Bellator 198: Dillon Danis vs Kyle Walker!

Dillon Danis, campion BJJ la No Gi Pan Americans in 2016, si-a facut debutul in MMA!

Dillon a luat initial contact cu MMA-ul atunci cand a fost invitat de Conor McGregor sa ii fie antrenor pe partea de grappling pentru meciurile de UFC. Ulterior, a luat decizia de a lupta in MMA, semnand cu Bellator si alegand sa-l urmeze pe McGregor, nu doar in MMA, ci si in tipul si genul de declaratii pe care le face.

Mai jos, debutul lui Dillon in MMA in gala Bellator 198:

Rose Namajunas vs Joanna Jedrzejczyk II. Ghidul tactic.

Mai jos, ghidul tactic pentru Rose Namajunas vs Joanna Jedrzejczyk II, oferit de Jack Slack:

Rose Namajunas ar putea sa tina titlul la strawweight pentru cateva luni sau s-ar putea sa-l piarda Duminica dimineata si sa se intoarca printre “toate celelalte”. Cea mai mare realizare a ei ar putea fi doar o pata pe palmaresul Joannei Jedrzeejczyk. Dar nimeni nu poate spune ca asta a fost o intamplare.

Nu. Joannei i se poate oferi orice scuza existenta sub soare, dar Namajunas i-a venit de hac. A vazut fiecare contra chiar dinainte ca aceasta sa plece din capul Joannei si a masurat perfect fiecare lovitura aruncata de aceasta. Namajunas pur si simplu parca a vrajit-o pe campioana: aceasta tipa de afis, ce reprezenta acuratetea si economia in cusca, redusa la a arunca lovituri in aer. Si cand Namajunas a decis ca a sosit timpul sa incheie acest meci, picioarele Joannei parca erau de piatra. Un rezultat ciudat pe foaie, o rasturnare a unei situatii obisnuite, o subversiune a asteptarilor, dar cu siguranta nici o greseala sau intamplare.

Si totusi, “lovitura norocoasa” e pur si simplu parte a unui meci obisnuit. Astea sunt luptele. Obtii o intoarcere de situatie pur si simplu dementiala, iar apoi trebuie sa vezi aceleasi reactii in saptamanile urmatoare. Intotdeauna va exista cineva care va spune ca a dobori un campion mare, nu te va face un campion mare. In acest caz, oricum nimeni nu discuta de asa ceva. Rose Namajunas e inconsistenta. Nu este genul cu sange rece si foarte precisa, cum este Jedrzejczyk.

Niciun cunoscator nu se asteapta ca Namajunas sa apere titlul de cate ori a facut-o Jedrzejczyk, tinand cont de cati adversari foarte dificili pentru ea ar fi – Claudia Gadelha, Karolina Kowalkiewicz, Jessica Andrade. Fiecare dintre aceste luptatoare, care adora sa stea la bataie, par a fi o alegere teribila pentru Rose, desi Jedrzejczyk le-a batut pe toate. Poate Rose nu se va apropia niciodata de cifrele Joannei, poate e doar o campioana de tranzitie care se bucura de ‘cafeaua’ ei. Dar asta nu va mai conta Duminica dimineata. Rose, doar daca nu a uitat tot ce stia intre timp, are abilitatea si inteligenta de a o face knockout pe Jedrzejczyk din nou, doar daca nu vine fosta campioana cu ceva nou.

Gameplan-uri ipotetice

Fiecare lucru din gameplan-ul lui Rose Namajunas in primul meci a fost croit cu fiecare detaliu pentru Joanna Jedrzejczyk. Am vorbit despre asta AICI. A stat inafara distantei de picior a Joannei si a refuzat sa preseze in fata si sa ofere o tinta jab-ului acesteia. A fentat in mod repetat si a facut-o pe Joanna sa iasa din pozitie si a facut-o astfel sa fie vulnerabila la adevaratele atacuri ce au urmat dupa. De ce sa schimbi ceva daca nu e stricat?

Luptand la distanta, ii limitezi foarte mult Joannei lucrul din combinatii si asta e modul in care loveste cel mai eficient .Jab-ul ei este o lovitura pe contra, atunci cand adversarul preseaza in fata, iar daca adversarul nu preseaza si presiunea nu este acolo, atunci Joanna se chinuie sa conecteze cu jab-ul. Si bineinteles, iesitul in unghi in lateral functioneaza superb, dar doar cu un adversar agresiv. Daca nu iti ofera adversarul o agresivitate in linie dreapta, optiunea de a iesi in lateral nu mai e eficienta, pur si simplu plutesti in jurul lor, dar la distanta.

Gameplan-ul nu e stricat, dar cu siguranta poate fi imbunatatit. Namajunas a creat si a inchis distanta foarte rapid in primul meci, dar avea tendinta de a sta prea mult in distanta mica, odata ce a intrat acolo. De fapt, combinatia ce i-a iesit Joannei in primul meci a venit dupa ce Namajunas nu s-a miscat suficient de rapid pentru a iesi din distanta. Nu a iesit nimic din asta, dar daca Joanna are o echipa inteligenta – si avem fiecare motiv sa credem asta – au observat si ei acest lucru. Ar putea s-o prinda pe Rose cu acest lucru in rematch, daca nu e atenta.

Acest stil de lovit pe contra functioneaza pe adversari care au un dezavantaj in viteza fata de deplasarea adversarului. Asta nu inseamna ca doar luptatorii inceti o folosesc – pana la urma si shoulder rolling-ul este un tip de ‘catch and pitch’ counter fighting. Dar acest stil se bazeaza pe a incasa o lovitura – pe antebrat, cot, umar – si a folosi apoi acest lucru ca un tragaci pentru a declansa o contra si combinatii pe contra.

Jedrzejczyk are maini mai rapide, lucreaza mai bine in combinatii si are un croseu de stanga mai bine legat pe interior, dar asta nu conteaza daca picioarele ei sunt prea incete pentru a controla distanta. Ar putea merge…sa se inchida intr-o ‘carapace’ si sa loveasca exclusiv pe contra. Namajunas loveste doar singular sau dublat, dar sta prea mult in distanta mica, ceea ce o face o tinta minunata pentru croseul de stanga pe contra. Rose de asemenea loveste foarte rar la corp, astfel ca Joanna ar putea incerca sa foloseasca o garda mai inalta sau un cross guard si sa primeasca lovitura ca mai apoi sa raspunda si sa ii vaneze capul.

Daca Namajunas vrea sa reduca riscul de contre si combinatii pe contre, ar putea sa lucreze mai mult iesitul prin lateral dupa ce face pasul in fata. Un stil mai potrivit ar fi sa-si ridice bratele in cap dupa ce loveste, sa scada nivelul, sa duca capul un pic in fata ca si cum ar vrea sa-l puna pe sternul Joannei si apoi s-o impinga. Asta ar avea scopul de a restabili distanta intr-un mod mai lenes, spre deosebire de o schimbare rapida de directie sau o deplasare rapida in lateral sau spate. Pur si simplu iti faci adversarul sa se miste. Nu radeti, am discutat in Giorgio Petrosyan si Contra tuturor loviturilor,  cum face cel mai bun tehnician defensiv din kickbox sa isi impinga si sa dezechilibreze constant adversarii dupa loviturile sale.

Un alt aspect al gameplan-ului lui Rose din primul meci, nu prea a folosit loviturile de picior. Namajunas obisnuia sa arunce mult lovituri de picioare dar apoi a avut o infrangere mai dura cu Carla Esparza si s-a potolit. Fentele lui Rose atrageau de multe ori lovituri de picior ratate din partea Joannei, astfel ca ar fi frumos s-o vedem pe Rose profitand de asta cu cateva high kick-uri, deoarece sunt putine repercusiuni la un high kick blocat, atunci cand adversarul este atat de scos din pozitie. In plus, low kick-ul cu iesitul in lateral mult este o modalitate buna de a incheia o combinatie si a restabili distanta, rezolvand prima problema de care am discutat. Low kick-urile si high kick-urile de altfel functioneaza foarte bine dupa o eventuala impingere, imediat ce se ajunge in distanta medie.

Pentru Joanna, distanta, rundele incete si rundele pierdute sunt un dezastru. Rose nu seamana deloc cu Gadelha, Kowalkiewicz sau Andrade. Nu are nici o dorinta sa mentina un ritm ridicat si isi va lua tot timpul din lume pentru a ii amortii simturile Joannei si a o face sa iasa la atac. Astfel, prima grija a Joannei va fi cum sa intre in distanta si sa loveasca, fara a fi facuta de ras pe contra. Trebuie sa faca pasul in fata si sa taie cusca. Partea buna e ca, daca va decide sa faca asta, obiceiurile lui Rose o vor ajuta.  Aceasta are tendinta de a face pasul in spate, fara sa iasa din linie si nu ii e frica sa fuga de fente. Cateva fente si o deplasare buna ar putea s-o puna pe Rose cu spatele la cusca, daca Joanna decide ca isi doreste asta.

Aducand lupta aproape de cusca, Joanna poate forta schimburile de lovituri si sa o tina pe Rose pe loc pentru mai mult de o lovitura. Mai mult, odata ce i-a luat posibilitatea de a se retrage liniar, Joanna poate lovi la corp – cel mai important factor in acest duel. La UFC 201, Karolina era surclasata pe box de Rose, pana au ajuns intr-un clinch si Karolina a inceput sa loveasca cu genunchii la corp, moment in care aerul a iesit instant din Namajunas. A fost una din cele mai rapide schimbari pe care le-am vazut in temperamentul unui luptator datorita loviturilor la corp si Joanna trebuie sa o puna in aceeasi situatie.

Joanna a fost una dintre cele mai bune proponente ale directei de dreapta la corp, iar secretul ei a fost dusul adversarului aproape de cusca intai. Adversarul incepe sa devina o tinta stabila, odata ce spatele ajunge pe cusca iar picioarele in linie dreapta. Astfel, desi capul inca se poate misca, e mult mai greu sa aperi corpul cand nu te mai poti retrage. Ar fi o idee buna sa mearga pe ideea asta si sa lucreze asta pe parcursul celor 5 runde. Serveste de asemenea o alta oportunitate. Ii permite Joannei sa seteze croseul de stanga si alte combinatii, precum si clinch-ul, care probabil ar fi o idee mai buna.

Lovitul din clinch e o idee foarte buna pentru Jedrzejczyk. E foarte buna in clinch din punct de vedere defensiv si, sincer, cele mai faimoase momente ale lui Namajunas in clinch au venit atunci cand alte femei au incercat proiectare tip cap brat – boala femeilor in MMA – apoi i-au dat spatele.

Animated GIF

De-a lungul custii, Joanna ar fi bine sa faca ca Germaine de Randamie – iar asta e singura oara cand veti auzi asta – si sa puna capul sub cel al lui Rose, sa arunce soldurile in spate si sa loveasca cu genunchiul la corp.

Ar fi bine s-o vedem folosind jab-ul, cel pentru care este recunoscuta. In loc sa-l foloseasca sa loveasca, ar putea sa-l foloseasca pentru a o forta pe Rose sa se deplasaeze si sa faciliteze ducerea la cusca. Daca Joanna vrea s-o loveasca pe Rose in cap, de ce sa n-o faca cu lovituri de cot in clinch sau in combinatii la cusca dupa ce o loveste la corp? Pur si simplu capul lui Rose nu sta in tinta jab-ului Joannei in acelasi fel in care stateau Gadelha si Andrade.

Presupunand ca Joanna nu a stat toata pregatirea sa lucreze scrima (adica deplasare fata spate), deplasarea ei in linie dreapta probabil nu va fi la acelasi nivel cu cea a lui Rose. Controlul distantei – atat mentinerea cat si inchiderea ei – este cheia pentru Rose si pentru o eventuala victorie. Daca Joanna poate anula asta, acesta este un meci ce se va desfasura in clinch, in distanta foarte mica sau chiar la sol, si Joanna este mult mai buna ca Rose in aceste zone. Joanna poate crea schimburi de lovituri si clinchuri in doua moduri: s-o prinda pe Namajunas odata ce a facut pasul in fata sau s-o duca cu spatele la cusca. Daca Joanna nu poate face asta, e dificil sa o vedem castigand acest meci.

Animated GIF

Joanna Jedrzejczyk e o luptatoare inteligenta. Deplasarea ei ca o luptatoare defensiva a fost minuanta si nu a aratat niciodata ca si cum ar lupta doar din instinct. Intr-o lume ideala, va veni cu ceva nou si ii va da o noua problema de rezolvat lui Rose.

Daca ar exista un lucru bun pe care aceasta divizie a UFC-ului ar trebui s-o aiba, este o rivalitate intre doua luptatoare foarte diferite, dar strikere de calitate la aceeasi categorie. Indiferent daca acest meci va pregati un al treilea sau Rose isi cimenteaza locul ca si campioana, acest meci ar putea fi cel mai interesant din istoria meciurilor feminine.

SURSA: https://sports.vice.com/en_us/article/ne9dqk/tactical-guide-to-namajunas-vs-jedrzejczyk-ii-no-fluke-punch?utm_source=vicesportsfb

Conor McGregor arestat! L-a taiat pe un luptator UFC! VIDEO

Conor McGregor este iar personajul principal intr-un scandal de proportii colosale!

Ieri seara, dupa ce UFC-ul a avut un eveniment media de promovare al UFC 223, McGregor si anturajul sau au intrat in cladire si au luat cu asalt autobuzul ce transporta o parte din luptatorii ce vor lupta Duminica dimineata, cautandu-l pe Khabib Nurmagomedov.

Filmarile il arata pe Conor, precum si pe cei din anturajul sau cum arunca cu obiecte in autobuz, reusind sa sparga geamuri.

Din pacate, au existat victime in acest eveniment. Michael Chiesa si Ray Borg au fost taiati in zona fetei si a ochilor si nu vor mai putea lupta.

Totul pare sa fi plecat de la ‘confruntarea’ dintre Khabib Nurmagomedov si Artem Lobov, de acum cateva zile, cand Khabib si anturajul sau l-au inconjurat pe Lobov, dupa ce acesta a facut declaratii in presa despre Khabib. Povestea dintre cei doi poate fi vazuta mai jos.

Pe langa Mike Chiesa si Ray Borg, care nu mai pot lupta in gala, Artem Lobov a fost scos si el de Dana White din eveniment.

Reactia lui Dana White poate fi vazuta mai jos:

Incidentul este unul ce poate avea urmari extrem de grave pentru Conor McGregor. Acesta a fost pus sub urmarire, iar ulterior s-a prezentat la politia din New York si este momentan in arest. Va fi pus sub 4 capete de acuzare. Nu au fost facute inca plangeri pe adresa lui. insa foarte probabil for exista consecinte legale foarte serioase pentru aceste actiuni. Este posibila chiar revocarea vizei.

Khabib: Eu n-as fi luat acest meci in locul lui. Vezi ce crede despre noul lui adversar.

Desi Khabib Nurmagomedov il respecta pe Holloway, acesta spune ca nu ar fi luat aceeasi decizie ca Max.

“I-am intrebat pe cei din UFC, acest meci este pentru centura reala? Au spus ‘Da, cand meciul incepe si tu ai facut categoria. Daca ai 155.5, nu va fi nici o centura. Cand incepeti meciul, Conor si Tony isi vor pierde centurile. Tu poti deveni campion, regele diviziei’.

Sincer, daca Dana m-ar suna si mi-ar spune ca pot lupta intr-o luna? As refuza. Imi pasa de mostenirea mea, nu lupt doar pentru bani. Dar fiecare persoana e diferita. Pe Max l-am auzit spunand ca pentru el conteaza doar banii, nu centura. Probabil ca UFC-ul ii ofera o suma buna, deoarece este un PPV mare si el va fi parte. Sigur ca va lua acest meci, pentru ca lupta pentru bani, il respect – Salutari Max – e campion la 145.
Daca te uiti, s-a luptat cu Aldo de doua ori. S-a luptat cu Pettis, Jeremy Stephens, Ricardo Lamas, toti luptatorii astia si niciunul nu e wrestler. M-am uitat la toata seria lui de victorii. Nimeni nu a facut wrestling cu el. Dar acum, e pe un teritoriu diferit, o categorie diferita, animale diferite. Totul e diferit. Si are un adversar tanar, ca el. Pettis si Aldo? Sunt batrani. Acum are un adversar diferit. Tanar, infometat, mai mare ca el si mai puternic ca el. Am o presiune cu wrestling-ul meu mult mai buna. Va fi o noapte lunga pentru el.
Eu n-as fi luat acest meci in locul lui. De ce as face-o? Am nevoie de opt saptamani de antrenamente intense. Ultima saptamana fac categoria apoi mergem la razboi. Cand merg la razboi, trebuie sa stiu daca sunt pregatit sau nu. In 6 zile? Nu ai cum sa fii, nu te poti antrena. Trebuie sa faci slabire in toate cele 6 zile. Nu e vorba despre a arata cine e mai dur. Sunt dur, dar sunt si destept. Cred ca sunt mai mult destept, decat sunt dur.
“Oamenii se uita la palmaresul meu si se gandesc ‘Mama, asta e dur’. Nu e vorba despre duritate, e vorba despre minte. E vorba despre cum gandesti cand lupti.
Iau doar luptele de care am nevoie. Daca UFC-ul imi ofera ceva? Incerc, fara accidentari, fac categoria si lupt. Dar de altceva nu-mi pasa. Daca UFC-ul are o problema, e problema lor si atat. De asta pe mine ma cheama Khabib, iar pe ei UFC. Mie imi pasa de mostenirea mea. UFC-ul are deja o mostenire, e cea mai mare organizatie din lume de MMA. Eu vreau oamenii sa-si aminteasca de mine si de faptul ca sunt campionul undisputed in UFC la lightweight. Nu as putea sa accept o astfel de lupta cu 6 zile ramase” a spus Khabib.

Tony Ferguson: Conor…cine? Vezi ce spune despre Conor si cu cine ar vrea sa lupte mai departe

Daca Tony Ferguson il invinge pe Khabib Nurmagomedov la UFC 223, urmatorul pas logic ar parea o lupta cu Conor McGregor.
Se pare insa ca Tony nu este interesat de asta. Intrebat de o potentiala lupta cu McGregor, Tony a spus:

“Conor…cine? Adica tipu nici macar nu e in peisaj. Pe bune. Adica, sa fie binecuvantat omu. Si-a facut banii. E pe treaba lui acum. Trebuie sa-i ofere copilului sau educatie. Asta ne dorim cu totii, nu?
Conor a influentat multi luptatori. Asta e misto. Si a fost nevoie de multa munca pentru a ajunge acolo. Nu a fost vorba doar de vorbit. A fost nevoie de munca. Trebuie sa o castigi. Cu asa multi bani, ce o sa faci acum? O sa te intorci inapoi intr-un sport unde trebuie sa sangerezi? Nu. Ai grija de tine, omule. Serios, du-te si fa-ti treaba.
Daca vrei sa te promovezi si vrei sa te intorci pentru ca asta e sportul si asta e atletul din tine – tipul pe care l-am intalnit la Paradigm Sports, i-am strans mana si i-am spus ‘Ar fi bine sa stai la 145, pentru ca la 155…vom avea o problema’, nu e nicaieri de gasit. Pe bune. Daca vrea sa se intoarca, minunat. Dar nu el e grija mea – grija mea e urmatoarea persoana din coada pentru pozitia de challenger.”
Intrebat cu cine ar vrea sa lupte in continuare, Tony Ferguson a spus:
“GSP. Adica, asta am vrut de la inceput. Eram la 170 de pounds. Am fost fortat sa ma duc la 155. 170 de pounds. Unde am 12 meciuri.
Un meci cu GSP…adica….el vrea un meci cu o reteta financiara buna, dar e un atlet. Cu totii trebuie sa ne platim taxele si facturile. Si tu trebuie sa ti le platesti. Dar fii atent pentru ca atunci cand nu o faci si nu esti atent si continui sa vorbesti despre lupte pentru bani, centura aia parca isi pierde din stralucire.”

Posibila confruntare intre Rafael dos Anjos si Colby Convington la UFC 224! Vezi ce spune Woodley

Tyron Woodley, campionul UFC la welterweight, tinteste pentru o intoarcere in Iulie, la UFC 226. El considera ca luptatorul care merita urmatoarea sansa la centura sa este fostul campion de la lightweight, Rafael dos Anjos.

Insa se pare ca UFC-ul are alte planuri si lucreaza la un meci pentru titlul interimar intre Rafael dos Anjos si Colby Convington, la UFC 224, un luptator care nu merita sansa la titlu, conform spuselor lui Tyron.

