihic poate interveni oboseala mentala ce poate face un sportiv sa renunte. Aici va conta foarte mult pasiunea pentru sport si mentalitatea pe care o are sportivul, acestea facand diferenta. Pe langa acestea, un regim de antrenament profesionist este incompatibil de cele mai multe ori cu o slujba sau alte angajamente profesionale, sportivul avand nevoie de timpul liber intre antrenamente pentru odihna. Asta ne duce la urmatorul punct.

Banii. Cruda realitate este ca sunt foarte putini sportivi ce duc o viata de lux datorita sporturilor de contact. Daca cumva credeai ca ai nevoie doar de aptitudine in lupta pentru a putea ajunge la acel nivel, realitatea este alta. Un luptator care nu stie sa vorbeasca si nu are carisma, nu va avea niciodata vanzarile unuia ce detine aceste caracteristici precum si abilitati de lupta, astfel diferenta de castiguri va fi foarte mare. UFC-ul isi rasplateste sportivii in functie de numarul de meciuri pe care il au in organizatie dupa cum urmeaza:

1-5 meciuri : 2 500 $ per meci

6-10 meciuri : 5 000 $ per meci

11-15 meciuri : 10 000 $ per meci

16-20 meciuri : 15 000 $ per meci

21+ meciuri : 20 000 $ per meci

Meci pentru centura din postura de challenger: Inca 30 000 $

Meci pentru centura din postura de campion: Inca 40 000 $

Mai exista si bonusul pentru Performance of the Night, unde ambii luptatori dintr-un meci sunt premiati cu 50 000 $.

In plus, sportivii au voie in cusca doar cu echipament Reebok, fara nici un sponsor pe el, astfel taiand o mare parte din sponsorizarile pe care le-ar putea castiga un luptator in UFC.

Sportivii de top isi pot negocia si procent din pay per view, acele procente fiind calea catre sume mari de bani in UFC. Insa pentru a obtine acele procente, luptatorul trebuie sa demonstreze ca poate vinde si ca lumea va veni sa-l vada.

Acum ca avem sistemul de plata al UFC, trebuie sa consideram si cheltuielile unui luptator:

  • Cazare, utilitati si traiul de zi cu zi.
  • Mancare de calitate.
  • Suplimente nutritive.
  • Plata antrenorilor si a facilitatilor de antrenament.
  • Plata managerului
  • Cheltuieli generate de cantonamentul dinainte de meci (deplasari, parteneri de antrenament, facilitati)

In functie si de cate lovituri incaseaza intr-un meci si de uzura provocata de acestea, un luptator poate avea undeva la 3-5 meciuri pe an. Poate mai mult daca luptatorul este in foame de afirmare si isi forteaza corpul, poate mai putin daca sufera knockout-uri sau accidentari. Cu 2500$ per meci, incep sa fie evidente problemele financiare pe care un luptator le intalneste, fie si in UFC, in special daca sportivul traieste intr-o tara unde traiul este scump. Cu atat mai mult pentru un luptator la inceput de drum ce inca lupta in gale locale pe cateva sute de dolari, in cazul fericit, bani ce abia ii acopera transportul si cazarea de multe ori.

Pentru un luptator la inceput de drum, excluzand astfel titanii precum Canelo, GGG, Verhoeven, etc, lucrurile stau aproximativ la fel si in box si in kickbox.

O modalitate foarte populara printre luptatori de a-si suplimenta veniturile este predatul de arte martiale, castigurile aici variand foarte mult in functie de nume, locatie, etc.

Mai jos, puteti urmari un scurt documentar foarte interesant in ceea ce priveste situatia financiara a unui luptator in UFC:

Calatoritul si viata departe de familie. In functie de locul unde se antreneaza si nivelul la care ajunge, vine un moment in care un luptator profesionist trebuie sa se gandeasca foarte bine daca o mutare la o sala renumita l-ar avantaja si l-ar ajuta sa progreseze mai departe. De obicei salile renumite (Jacksonwink, American Top Team, SBG, etc), pe langa partenerii mult mai puternici de antrenament si antrenorii cu experienta foarte mare, iti pot oferi acces mai usor in promotiile de top. Aceasta mutare rareori este usoara, luptatorul schimband astfel tara in care locuieste, fiind nevoie de resurse financiare considerabile, uneori aflandu-se poate chiar in situatia de a-si lasa familia in tara din care pleaca, cu speranta ca se va intoarce cat mai repede cu banii necesari pentru a-i muta si pe ei.

