de Tudor Mihaita (instructor Absoluto/RGDA)
„Anul trecut am fost in New Jersey pentru ADCC (sa nu se inteleaga ca am participat :)) si pentru un stagiu de pregatire la RGDA NJ, acolo unde preda unul dintre sefii organizatiei noastre, David Adiv. Am trait atunci una dintre cele mai graitoare experiente de cand am inceput sa practic BJJ: sparring-ul cu Jason Tabor, instructorul-asistent al lui David. La acea vreme, Jason era centura maro. Centura lui insa devenise mai mult alba, decat fusese initial maro. La prima vedere, am avut senzatia ca ii si placea sa o spele des… Ca sa ne intelgem de la bun inceput, aveam atunci 86 de kg, iar Jason cantarea 63, la o inaltime de 1,75 m. La sfarsitul stagiului David avea sa-mi acorde inca doua trese pe centura albastra, spunandu-mi ca la urmatoarea intalnire sa fiu pregatit cu o centura mov. Facusem sparring cu alti doi tipi, centuri maro, unul reusind sa ma finalizeze de doua ori in decursul celor 5 minute de sparring, celalalt doar o data. Jason se pregatea pentru un concurs si sparring-urile lui erau mult mai intense. Dupa aproximativ 45 de minute, in care schimbase, fara pauze, vreo 6 parteneri, a venit randul meu. Primele 2 minute au insemnat 5 finalizari, cu aceasi tehnica, o strangulare “basic” pe care o facea fie din demi-garda mea, fie din control lateral! Precizez ca nu aveam mainile legate la spate! La un calcul simplu, ne da o finalizare la 24 de secunde… Dupa ce a inceput sa lupte de pe spate, Jason a continuat rafala. La sfarsit, adunasem vreo 10 finalizari. Asa ca am stat sa analizez ce facea atat de special. Surpriza e ca nu facea nimic special. Nu depasea garda dupa cine-stie-ce-ultima-variatie-din-Brazilia si nici nu ma finaliza cu vreun crucifix-din-omoplata-inversata… Nu era nimic din ce nu mai vazusem. Totul era cat se putea de “basic”. Stiam si cum sa previn depasirea in fazele initiale si cum sa o apar in fazele finale si acelasi lucru se intampla cu finalizarea. Ce era totusi diferit? Jason era in permanenta cu cel putin o miscare inaintea mea. Ca sa zic asa, automatismele lui erau mai automate ca ale mele. Si avea de fiecare data o solutie la ce faceam eu. Nu era vorba de vreo tehnica in sine, ci cum isi misca soldurile, cum bloca cu bratul etc. Mi-a spus: “Uita-te la tipul ala care exerseaza inversarea aia super-complicata. E o centura alba cu patru trese. O sa ii iasa probabil pe centurile albe si pe cateva centuri albastre. O data, de doua, poate de zece ori. Dupa ce ceilalti o sa invete cum sa se apere, nu o sa mai aiba nicio solutie de-acolo.”
Am inteles atunci ca Jason avea principiile tehnice (postura, pozitionarea greutatii, miscarea soldurilor etc.) extrem de solide, tehnici de baza care in memoria lui musculara erau intiparite la fel de bine ca mersul pentru altii si, derivat de-aici, stia instinctiv care era pasul urmator. Automatismele i se formasera dupa mii de repetari. Tipul care exersa inversarea aceea complicata, va renunta la ea cand nu va mai functiona, cautand alta si tot asa. Jason il va inversa de fiecare data cu aceeasi inversare de baza. Pentru ca Jason a avut incredere in tehnicile de baza si rabdarea sa le lucreze. O tehnica de baza este un sertar imens, in interiorul caruia sunt alte zeci de sertare mai mici. Inversarea acea super-complicata nu e decat unul dintre acele sertare mai mici. In aceeasi ordine de idei, aud mereu, in special la incepatori: “Inversarea asta e prea simpla, nu functioneaza”. Rickson a spus mai demult: “BJJ-ul este perfect, noi suntem cei plini de imperfectiuni”…
La o saptamana de la plecarea mea din SUA, lui Jason i-a fost acordata centura neagra de catre Royler si David. Deci, teoretic, fusesem finalizat de 10 ori, in 5 minute, de o centura neagra. Ce usurare…”