Meciul nu este inca confirmat, insa Woodley a reactionat deja pe Twitter spunand: “SMFH”, prescurtare pentru “Shaking my f***** head”.

Vorbind despre adversarii din divizia sa, Woodley a spus:

“Mi-am castigat pozitia, inca din Strikeforce. Va rog sa-mi spuneti care e ultimul meci usor pe care l-am avut.  M-am luptat cu ucigasi, cu fosti campioni, fosti challengeri. Asta a fost drumul meu catre varf. Asa ca daca luptatorii de acum vor ca eu sa fiu interesat de ei, ar fi bine sa castige niste meciuri. Trebuie sa-si faca un CV mai bun”.

Werdum trist dupa infrangerea de la UFC Fight Night! Vezi declaratia acestuia

Fabricio Werdum e dezamagit de infrangerea sa prin knockout, in fata lui Alexander Volkov, de vinerea trecuta insa pare optimist in privinta viitorului.

Acesta a declarat pe Instagram:

“As dori sa multumesc tuturor celor ce m-au sustinut, ce mi-au trimis mesaje si celor ce imi sunt alaturi in aceste momente dificile. Sunt trist, dar tin capul sus si am siguranta ca cel mai important in viata si in aceste situatii este modul in care te ridici dupa o asemenea cazatura. Sunt norocos sa am fericire si determinare in inima si sa fiu inconjurat de oameni care ma respecta si care-mi dau energia necesara pentru a continua pe acest drum. Va multumesc pentru suport si sa stiti ca sunteti toti foarte importanti pentru mine!”

Meciul dintre Werdum si Volkov poate fi vazut in intregime AICI.

Capcana distantei. Vezi cum isi pacalesc Anderson Silva si Conor McGregor adversarii

Mai jos, traducerea unui articol scris de Jack Slack referitor la distanta, controlul acesteia si cum este folosita de luptatori mari precum Conor McGregor, Floyd Mayweather si Anderson Silva:

Controlul distantei ramane unul din putinii factori comuni pe care ii putem identifica in luptatori de top in box, kickbox, muay thai si arte martiale mixte.

In timp ce ma uitam la Sean O’Malley impotriva lui Andre Soukhamthath la UFC222, un tipar familiar a devenit aparent: O’Malley fenta si simula lovituri, iar Soukhamthath se retragea. Odata ce Soukhamthath se apropia de cusca si nu mai avea unde sa se duca, O’Malley se pregatea dar statea oricum inafara distantei standard de striking. Cand O’Malley ataca, o facea cu lovituri lungi de picioare si lovituri ciudate de brat la corp. Cand Soukhamthath incerca sa iasa prin deplasare circulara, O’Malley incerca lovituri circulare de picior. Cand Soukhamthath incerca sa-l atace pe O’Malley, intra practic intr-o zona moarta, O’Malley avand suficient spatiu la dispozitie incat sa nu fie surprins si sa se retraga spre centrul custii.

Cam asa a decurs tot meciul. Majoritatea isi vor aminti dreapta lui O’Malley pe contra cu care l-a pus la podea pe Soukhamthath.

Dar la un moment dat in prima runda, Soukhamthath a avut succes cu ceva ce nu vezi prea des in MMA si l-a surprins pe O’Malley. Soukhamthath i-a dat peste mana cu stanga si a lovit cu dreapta in timp ce a facut un mic truc de deplasare. O tehnica clasica in meciurile de karate pe puncte dar si o favorita a lui Benny “The Jet” Urquidez, veteran al kickbox-ului. In loc sa isi largeasca pozitia picioarelor, aduce piciorul din spate mai aproape, plasand astfel picior de sprijin si de forta mai aproape de adversar si sub centrul propriu de greutate.

E o tehnica simpla pentru a acoperi distanta repede – desi una cu multe riscuri – si una din cele mai directe cai de a ataca una din cele mai dominante strategii in MMA: capcana distantei.

Capcana distantei explicata

Loviturile pe contra sunt cele mai puternice arme pe care un luptator le are. Majoritatea expertilor sunt de acord ca lovitura care doare cel mai mult, este cea pe care n-o vezi. Sunt o suta de cai de a ascunde o lovitura, dar cand vrei sa pacalesti pe cineva, cea mai buna optiune e sa-i faci sa se concentreze pe ei insisi. Cand un om tocmai a aruncat o lovitura, atunci este cel mai vulnerabil.

In box, o mare parte dintre cei mai buni luptatori pe contra isi fac treaba pe pas in fata sau stand in distanta foarte mica – navigand “furtuna” de lovituri cu ajutorul eschivelor, blocajelor si a shoulder rolling-ului. Dar multi din cei mai buni luptatori defensivi exceleaza la a contra de la limita alonjei adversarului. Uita-te la Giorgio Petrosyan sau Floyd Mayweather. Stau foarte putin inafara distantei de lovire si limiteaza sansele pe care adversarul le are controland distanta cu ajutorul picioarelor.