Doping-ul. Doping-ul este o problema foarte mare in sporturile de contact. Colaborarea celor din UFC cu USADA par sa duca lucrurile intr-o directie buna in UFC, foarte multi sportivi fiind prinsi dopati si suspendati, indiferent de nume (Anderson Silva si Jon Jones fiind doua nume foarte mari), insa in circuitele mai mici, circuite prin care un luptator ar trebui sa treaca pentru a se afirma, controlul antidoping este de multe ori inexistent. Astfel un sportiv la inceput de drum va infrunta eventual adversari dopati, adversari ce vor avea un avantaj semnificativ si ilegal sau va decide la randul sau sa se dopeze si sa-si puna si mai mult sanatatea la bataie. Exista de altfel foarte multi sportivi profesionisti care au murit devreme, cauza suspectata fiind abuzul de steroizi (Kevin Randleman spre exemplu). Doping-ul este un subiect foarte dificil in sport, unii fiind de parere ca ar trebui luate masuri cat mai radicale si eliminat de peste tot, altii fiind de parere ca doping-ul trebuie permis, pentru a permite tuturor luptatorilor sa lupte de la egal la egal la nivel fizic.

Slabirile. Unul din cele mai nocive lucruri pentru sanatatea unui luptator profesionist sunt aceste slabiri facute pentru a trece proba cantarului. Datorita avantajului pe care forta si greutatea il ofera intr-o lupta, toti sportivii participa in categorii de greutate sub greutatea lor normala (uneori alegand sa slabeasca chiar si 10 kilograme pentru a face cantarul). Aceste slabiri, slabiri ce se fac prin dezhidratare, au un efect negativ, efect ce se cumuleaza in timp si poate afecta foarte grav corpul sportivului. Exista si sportivi ce au decedat in timpul unor astfel de slabiri. Mai jos, un documentar foarte interesant cu Cris Cyborg vorbind si aratand experientele proprii cu slabirile pentru proba cantarului.

Efectul asupra creierului. Un alt risc cu care se infrunta luptatorii profesionisti este cel de a dezvolta boli cerebrale odata cu inaintarea in varsta. Este binecunoscut deja ca loviturile puternice repetate la cap cauzeaza contuzii si efectul acestora se acumuleaza in timp, putand cauza probleme mari odata cu inaintarea in varsta. Un exemplu evident este cel al regretatului Muhammad Ali, Ali fiind diagnosticat cu Parkinson la doar 42 de ani.  In MMA, riscul este insa mult mai mic fata de box, datorita existentei grappling-ului si a volumului mult mai mic de lovituri aruncate.

Importanta recuperarii si cum sa revii rapid dupa o accidentare.

de Gabriel Necula

Toti luptatorii (indiferent de stilul practicat) au de-a lungul timpului nenumarati adversari. Cu unii se lupta o data, cu altii poate de doua sau trei ori. Exista insa un adversar special, un adversar formidabil, adversar cu care fiecare luptator, si sportiv in general, este intr-o permanenta lupta. Acest “adversar” este uzura.

Pe masura ce timpul trece peste un sportiv, acesta acumuleaza uzura. Uzura este cauzata de antrenamente intense, accidentari ce nu sunt recuperate corespunzator si se cronicizeaza, meciuri in care sportivul incaseaza mult, slabiri sau diverse fortari mecanice si/sau metabolice ale organismului.

Exista si situatii de accidentari grave, care lasa o urma mult mai adanca asupra corpului.

Aici intervin specialistii in recuperare, recuperarea sportivilor fiind un domeniu ignorat de multi sportivi amatori si chiar profesionisti, din lipsa de cunostinta, dar apreciat de toti sportivii de elita, fiind foarte greu sa ajungi in categoria lor fara sa acorzi o atentie deosebita corpului si aspectului de recuperare. Specialistii au rolul atat de a recupera un sportiv post operatoriu, precum si de a-l ajuta in a preveni accidentarile prin a-i corecta deficientele musculare, motrice precum si prin tehnici speciale de masaj menite sa recupereze musculatura dupa efort.

Exista foarte multi sportivi care, in urma unei accidentari grave si a unei recuperari sub-optime, nu s-au recuperat 100% si nu au mai performat niciodata la nivelul de dinainte.

O recuperare incorecta te poate lasa cu dureri cronice in zona afectata, mobilitate,  forta si coordonare redusa precum si cu o sensibilitate la accidentari in viitor. In cazuri majore, o accidentare la un membru poate provoca, in timp, o accidentare in alta zona a corpului. O accidentare la glezna dupa care sportivul nu isi mai recupereaza mobilitatea integral poate afecta in timp genunchiul, apoi soldul.

Mauricio "Shogun" Rua, unul din luptatorii ce au avut probleme numeroase cu accidentarile, in special la genunchi

Mauricio “Shogun” Rua, unul din luptatorii ce au avut probleme numeroase cu accidentarile, in special la genunchi

Mauricio “Shogun” Rua este un prim exemplu de sportiv ce nu s-a recuperat optim dupa accidentare. Imediat dupa ce UFC-ul a cumparat Pride, Shogun isi facea debutul impotriva lui Forrest Griffin (2007). Shogun nu a reusit sa castige meciul, pierzand prin rear naked choke. Ulterior acestui meci, s-a operat la genunchi. In lunile urmatoare, Shogun a trebuit sa se opereze din nou la genunchi, fiind nevoie de o a doua interventie pentru a ii reface ligamentele colaterale.

Trei ani mai tarziu, in Mai 2010, Shogun castiga cu rematch-ul cu Machida insa dezvaluie ca a recidivat accidentarea la genunchi si are nevoie de o a treia operatie.

Cain Velasquez este si el un luptator ce a avut o cariera plina de accidentari.

Recuperarea pentru sportivii Absoluto Fighting Center

Absoluto Fighting Center colaboreaza cu clinica Centrokinetic pe partea de recuperare, avand deja 7 sportivi recuperati cu succes printre care:

Camil Moldoveanu, Head Coach Absoluto Cotroceni si multiplu campion mondial si european la BJJ, recuperat dupa o ruptura de menisc ce a necesitat operatie.

i

Ion “Bombardierul” Pascu, luptator profesionist de MMA (15-7), recuperat dupa o ruptura de ligament incrucisat anterior, revenind la parametrii fizici optimi dupa doar 3 luni.

18222087_1904309909846224_5420216904718163098_n

Ionut “Pitbull” Atodiresei, luptator profesionist de MMA si Kickbox, recuperat dupa o ruptura de ligament incrucisat anterior.

Mai multe informatii despre accidentari si recuperare puteti gasi pe site-ul Centrokinetic.

Artele martiale. De ce obosesti atat de repede si cum sa rezolvi asta.

de Gabriel Necula

 

Probabil primul lucru pe care un incepator il remarca atunci cand incepe sa practice arte martiale (indiferent ca vorbim de striking, grappling sau o combinatie intre cele doua) este ca e o activitate cu un consum de energie foarte mare, in special in sparring.

Majoritatea incepatorilor, indiferent de nivelul de pregatire fizica, devin epuizati dupa prima runda de sparring.

In continuare vom analiza cativa factori care afecteaza consumul de energie in artele martiale.

I. Eficienta tehnica. Un principiu universal valabil in sport este ca, cu cat exersezi mai mult o miscare, cu atat o vei executa mai usor. Mai mult, dupa un anumit punct, acea miscare devine un automatism. Mai exact, vei putea face miscarea fara sa te gandesti pas cu pas ce ai de facut. Acesta este si punctul in care musculatura ta poate executa acea miscare cu un consum de energie minim. La polul opus automatismului este atunci cand executi o miscare noua pentru prima oara. Vei contracta musculatura ineficient, vei fi incordat, incet si executia tehnicii va fi, cel mai probabil, doar partial corecta. Acesta este principalul motiv pentru care si un incepator foarte bine conditionat din punct de vedere fizic va obosi foarte repede.

Executia unui armbar, in special tranzitia din knee on belly spre finalizare, este de multe ori problematica pentru incepatori dar devine mai usoara pe masura ce acestia acumuleaza repetari.

Executia unui armbar, in special tranzitia din knee on belly spre finalizare, este de multe ori problematica pentru incepatori dar devine mai usoara pe masura ce acestia acumuleaza repetari.

