Cage cutting-ul si decaderea Rondei Rousey.

Mai jos, un articol tradus (scris de Jack Slack) ce prezinta elementul de cage cutting si rolul pe care acesta l-a avut in decaderea Rondei Rousey.

Desi prezentarea originala a lui Jack Slack nu mai este disponibila pe YouTube, mai jos gasiti cateva secvente ce va vor arata modul in care Rousey inchidea distanta (bull rushing), lipsa de cage cutting din partea acesteia si modul in care Holm folosea deplasarea eficient pentru a evita clinch-ul, acestea facand subiectul articolului de mai jos.

“In acest articol vom arunca o privire la importanta aptitudinii in a taia cusca (cage cutting), deoarece acest element a jucat un rol pivotal in cariera Rondei Rousey. Inca din acea noapte din Noiembrie 2015 s-au spus multe despre boxul Rondei, multi fani fiind parca intr-o iluzie. Realistic vorbind, Rousey avea o lovitura de dreapta puternica si avea nevoie doar sa-si tintuiasca adversara intr-o distanta mica pentru ca apoi sa arunce dreapta sau sa forteze un clinch, clinch unde aptitudinea in Judo isi spunea cuvantul imediat.

Dar antrenamentele de box ale Rondei Rousey nu trebuiau sa se concentreze pe rapiditatea bratelor si pe combinatii rapide si lungi la palmare cu un om static. Trebuia sa se puna accent pe deplasare si pe cum isi misca picioarele. In orice clip cu Rousey la palmare o poti vedea ca arunca combinatii cu o viteza si putere decenta, apoi antrenorul se roteste cateva grade in jurul ei, se roteste si ea si asteapta comanda pentru urmatoarea serie.

Nimic din acestea nu ar fi ajutat-o nici macar impotriva unui striker neexperimentat care ar incerca din rasputeri sa evite schimbul de lovituri si cu siguranta nu ajuta la nimic impotriva unui striker cu deplasare buna.

Taiatul custii este un concept usor de descris, dar considerabil mai greu de pus in practica consistent. Oricine isi poate pune adversarul cu spatele la cusca macar o data sau de doua ori intr-un meci de 25 de minute, dar pe masura ce nivelul adversarului creste, nu este suficient sa-l prinzi doar o data sau de doua ori la cusca.

Un luptator trebuie sa fie capabil sa-si creeze constant aceste mici avantaje pentru a le putea exploata eficient. Aici intervine economia miscarii. Uneori, ii va lua un minut sau 90 de secunde unui luptator cu deplasare buna sa duca lupta undeva unde isi doreste sa atace, dar isi forteaza adversarul sa lucreze in tot acest timp. Ideal, cel care taie cusca vrea sa-si forteze adversarul sa foloseasca picioarele si sa consume energie mai multa decat face el.

Cand cusca se apropie un pic prea mult de piciorul sau din spate, un bun “general in ring” va incerca sa-si pacaleasca agresorul. Cel care urmareste si taie cusca va fi prea dornic si va initia actiunea la prima fenta astfel fiind posibil ca adversarul sa-i scape cu o schimbare rapida de directie. Un exemplu bun in arte martiale mixte este performanta lui Eddie Alvarez impotriva lui Michael Chandler, in cel de-al doilea meci dintre ei. Schimbarile de directie ale lui Alvarez l-au salvat de asemenea si impotriva lui Rafael dos Anjos in meciul pentru titlu.

Cand te uiti la cei mai buni luptatori in a taia cusca luptandu-se cu un adversar priceput si care schimba directia mult, pare de multe ori ca aceste schimbari de directie il costa foarte mult spatiu pe cel ce este presat. De exemplu, Julio Cesar Chavez nu avea rapiditatea lui Hector Camacho, dar tot timpul parea ca il facea pe Camacho sa fie ingrijorat daca sta pe loc. Chavez rareori il presa si incerca sa tina pasul cu el, pur si simplu il lasa pe Camacho sa se consume si sa se deplaseze singur in pozitii dezavantajoase. Taierea custii/ringului este mai putin despre a presa pe cineva si a alerga pe el in linie dreapta si mai mult despre a presa adversarul si a-l forta tot timpul sa faca alegeri proaste pentru el.

In acest episod de Ringcraft, am discutat de asemenea lovitura larga de dreapta / stanga si cum poate ajuta pentru a indruma adversarul (episodul de pe YouTube a fost scos intre timp). Nu am avut timp sa acoperim totul – niciodata nu avem – dar unul din motivele pentru care loviturile la corp/brate largi sunt foarte avantajoase atunci cand adversarul face pasul in lateral pe cusca este ca miscarea capului e cea mai putin previzibila atunci cand adversarul face pasul in lateral.

Un luptator poate sa faca pasul in lateral cu capul sus, poate sa coboare capul, poate sa faca o mica schimbare de unghi, etc. Pentru a vedea de ce loviturile la corp sunt mult mai eficiente impotriva unui adversar ce lupta in distanta mare si e greu de prins, ne putem uita la meciul dintre Sandy Saddler versus Willie Pep. In acest meci, a incercat sa taie ringul impotriva unui adversar recunoscut pentru stilul sau de a lupta la distanta si de a fi greu de prins. Mereu cand Saddler a crezut ca l-a prins pe Pep pe corzi, fara optiuni de retragere, isi forta norocul si trimitea lovituri catre capul lui Pep, iar Pep scapa.

Dar cand Saddler lovea la corp – unde nu mai poti face eschive – i-a ingreunat treaba considerabil lui Pep.

Pentru mai multe despre Saddler si influenta sa asupra studentului sau, George Foreman, va recomand sa cititi “George Foreman: Student of the Greats” si “Slack’s Greatest Rivalries: Pep vs Saddler“.

In definitiv, lipsa de control a ringului de care a dat dovada Rousey a costat-o impotriva lui Holly Holm, urmand ca mai apoi, lipsa eschivelor si a apararii sa o coste cu Amanda Nunes. E la moda sa spui ca Rousey nu a fost o luptatoare buna inca de la inceput, in special cu reputatia pe care si-a creat-o la The Ultimate Fighter. Rousey ramane totusi ceva unic in artele martiale mixte si ar fi putut continua sa se dezvolte si sa lupte chiar si in ziua de astazi, daca ar fi avut un management mai bun. Are locul ei in istoria MMA-ului, ca o campioana si un star si va fi intotdeauna un avertisment pentru cat de grea poate fi caderea, atunci cand un luptator e mediatizat foarte mult.”

Sursa: https://www.fightprimer.com/blog/2017/12/25/jack-slacks-ringcraft-the-fall-of-ronda-rousey