E foarte usor sa te pierzi in statisticile oferite inainte de meci referitoare la inaltime si alonja si sa consideri cumva ca distanta in care se va sta va fi cea de jab a sportivului cu alonja mai buna. Dar multi luptatori, in special in MMA, aleg sa lupte intr-o distanta foarte mare, ceea ce inseamna ca ambi sportivi vor trebui sa acopere foarte mult teren pentru a lovi – Lyoto Machida si Stephen Thompson sunt doua exemple evidente. Daca ai nevoie de dovezi ca nu cel cu alonja cea mai mare seteaza automat si distanta in care se va disputa meciul, ar fi foarte usor sa ne uitam la Stefan Struve si sa radem la inabilitatea sa de a se folosi de inaltime si alonja in avantajul sau. Dar sa ne concentram pe exemple pozitive. Spre exemplu pe Saenchai.

Saenchai lupta des impotriva unor adversari mai inalti si cu o alonja mai buna si alege sa lupta la un centimetru sau doi in spatele alonjei lor, asteptand sa se intinda prea mult pentru a lovi, ca mai apoi sa contreze cu lovituri spectaculoase de picior sau combinatii sus-jos. Uita-te la Saenchai intr-un meci mai bun de-al lui si vei vedea cum oameni mai inalti se chinuie si nu pot sa inteleaga cum nu pot ajunge o persoana mai mica si totusi, cand Saenchai inchide distanta, o face aproape fara efort.

Animated GIF

Daca doi luptatori schimba lovituri intr-o distanta medie, ambii ar trebui sa-si miste capul si sa arunce lovituri. E genul de situatie pentru care fanii se ridica de pe scaune si de obicei rezultatul este spectaculos, dar e si cel mai putin vazut element in striking-ul din MMA. Orice eschiva sau scadere de nivel e un pariu imediat ce cealalta persoana incepe sa arunce o lovitura mai ciudata de genunchi sau de picior, cautand capul adversarului. Distanta asta medie, in artele martiale mixte tinde sa fie mai mult o zona de tranzitie, clinch-ul fiind mult mai cautat.

O lovitura este o actiune exploziva si, pentru a lovi puternic, un luptator trebuie sa puna greutate in lovitura. Combinatia dintre deplasare si lovituri este in general mai slaba in MMA decat in box, unde un luptor e pe varfuri, iar in MMA cumva inca e normal ca intai sa lovesti si sa arunci greutatea in fata ca mai apoi sa urmeze si picioarele. Antonio Rogerio Nogueira a fost printre primii luptatori ce au exploatat asta. Geamanul Nogueira care putea boxa, ‘Little Nog’ folosea jab-ul din southpaw pentru a atrage loviturile puternice si largi ale adversarului, cedandu-i terenul ca mai apoi sa se intoarca cu stanga si sa-i prinda sau cu croseul de dreapta, pe pasul lor in fata.

In Grand Prix-ul PRIDE 2005, Rogerio l-a surprins pe Dan Henderson – fortandu-l sa loveasca larg si lasandu-l sa se aplece in fata ca mai apoi sa-l contreze cand era in pozitie proasta. Nogueira a continuat sa exploateze acelasi tip de greseala si cu Mauricio “Shogun” Rua in urmatoarea runda. Cativa ani mai tarziu, partenerul de antrenament al lui Nogueira pentru acel turneu, Anderson Silva, a fost capabil sa foloseasca asta si sa prinda cateva contre foarte bune, dupa exact aceleasi lovituri largi cu capul jos din partea lui Henderson.

Henderson e un exemplu extrem, dar sosirea in UFC a lui Anderson Silva a fost ca un reflector pus pe toti cei care faceau pasul in fata cu capul expus in MMA. Cum Royce Gracie a demonstrat ca oamenii nu prea aveau habar de ce faceau la sol, Silva a demonstrat in aceeasi masura ca e o greseala fatala sa incepi meciul si sa arunci lovituri fara sa stii ce faci.

Animated GIF

Tine minte ca desi ce face Forrest Griffin – sta cu fata in fata si se arunca prea mult – e considerat un taboo si groaznic din punct de vedere al formei in box, ceea ce face Silva este de asemenea considerat un pic taboo in box. De fiecare data cand Griffin paseste in fata, Silva se retrage LINIAR. Bineinteles, nu este o greseala la acelasi nivel ca cea a lui Griffin. Atunci cand stai cu capul in fata si astepti lovituri … poti lua un knockout, dar boxerii sunt invatati destul de mult ca atunci cand se retrag, sa nu o faca liniar, tocmai pentru a nu ajunge in corzi. Ringul in forma de patrat pedepseste fara mila pe cei ce se retrag in linie dreapta. Cusca aproape circulara este mult mai permisiva in acest aspect.

Problemele apar cand adversarul sta pe varfuri, fenteaza foarte mult si se misca constant sa inchida distanta. Chris Weidman a demonstrat asta impotriva lui Silva, la fel si Bisping. Nu e la fel de spectaculos pentru fani, dar e enervant pentru un luptator de contra.

Dar asta nu inseamna ca principiul nu mai functioneaza atunci cand adversarul nu baga capul in pamant si incepe sa “inoate”. Chiar si luptatori de varf pot fi convinsi sa isi incerce norocul cautand o deschidere si sa devina vulnerabili atunci cand rateaza. Floyd Mayweather Jr a fost un exemplu foarte bun in box, cu toate ca el aplica asta un pic diferit. Silva, Machida, O’Malley si altii isi folosesc picioarele pentru a face adversarul sa rateze si o pozitie a corpului oarecum dreapta pentru a favoriza retragerea.