In psihologie, exista cele patru nivele de competenta implicate in invatarea unei noi aptitudini/tehnici/skill:

  1. Incompetenta inconstienta. Este primul stadiu si anume atunci cand nu intelegi skill-ul, nu iti poti da seama ce anume iti lipseste pentru executarea skill-ului si probabil nu intelegi utilitatea si valoarea acestuia. Este si stadiul in care se afla majoritatea populatiei in ceea ce priveste artele martiale. Nerecunoasterea valorii si utilitatii aduse de astfel de aptitudini este motivul pentru care exista multe incidente pe strada in care o persoana neantrenata provoaca o persoana antrenata, fiind constienta de abilitatile acesteia. Pentru a putea trece la stadiul urmator, practicantul trebuie sa realizeze importanta aptitudinilor respective si sa recunoasca inabilitatea proprie de a executa, intr-un mod aproximativ corect, respectivele miscari. Durata de progres de la acest stadiu la urmatorul depinde foarte mult de cat de puternic este stimulul la care esti expus. Mai exact, cat de des te antrenezi, cat de des vizionezi materiale relevante (meciuri, etc).
  2. Incompetenta constienta. Desi nu intelegi cum sa executi skill-ul/tehnica (intr-un mod corect), intelegi valoarea acesteia, utilitatea si deficitul propriu pe care-l ai in executie. Acesta este stadiul in care ai realizat utilitatea tehnicii respective, iar executiile tale sunt departe de a fi corecte si tu realizezi asta. Este critic in acest punct sa perseverezi. Aici incepe sa-si faca aparitia procesul de invatare din propriile greseli.
  3. Competenta constienta. Executia tehnicii/aptitudini respective necesita concentrare sustinuta, poate o vei sparge chiar in mai multi pasi, insa este corecta.
  4. Competenta inconstienta. Acesta este punctul in care tehnica respectiva intra in automatismele tale si o vei putea executa corect cu o usurinta foarte mare, fara sa te mai gandesti la ea. Acesta este si punctul in care, foarte probabil vei putea preda tehnica respectiva altor oameni.

Antrenorii vor avea o influenta foarte mare aici, rolul lor fiind de a te aduce la stadiul 3, mai exact stadiul in care intelegi importanta tehnicii si o poti executa corect, dar cu un efort mental sustinut, urmand ca tu prin exercitiu repetat sa duci tehnica respectiva in punctul 4 si anume competenta inconstienta.

Cum pot rezolva aceasta problema? Solutia este simpla. Vino la antrenament in continuare. Pe masura ce trec sedintele, vei acumula tehnici noi si le vei folosi pe cele pe care le stii deja. In timp se vor forma automatismele, astfel ca viteza si corectitudinea cu care vei executa miscarile vor creste, in timp ce efortul necesar va scadea.

II. Pregatirea fizica. Desi pregatirea tehnica are o importanta mai mica pentru un incepator (in comparatie cu un sportiv profesionist), este indicat sa iti gasesti timp si pentru pregatire fizica. In orice sport, calitatile fizice sunt fundatia pe care sunt cladite cunostintele tehnice. Devenind mai puternic, vei consuma mult mai putina energie “mutand” acelasi numar de kilograme (orice fel de actiune presupune asta). Dezvoltand anduranta vei putea presta efort fizic sustinut mai mult timp. Intre doi combatanti egali din punct de vedere tehnic si tactic, cel care este pregatit mai bine fizic va avea castig de cauza

Pregatirea fizica te ajuta sa prestezi un efort fizic la un nivel mai ridicat, pentru o perioada mai lunga de timp.

Pregatirea fizica te ajuta sa prestezi un efort fizic la un nivel mai ridicat, pentru o perioada mai lunga de timp.

.

Cum pot rezolva aceasta problema? Ca incepator, una-doua sedinte de strength and conditioning pe saptamana este un punct bun de plecare. In ceea ce priveste felul de strength and conditioning, alege ceva ce-ti place. Fie ca este alergat, haltere, bodybuilding, calistenice, etc. Pentru un incepator importanta este consistenta.

III. Consumul ineficient de energie. Este legat de primul punct dar si legat de cunostinta per total in stilul respectiv (grappling, striking sau mixed). Exista foarte multe situatii (in special in grappling) in care trebuie folosita forta exploziva doar in anumite momente, nu in permanenta. Acesta este un alt motiv major pentru care incepatorii obosesc extrem de repede, de cele mai multe ori acestia incercand sa depuna efort maximal pe toata durata sparring-ului. Pe masura ce va creste intelegerea tehnicilor (punctul 1) precum si intelegerea tactica a sportului respectiv), vei intelege si care sunt momentele in care trebuie sa folosesti forta exploziva si care nu.

Cum pot rezolva aceasta problema? Chiar daca simti ca trebuie sa folosesti forta maxima pentru a compensa lipsa de tehnica, incearca sa gasesti un nivel de efort fizic si un ritm pe care il poti sustine pe toata durata sparring-ului, timp de mai multe runde.

