BJJ-ul are o problema astazi in ceea ce priveste MMA-ul. Foarte multi luptatori de BJJ isi permit sa traiasca din castigurile pe care le aduce sportul pe care il practica: predau la o sala, acorda antrenamente private, dau seminarii, participa la concursuri etc. Ca sa evaluam cat de cat sumele care se invart in jurul lor, sa o luam pe rand. Abonamentul lunar in SUA pentru BJJ este rareori sub 100 $. La RGDA NJ este 125 $, ajungand pana la 200 $ la Renzo Gracie (in Manhattan). Asta in timp ce majoritatea AM nu taxeaza mai mult de 70 $ pe luna, iar in unele cazuri ajungand la 40 $ (pentru Judo). Nu toti au 500 de elevi ca Renzo. Majoritatea au in jur de 50. Un antrenament privat costa, in majoritatea cazurilor, cat antrenamentul pe o luna. Taxa pentru un seminar este rar sub 100 $. Iar premiile in competitiile de grappling sunt din ce in ce mai mari: la ADCC castigarea cat. iti aduce 10.000 $, iar Open-ul 40.000 $. O competitie recent desfasurata in Anglia a oferit un premiu de 10.000 de lire sterline pentru locul I!
Situatia s-a schimbat mult, odata cu popluaritatea marita a BJJ-ului, cand practicantii de top trebuiau sa-si castige existenta, dar si sa-si faca un nume, din participarea in lupte MMA. Cei care intra acum in MMA cu gandul de a ajunge sa lupte in UFC (de exemplu) pe 3.000 $ la debut sunt in majoritate striker-i sau wrestler-i care isi pot castiga cu greu existenta din activitati colaterale.
In ultimii ani tranzitiile din BJJ-ul de top spre MMA se numara pe degete. Pentru ca un tip precum Garcia (care si-a deschis si el de cateva luni sala in Manhattan) sa accepte un contract in MMA, trebuie sa primeasca bani multi. Ca sa renunte la antrenamentele sale zilnice pe formatul de grappling, pentru o pregatire care sa includa striking si modificari vizibile pentru grappling, inseamna sa-si iasa din forma in care se afla la momentul actual.
Cel mai probabil o face pentru castigurile pe termen scurt si nu pentru o cariera. Exemplul perfect e Pe De Pano. A intrat in UFC doar cu BJJ-ul pe care il avea. Si a ajuns pana acolo incat Arlovski a avut o victorie controversata impotriva lui.
Apoi, cei care sunt luptatori de top in BJJ, sunt persoane care iubesc ceea ce fac. Ca sa intri in MMA, trebuie sa-ti placa acest lucru. Acum se formeaza o noua generatie, care infulentata de imaginea puternica pe care MMA-ul o are (UFC, Pride, TUF etc.), isi va dori o cariera in astfel de competitii.
Roger Gracie are si numele, si titlurile din grappling si o prima victorie in MMA. Declara recent ca nu se gandeste deocamdata sa revina in ring. Cand castigi 40.000 $ pentru un super-fight la ADCC, de ce sa te bagi intr-o sala sa dai in palmare, sa-ti modifici stilul de grappling si sa intri intr-un meci in care iti iei pumni si picioare in cap?
Fata de Roger, Marcelo va trebui sa-si modifice profund stilul de grappling: fara trecere la spate (armdrag) din priza pe mana, fara intrari la un picior cu tranzitie in control spate, fara garda x, fara inversari din pozitia pentru finalizare pe picior… Si nu cred ca merita…
In imagine, Roger Gracie, finalizand prin armbar meciul de debut in MMA, impotriva lui Ron Waterman:
