Cum te numești și câți ani ai?
Mă numesc Scurtu Paul Leonard și am 21 de ani.

Când ai început să practici Jiu Jitsu? Care este centura ta? De cât timp ești antrenor?
Practic Brazilian Jiu-Jitsu din 2008. În 2024 am fost promovat la centura neagră de către profesorul meu Tudor Mihăiță, iar de atunci sunt și antrenor.

Ce te-a inspirat să devii antrenor? Care este specializarea ta ca antrenor în cadrul Absoluto?
Cariera mea de antrenor abia a început. Până atunci, îl ajutam pe primul meu antrenor, profesorul Nicolae Gârbă, la grupa de copii. În prezent, am primit ocazia să antrenez o grupă de copii cu vârste între 5 și 15 ani, în weekend, la Absoluto Cotroceni, oportunitate pe care am primit-o cu brațele deschise. Pe viitor, îmi doresc să ofer și antrenamente private.

Ce beneficii ți-a adus Jiu Jitsu până acum?
Jiu Jitsu m-a modelat ca om, oferindu-mi un statut în viața de zi cu zi, încredere în sine și m-a diferențiat de restul lumii. De asemenea, m-a ajutat să am o perspectivă diferită asupra vieții.

Care sunt realizările ca sportiv și ca antrenor de care ești cel mai mândru?

Realizările mele ca antrenor sunt încă în dezvoltare, având în vedere că abia am început cu grupa de copii.
Realizări ca sportiv:

• La Brazilian Jiu-Jitsu am obținut peste 100 de medalii.
• La judo, am fost component al lotului de cadeți, obținând 3 locuri și titlul de campion național la categoria U18.
• La sambo am fost campion național de peste 10 ori.
• Sunt medaliat la europenele de cadeți cu bronz și am obținut două locuri mondiale – unul la categoria tineret.
  Aceste rezultate sunt datorate părinților mei, care au crezut în mine, primului meu antrenor, Nicolae Gârbă, și antrenoarei mele, domnișoarei Constantin Carmen, cărora le mulțumesc pentru încrederea acordată și pentru contribuția lor la formarea mea ca sportiv actual antrenor.

Ce ai spune unui viitor elev care încă nu este convins să pășească pentru prima dată într-o sală de antrenament?
I-aș povesti propria mea istorie: când tatăl meu m-a păcălit spunându-mi că mă duce la un loc de joacă, deși, în realitate, m-a dus la sala de antrenament. Acolo mi-am format felul meu de a fi, mi-am făcut mulți prieteni și am descoperit că sala de antrenament este, de fapt, „locul de joacă”. Chiar dacă unii vin doar pentru relaxare, tot ce trebuie să facă este să pășească în sală și să se bucure de experiență.