IV. Nutritia si somnul. Nutritia si somnul de calitate vor asigura corpului starea optima pentru prestarea efortului. Recomandarea generala este de 8 ore de somn pe noapte. In ceea ce priveste nutritia, asigura-te ca mananci inainte cu doua ore niste carbohidrati cu indice glicemic mic (pentru a asigura un flux constant de energie) impreuna cu niste proteina. Dupa antrenament poti consuma carbohidrati cu indice glicemic mare pentru a reface rezervele de energie impreuna cu 20-30 de grame de proteina.

Evita pe cat posibil fast food-urile, deoarece o masa “grea” cu fast food iti poate afecta potentialul fizic chiar si a doua zi.

Ghidul loviturii de cot: cum sa le inveti intr-o ora

de Gabriel Necula

In acest articol iti vom explica mai multe despre loviturile de cot. Cum se executa, ce avantaje au, ce dezavantaje au si cum le poti invata.

Mai jos, un scurt instructional cu Ciprian Carausu, antrenor de BJJ si MMA la Absoluto, despre loviturile de cot.

 

Intai, vom vorbi despre detaliile de executie si ce trebuie sa faci pentru a lovi cat mai corect.

1. Pivotul. Pivotul pe lovitura este un principiu foarte important in striking si este un element tehnic esential atunci cand vorbim de lovituri cu bratul din spate, fie ca vorbim de lovituri cu pumnul sau cu cotul. Pivotul are rolul de a genera forta pe lovitura. In clip, la 1:13 puteti vedea exact cum se face pivotul. Pivotul presupune:

  • rotatia soldurilor inspre piciorul din fata (astfel ca o persoana care sta cu piciorul stang in fata, isi va roti soldurile spre stanga atunci cand executa o lovitura cu bratul din spate) ;
  • flexarea usoara a genunchiului piciorului din spate, ramanand doar cu pingeaua pe sol si impingand in picior pentru a genera forta.

2. Miscarea bratelor. Bratul care nu loveste sta intotdeauna ridicat in cap pentru a putea proteja impotriva unei eventuale lovituri pe contra. Daca alegeti sa loviti de jos in sus, mana care loveste trebuie intotdeauna sa protejeze simultan si capul, palma trecand pe la ureche, dupa cum se poate vedea si in video. Dupa ce loveste, bratul revine imediat in pozitia initiala in garda, protejand capul.

3. Pozitia picioarelor. Picioarele trebuie sa-ti ofere tot timpul o baza stabila pentru a avea echilibru si pentru a putea genera putere. Tot timpul un picior in fata si unul in spate, latimea fiind aproximativ data de distanta umerilor. Odata executata lovitura, se schimba doar plasamentul piciorului din spate, acesta pivotand. Nu trebuie sa fiti in nici un moment cu picioarele pe aceeasi linie, fie ca vorbim vertical sau orizontal.

4. Adversarul. Evident ca adversarul trebuie sa fie intr-o distanta foarte scurta pentru a putea executa cu succes o astfel de lovitura. Cu toate ca aceasta distanta poate fi inchisa si printr-o deplasare foarte buna, deplasarea corecta este un element tehnic ce se deprinde dupa multe antrenamente. Un element foarte important care iti poate mari sansa de succes cu o astfel de lovitura este priza pe capul adversarului. Mai exact, odata ajunsi in distanta foarte mica, mana din fata poate veni cu priza pe ceafa adversarului, astfel intrand in clinch, si sa traga de cap in timp ce se executa lovitura cu cotul bratului din spate, amplificand forta loviturii.

In clipul de mai jos putem vedea doua lovituri de cot folosite eficient, atat de Mark Hunt cat si de Alistair Overeem:

Avantaje ale loviturii de cot:

  • Riscul mic de accidentare. Loviturile de cot prezinta un risc foarte mic de accidentare al celui care le executa, spre deosebire de loviturile de pumn. Loviturile de pumn, in special fara manusi, pun in real pericol incheietura si oasele degetelor. O incheietura rupta in timpul unui conflict poate inclina masiv balanta in favoarea adversarului.
  • Probabilitate foarte mare de a taia fata adversarului. Unul din avantajele loviturilor de cot este ca pot crea o taietura foarte usor pe fata adversarului. In cazul in care taietura este adanca si adversarul sangereaza puternic, poti fi in avantaj odata ce sangele ii intra in ochi, fie ca doresti sa fugi sau sa inchei altercatia.
  • Sunt surprinzatoare. Loviturile de cot sunt surprinzatoare si in MMA la cel mai inalt nivel. Multi luptatori de varf au fost surprinsi cu astfel de lovituri. Cu atat mai mult poate fi surprins un atacator neantrenat cu o lovitura de cot. Daca cele circulare pot fi blocate cu o garda decenta, lovitura de cot de jos in sus este foarte imprevizibila si greu de aparat.
  • Pot fi setate cu lovituri de pumn. Loviturile de cot pot fi pregatite cu o lovitura de pumn pentru a mari sansa de succes. Spre exemplu directa de stanga, pas in fata si cot cu bratul drept.
  • Nu te expun. Un alt avantaj al loviturilor de cot este ca ele nu te expun foarte mult contrelor. Majoritatea loviturilor de cot te mentin in pozitie de garda, in special cea care pleaca de jos in sus. Mai mult, e greu sa fii prins cu un croseu pe acea parte, dat fiind ca distanta este foarte mica.

Dezavantaje ale loviturii de cot:

  • Necesita distanta foarte mica fata de adversar. O lovitura de cot presupune sa intrii in distanta foarte scurta pentru a o executa. Asta vine si cu riscuri, pentru ca adversarul poate executa si el astfel de lovituri sau poate initia clinch-ul.
  • Forta din knockout variaza. Sansele de a da knockout cu o lovitura de cot variaza. Primul lucru foarte important aici este suprafata de contact. O lovitura cu varful cotului va fi devastatoare, forta generata fiind transmisa mai departe in adversar pe o suprafata foarte mica de contact. Daca lovitura este disipata pe o suprafata mai mare (spre exemplu partea superioara a antebratului), forta de knockout scade. Evident, al doilea element foarte important este locul in care conecteaza lovitura.

 

Cum sa inveti loviturile de cot

Din fericire, loviturile de cot se aseamana foarte mult cu directa de stanga si directa de dreapta, astfel ca daca ai mai lucrat directele, tot ce trebuie sa faci este sa lovesti cu cotul in loc de pumn.

Daca nu, tot ce trebuie sa faci este sa iei o pozitie de garda (dreptacii stau cu stangul in fata, astfel ca mana dreapta sa fie in spate; stangacii stau cu dreptul in fata astfel ca bratul stang sa fie in spate), sa te asiguri ca ai o distanta de umeri in latime  si aproximativ aceeasi distanta si in lungime, sa-ti duci ambele brate in cap, coatele tale fiind orientate in jos, perpendicular pe sol, dupa care poti incepe sa exersezi loviturile de coate. Incepe cu lovitura de cot cu bratul din fata deoarece este mai usoara. Asigura-te tot timpul ca celalalt brat ramane in cap, iar odata ce ai executat lovitura, bratul din fata se intoarce instant in pozitia de garda.

Apoi, poti continua cu lovitura cu cotul din spate. Asigura-te tot timpul ca pivotezi (mai sus gasesti detaliile despre pivot), ca ai tot timpul echilibru si ca bratul se intoarce tot timpul in cap. Daca in orice moment consideri ca nu ai echilibru si poti cadea usor, acorda mai multa atentie plasamentului picioarelor.

Pentru inceput, executa miscarile usor pana ajungi sa le stapanesti, dupa care le poti executa in viteza.

Pentru a afla mai multe despre loviturile de coate, precum si despre alte tipuri de lovituri, te asteptam la orele de Kickboxing si MMA la Absoluto Fighting Center.

 

 

Slabirile in sporturile de contact. Ce, cum si de ce?

de Gabriel Necula

Combatantii in sporturile de contact sunt alesi sa lupte in functie de categoria de greutate. Categoriile de greutate au fost facute pentru a elimina, pe cat posibil, diferentele uriase de alonja, forta sau alte atribute fizice dintre combatanti. In special in stilurile de striking, 10 kg de masa musculara in plus inseamna foarte mult, astfel ca un combatant care ar trebui sa lupte cu un adversar cu 10kg mai greu ar fi intr-un real dezavantaj. Greutatea conteaza atat de mult, incat in box sunt 18 categorii de greutate, plecand de la light minimumweight (46.27 kg) si incheiand cu heavyweight (peste 90.72 kg). In medie, diferenta de la o categorie la urmatoarea este de 2-3 kg.

Sigur, greutatea conteaza atunci cand sportivii sunt de valoare tehnico-tactica egala. Royce Gracie ne-a demonstrat ce se intampla atunci cand un sportiv este mult superior tehnic si tactic celuilalt, chiar daca este mult inferior ca si greutate.