Mayweather si alti boxeri de top precum Roy Jones Jr, prefera sa prezinte adversarului o distanta falsa. Asta se intampla cand se apleaca un pic in fata. Capul luptatorului “atarna” in fata lui in stilul pe care l-am criticat la Dan Henderson si Forrest Griffin, dar in aceasta situatie, e ca un cearsaf rosu in fata unui taur. Picioarele si soldurile unui luptator iti spun cu adevarat unde este in ring, capul este unul din cel mai mobil punct al corpului si poate pacali foarte usor. De fiecare data cand Marquez arunca jab-ul sa-l loveasca pe Mayweather, care tinea capul in fata, Mayweather tragea capul inapoi, iar apoi arunca dreapta pe masura ce lovitura lui Marquez rata.

Silva, Conor si oricine altcineva care se bazeaza pe aceasta retragere din distanta in MMA trebuie sa fie permanent atenti la a restabili acea zona tampon (distanta ideala, un pic mai mare decat distanta de lovire, pentru a putea reactiona in timp la apropierea adversarului) intre ei si adversar, cu ajutorul picioarelor. Mayweather de foarte multe ori statea pe loc, in timp ce astepta ca adversarul sa muste momeala, intr-o pozitie in care picioarele nu se puteau misca atat de liber, daca avea nevoie. Observati aici cum Mayweather trece dintr-o pozitie a picioarelor tipica, dreapta si orientat in lateral catre o pozitie a picioarelor mai lata, stang aproape pe varfuri cu capul in fata centrului sau de greutate pe post de momeala. Imediat ce Canelo fenteaza, Mayweather se retrage pentru a contra, realizeaza ca Alvarez nu continua atacul si renunta la tactica pentru moment.

Succesul lui McGregor a fost construit in mare parte pe a convinge adversarul sa se arunce in fata catre el, ca mai apoi acesta sa paseasca in spate si sa-i intampine cu stanga.

Unul din secretele succesului si consistentei lui McGregor, comparativ cu alti luptatori de contra din MMA ce au fost inaintea lui, este ca el se duce pe ofensiva pentru a face asta sa se intample. Aproape fiecare lupta a lui McGregor consta in acesta ducandu-se in fata adversarului, ca mai apoi sa-l duca aproape de cusca si sa atace pana cand acesta incepe sa se arunce. Destul de curios, atunci cand McGregor conduce, de multe ori o face cu lovituri cu piciorul din fata si jab-uri cu stanga, usor aplecat in fata – genul de lovituri pe care nu le mai poti urma cu altele, in caz ca una conecteaza foarte bine, asta pentru ca picioarele raman in spate. Cu toate astea, asta este modul sau de a prezenta o ‘distanta falsa’ cum face Mayweather de exemplu. Cu ajutorul unei lovituri de stanga lungi. Imediat ce adversarul se intoarce, McGregor e in pozitia lui normala si la 2 metri distanta. Am analizat stilul lui McGregor extensiv inainte de meciul cu Mayweather.

Nu conteaza ce face in ofensiva, imediat ce adversarul sau incepe sa atace, McGregor se retrage spre centrul custii si cauta sa conecteze acea directa de stanga pe adversarul sau exagerat de extins. Chestia geniala este ca odata ce si-a pus adversarul pe cusca, McGregor are tot acel spatiu in spate sa se retraga si sa creeze distanta, iar cusca circulara il ajuta.

Dezamorsarea capcanei

E dificil sa invingi un om care asteapta sa te arunci. Daca se retrag atunci cand faci ceva, nu ii vei atinge. Dar capcana exista pentru ca unul dintre oameni controleaza acea zona tampon foarte eficient. E ceva dupa care se uita constant si cu foarte multa atentie si pe care o manage-uieste permanent si daca iese din acea zona, contrele aruncate perfect nu isi vor mai gasi tinta. De exemplu startul incet al lui McGregor cu Chad Mendes: Conor avea o accidentare la genunchi si Mendes era mai rapid decat se astepta, lucru ce l-a facut pe McGregor sa isi calculeze gresit pasii in spate si sa calculeze gresit distanta. Odata ce Mendes a incetinit, McGregor a inceput sa prinda loviturile pe contra si atunci a venit si sfarsitul.

Cand Mayweather a luptat cu McGregor, principala lui grija parea ca a fost sa tina o distanta potrivita si sa-l oboseasca pe McGregor. De fiecare data cand McGregor isi crea acea distanta si acea zona tampon, Mayweather pasea in fata si McGregor trebuia ori sa restabileasca distanta prin deplasare ori sa-l loveasca pe Mayweather pentru a-l tine la distanta. Primele 5 runde au fost in principiu McGregor care se deplasa, Mayweather care tot venea dupa si ca sa-l forteze sa se miste din nou. Asta a dus la multi pumni aruncati degeaba din partea lui McGregor si din ce in ce mai multe lovituri incasate pe masura ce picioarele ii incetineau.