Desi greutatea conteaza si in sporturile de grappling, aici exista categoria Open, unde se pot inscrie cei ce termina pe podium in cadrul categoriei lor, astfel intalnindu-se cu cei ce au terminat pe podium la categorii superioare si inferioare.

In majoritatea sporturilor de contact, sportivii trebuie sa faca cantarul cu 24 de ore inainte de competitie, exceptie facand majoritatea competitiilor de grappling, unde cantarul se face inainte de a intra pe saltea.

Aceasta perioada de 24 de ore dintre cantar si meci a oferit sportivilor o alta oportunitate, oportunitate ce astazi a devenit norma si anume oportunitatea de a lupta la o categorie inferioara. Cum? Slabind drastic pana la cantar, iar apoi recuperand partial sau total acea greutate pentru a intra in meci cu un numar de kilograme mult peste limita categoriei si a obtine un avantaj peste un adversar, in cazul in care acesta nu facea si el la fel. Asa a aparut stiinta weight cutting-ului. Astfel ca in ziua de astazi, in ciuda faptului ca sportivii lupta la categoria de 70,3 kilograme, greutatea lor in meci poate fi undeva la 80-85 de kg. Daca un sportiv alege sa nu faca slabire, acesta va lupta la o categorie in care, la ora meciului, va avea un adversar cu 10-15 kilograme mai greu decat el.

Cum reusesc luptatorii sa slabeasca atat de mult? In primul rand trebuie sa mentionam exact ce fel de greutate pierd. Greutatea pierduta din tesut adipos nu este foarte multa, si acest proces are loc pe o perioada indelungata de cateva saptamani, iar asta doar daca sportivul are un nivel al grasimii corporale mare. Majoritatea luptatorilor de varf din UFC au deja un nivel al grasimii foarte scazut, astfel ca greutatea pe care o pot da jos slabind tesut adipos este mica. Cea mai mare parte a greutatii pe care o pierd luptatorii este apa.

Cum se intampla asta? Se pot folosi mai multe procedee pentru a realiza asta. De cele mai multe ori este o combinatie intre ele. Mai jos ne vom uita peste cateva din ele:

a) Sauna. Sauna este o modalitate de a elimina apa din corp foarte repede si este folosita deseori atunci cand luptatorii mai au foarte putin timp pana la cantar si nu se incadreaza. In cazuri extreme, acestia pot fi pusi sa execute exercitii fizice imbracati in sauna, pentru a accelera procesul si mai mult.

b) Diuretice, laxative. Diureticele si laxativele sunt o alta modalitate de a elimina greutate. Trebuie tinut cont ca timpul de digestie al mancarurilor variaza, iar la ora cantarului, sportivul trebuie sa aiba stomacul cat mai gol posibil, pentru a-l putea ajuta in a face categoria.

c) Scaderea nivelului de carbohidrati. Un alt protocol folosit este scaderea nivelului de carbohidrati. Acest lucru va cauza si scaderea glicogenului din muschi si din ficat. Desi tot glicogenul din corp se estimeaza a avea undeva la 500 de grame, fiecare gram de glicogen retine 3 grame de apa.

d) Incarcarea cu apa cu cateva zile inainte de cantar. Desi pare contraproductiv, o metoda foarte eficienta este sa i se dea sportivului cantitati foarte mari de apa timp de o perioada de timp, urmand ca apoi sa se scada nivelul de apa primit considerabil. Drept urmare, corpul va elimina prin urina o cantitate foarte mare de apa, asteptand acea cantitate sa fie ingerata inapoi. Desi acest lucru nu se va mai intampla, nivelul de hidratare scazand, corpul continua sa elimine apa o perioada dupa ce s-a micsorat nivelul de hidratare, astfel ajutand in procesul de slabire.

e) Scaderea nivelului de sodiu in corp. Sarea are efect de retentie a apei, astfel ca sportivii vor vrea sa elimine orice contine sare inainte de cantar.

f) Bai fierbinti. Baile fierbinti ajuta sportivul sa transpire, astfel ajutand procesul de slabire.

g) Cardio. Exercitiile cardio executate cu haine groase sunt o alta modalitate de a pierde apa prin transpiratie.

Acestea sunt principalele metode pe care sportivii le folosesc pentru a putea face cantarul. Dupa cum vedeti, majoritatea au ca scop eliminarea apei din corp, intr-un fel sau altul.

Dupa ce sportivul trece cantarul, acesta are 24 de ore sa-si readuca corpul in conditii optime de a performa. De cele mai multe ori asta inseamna ca sportivul va bea cantitati foarte mari de apa in urmatoarele 24 de ore, va manca in fiecare ora (inclusiv cantitati foarte mari de carbohidrati) si va suplimenta cu minerale si vitamine pentru a acoperi orice carenta generata de slabire. Totul este controlat la cel mai mic nivel, George Lockhart, unul din nutritionistii de top din UFC, spunand ca are in vedere pana si raportul dintre sodiu/potasiu si magneziu/calciu pentru a se asigura ca musculatura sportivului se contracta eficient.

Weight cutting-ul este poate cel mai dur proces prin care trec luptatorii. Slabirile masive ii afecteaza atat psihic cat si fizic. Intotdeauna pe termen scurt, de multe ori si pe termen lung.

Efecte negative :

a) Iritabilitate, depresie, schimbari psihologice. Nivelul de hidratare foarte scazut va afecta negativ psihicul sportivului. Iritabilitate usoara si depresie sunt doar cateva din schimbarile pe care le poate suferi sportivul in perioada slabirii. Aceste schimbari sunt cauzate atat de dehidratarea creierului cat si de dificultatea intregului proces.  Dehidratarea  creierului va face, de asemenea, sportivul sa fie mult mai vulnerabil la traume cerebrale si la knockout. Reflexele sunt si ele scazute considerabil in perioada slabirii.

b) Tahicardie, tensiune scazuta, schimbari hormonale – Toti parametrii in care functioneaza corpul sunt afectati de slabire. Tot corpul e in turatie maxima pentru a supravietui la aceste schimbari drastice. Toate organele sunt afectate, precum si nivelele hormonale. Sunt exemple de foarte multi sportivi care la inceput de cariera au facut slabiri drastice, insa nu au putut face asta pentru foarte mult timp. Mai mult, odata cu varsta, datorita dereglarilor hormonale masive cauzate de slabiri, acestia au luat considerabil in greutate. Desi acestea sunt riscurile pe termen lung, exista riscuri foarte mari si pe termen scurt, infarctul fiind un real pericol. Este foarte posibil ca slabirile drastice sa aiba un efect negativ asupra duratei de viata a sportivului.

c) Parametri fizici foarte scazuti. Abilitatea sportivului de a performa scade si ea drastic in procesul de slabire. Diferenta intre un proces de slabire esuat si unul reusit, pe langa trecerea cantarului, o reprezinta aducerea corpului la parametrii optimi pana in momentul meciului. Un sportiv care a gresit la slabire, va fi slabit considerabil in ziua meciului, fiind sanse reale sa si piarda din aceasta cauza, iar astfel de exemple au fost multe de-a lungul timpului.

Aceasta practica a slabirii inainte de cantar a adus si ea multe controverse. Multi sportivi au decedat in timpul unui astfel de proces de slabire. Cel mai recent  caz este cel al lui Yang Jian Bing, 21 de ani, sportiv in One Championship ce a decedat anul trecut in timpul procesului de slabire.

Khabib Nurmagomedov a ajuns si el recent in spital datorita procesului de slabire, astfel ratand meciul cu Tony Ferguson. Este foarte probabil sa fie fortat sa lupte o categorie mai sus.

Un alt caz socant, care din fericire nu s-a terminat prin deces, este cel al Cristianei Cyborg Justino, care a fost filmata in depresie si plangand, cand mai avea de slabit un kilogram.

Mai jos, documentarul acesteia:

 

Au fost propuse si solutii pentru a descuraja sportivii din aceste practice. Majoritatea au in vedere masurarea nivelului de hidratare a sportivului, fortandu-l pe acesta sa aiba un anumit nivel al hidratarii in momentul cantarului. Daca s-ar intampla asta, s-ar schimba cu totul fata categoriilor atat in UFC cat si in restul competitiilor. Ramane de vazut daca se va schimba ceva.

In incheiere, nu recomandam sa incercati asa ceva cu alt scop decat cel de a face cantarul pentru o competitie. Slabirea excesiva de kilograme este daunatoare si va afecta corpul pe termen lung.

Mai jos cateva poze cu slabirile sportivilor:

McGregor_before_and_after.0.0

McGregor concurand la doua categorii diferite. A doua este o categorie mult mai apropiata de greutatea lui reala.

Wanderlei Silva la cantar si in ziua meciului.

Wanderlei Silva la cantar si in ziua meciului.

John Dodson la cantar si in ziua meciului.

John Dodson la cantar si in ziua meciului.