In MMA, se pare ca luptatorii care stau la distanta foarte mare pentru a contra sunt si ei destul de expusi si vulnerabili imediat dupa contra. McGregor a fost prins de cativa adversari pe care i-a contrat – din fericire, acestia au intrat in pumnul sau mai intai. Antonio Rogerio Nogueira a conectat o multime de contre puternice pe Mauricio “Shogun” Rua care cauta sa il preseze, dar de multe ori se trezea ca iese mai sifonat in schimburile de lovituri. Asta se intampla pentru ca atunci cand lovesti pe contra, e foarte greu sa mai iesi in lateral si sa scapi de lovituri. Practic esti o tinta statatoare pentru orice urmeaza dupa.

In Mayweather – McGregor, surprinzator, nu am vazut nici un fel de taiere a ringului. Mayweather parea multumit si il lasa pe McGregor sa faca pas pivot si sa nu il tintuiasca pe corzi, chiar daca Mayweather nu e genul care tintuieste adversarul pe corzi. Asta si pentru ca pe masura ce McGregor se misca mai mult, cu atat obosea mai repede. Corzile sau gardul custii sunt principala metoda de a impiedica aceste contre, deoarece un luptator de contra are nevoie de spatiu de manevra in spatele lor pentru a contra efectiv. Imediat ce au ajuns cu spatele la cusca sau aproape de ea si nu mai au spatiul necesar de retragere, jocul lor nu mai functioneaza. Pentru un luptator de contra foarte pasiv, care incearca sa-si faca adversarul sa navaleasca, gandeste-te la Lyoto Machida, asta e o problema, dar alti luptatori au gasit o cale de a contra acest truc, atacand si punandu-si adversarul pe pas in spate, astfel evitand sa ajunga cu spatele la cusca. Asta ne aduce inapoi la meciul dintre Andre Soukhamthath si Sean O’Malley.

Soukhamthath a adus piciorul din spate sub centrul de greutate ca mai apoi sa se impinga in el – a facut asta de cateva ori in meci. Daca problema e distanta, aceste explozii in stilul celor din karate – sacrificand pozitia si baza picioarelor pentru a acoperi o distanta mare – sunt o metoda de a rezolva asta prin forta bruta. Un luptator in principiu ar trebui sa fie mai rapid pe pasul in fata decat pe pasul in spate, iar aceste explozii sunt menite sa testeze asta. De multe ori in karate, aceste situatii de acoperit distanta rapid fac meciurile sa para mai mult a cursa. Pentru amuzament, uite un antrenor de top japonez demonstrand valoarea acestui lucru.

Bineinteles, problema e ca venind cu acel picior din spate sub tine pentru a putea avansa mai rapid e ca nu vei avea o baza buna daca adversarul nu se retrage si vrea sa te decapiteze. Dar principala problema pe care o avea Soukhamthath este ca O’Malley avea deja distanta si stia ca Soukhamthath o sa vina pentru ca nu fenta si era pus cu spatele la cusca, era practic fortat sa faca ceva. Apoi e si faptul ca avea vreo 10 metri de cusca pana sa fie nevoit macar sa se gandeasca la a iesi din linia de atac.

Cand Silva a venit din Price in UFC, s-a folosit considerabil de spatiul mai mare pe care-l oferea Octagonul, dar de care nu dispunea in PRIDE. Mult mai multa deplasare circulara, mult mai mult loc de manevra. Unii oameni s-au desteptat si au realizat ca fentele si pozitia in cusca faceau o diferenta foarte mare si acum nu mai poti ajunge in top 10 la middleweights alergand cu barbia in fata asteptand sa fii lovit. Strategiile lui Conor si ale lui Sean “McGregor-light” O’Malley iau ce facea Silva si adreseaza principalele probleme prin pozitiarea in cusca.

E foarte greu sa pacalesti un adversar cu fente cand piciorul tau din spate este langa cusca – tu esti cel in pericol, el e cel ce decide cand sa se apropie suficient de mult incat sa va loviti. Mai mult, sa ataci cand esti cu spatele la cusca e, de cele mai multe ori, cea mai putin folositoare solutie cand esti acolo. Dar daca incearca pur si simplu sa iasa prin deplasare circulara, risca sa fie luat la front kick-uri si lovituri circulare de picior pana e fortat sa iasa la atac. Unde Silva si Machida puneau intrebarea “Cum ma vei lovi daca eu continui sa ma retrag?”, McGregor pune intrebarea “Ce vei face ca sa nu mai fii cu spatele la cusca si sa nu ajungi acolo?”

In MMA in principiu vedem deplasare liniara. Motivele pentru care retragerea excesiva in linie dreapta este un taboo in box, exista si in MMA, dar sunt ascunse oarecum de cusca enorma si distanta exagerata si prezenta loviturilor de picior. Evident ca exista valoare in retragerea liniara pentru a forta adversarul sa se extinda prea mult pe o lovitura, iar strategia agresiva pe care o adopta McGregor pentru a forta adversarul sa atace, face o diferenta foarte mare.

Indiferent daca lumea MMA-ului se va destepta in privinta pericolului retragerii liniare sau nu, controlul distantei ramane unul din factorii comuni pe care ii putem identifica in luptatorii de top in artele martiale de striking. Totusi, nivelul striking-ului creste constant in MMA-ul de nivel inalt.

SURSA: https://sports.vice.com/en_us/article/zmgbb4/from-silva-to-mcgregor-the-distance-trap-is-the-most-powerful-principle-in-mma

For the Win! © Absoluto - 2011