Mai jos, ghidul tactic pentru Rockhold vs Romero (de catre Jack Slack), un meci cu un potential de spectacol foarte mare, ce va avea loc la UFC 221.

Luke Rockhold vs Robert Whittaker a fost unul din cele mai bune meciuri facute in istoria diviziei middleweight a UFC-ului. Din pacate, inca o data ne-am aflat in situatia in care cariera unui luptator mare a fost pusa in pericol, nu de lovituri la cap, ci de bacterii de pe saltea. Robert Whittaker a fost fortat sa se retraga inaintea meciului datorita unei infectii cu stafilococ in stomac, astfel Luke Rockhold ramanand fara adversar. Din fericire, Yoel Romero a facut pasul in fata si s-a oferit. Astfel, avem un meci de care multi spun ca are potentialul sa fie chiar mai spectaculos decat cel initial.

Romero n-a mai luptat de cand Whittaker l-a batut intr-un picior in Iulie, dar excluzand acea intamplare nefericita, Romero a aratat incredibil in meciurile sale din UFC. Cu o serie de victorii, incluzand aici nume precum Derek Brunson, Lyoto Machida, Ronaldo ‘Jacare’ Souza si Chris Weidman, Romero e cu siguranta personajul principal la middleweight, atunci cand Whittaker este absent. Reluarile cu Yoel Romero il arata pe acesta dand dovada de foarte mult atleticism, multe lovituri cu genunchiul din saritura si knockout-uri explozive in runda a treia, dar Whittaker a expus cea mai mare gaura in jocul lui Romero: nevoia de a lua pauze.

Meciurile lui Romero sunt perioade lungi de facut nimic, incheiate cu explozii rapide de violenta. Cand inca nu ajunsese in top, fizicul lui Romero si striking-ul sau nerafinat ridicau multe intrebari despre anduranta acestuia, dar victoriile incheiate in runda a treia prin knockout pareau sa adreseze aceasta intrebare. Adevarul este ca e foarte bun la a-si conserva energia, iar adversarii sai sunt atat de ingrijorati legat de ce ar putea face, incat nu il forteaza cand acesta isi ia pauzele. Cand Whittaker l-a presat pe Romero intre exploziile sale, Romero a devenit o tinta mult mai usoara si aceste explozii au devenit mult mai putin frecvente si mai putin periculoase.

Luke Rockhold era baiatul de aur. Arata bine, era echilibrat si l-a batut convingator pe Chris Weidman pentru titlul la middleweight. Unii fani se pregateau deja pentru o serie de victorii asemanatoare cu cea a lui Anderson Silva. Apoi a aparut Michael Bisping in ultimul moment si l-a batut in prima runda. La vremea respectiva, s-a spus ca a fost o intamplare sau ca a fost aroganta cea care l-a costat, insa adevarul este ca boxul lui Rockhold nu a fost pe masura. Rockhold a stat un an pe bara certandu-se cu UFC-ul, iesind cu Demi Lovato si provocandu-l pe Werdum, o lupta pe care cu siguranta as urmari-o. Cea mai mare greseala a lui a fost ca nu a filmat un documentar in stilul lui Alistair Overeem The Reem in aceasta perioada. Cand Rockhold s-a intors in cusca, Dave Branch a surprins pe toata lumea si l-a zguduit pe Rockhold.

Garda deschisa vs Garda inchisa

La un moment dat, acum un an cam asa, mai mult de jumatate din luptatorii de la middleweight din top 10 erau southpaws. Nume mai vechi, precum Machida sau Belfort precum si talente noi ca Rockhold, Romero, Brunson si Kevin Gastelum, sunt cativa stangaci la 185 de pounds. Luke Rockhold s-a luptat cu Vitor Belfort acum ceva timp – la apogeul puterilor asistate chimic ale lui Vitor – dar a facut foarte putine lucruri inainte sa fie lovit cu piciorul in cap. S-a mai luptat si cu Machida, dar in ceea ce priveste luptatorii southpaws, cam asta este experienta lui Luke.

De ce conteaza? Presiunea este unul din atuurile cele mai mari ale lui Rockhold si una dintre slabiciunile cele mai mari ale lui Romero. Pentru Romero este un gand infricosator acela ca va trebui sa lucreze si sa se deplaseze constant, timp de 25 de minute, pe termenii altcuiva.  Prefera sa isi calculeze momentele foarte bine, ca o felina mare asteptand masa, ca apoi sa explodeze instant si sa decida ca vrea sa incheie lupta. Problema este ca presiunea lui Rockhold este dezvoltata in jurul a anumitor unghiuri si tehnici ce nu pot fi mereu folosite impotriva stangacilor.

Urmareste o lupta standard a lui Rockhold si vei vedea ca este construita in jurul a doua lucruri – lovitura circulara cu piciorul stang si croseul de dreapta pe pas in spate. Lovitura de picior e menita sa puna presiune. Daca nu faci nimic, Luke Rockhold va lovi cat de tare poate. Daca ratezi blocajul cu un centimetru, tibia lui va lovi ficatul tau si nu vei mai putea face altceva decat sa cauti un loc frumos in care sa te ghemuiesti si sa incepi sa plangi de durere. Daca tii cotul prea jos, poti fi lovit in cap si seara se termina, dar macar nu o simti. Chiar si daca o preiei perfect pe antebrat, e pana la urma doar un blocaj, cel mai mic nivel de aparare deoarece preiei cea mai puternica lovitura a adversarului in punctul in care a acumulat maximum de forta. Nu e nici o victorie aici.

Cu amenintarea constanta a loviturii de picior, luptatorii sunt fortati sa se miste sau sa raspunda. Atunci cand raspund, Rockhold se retrage, acesta avand cea mai buna alonja de la middleweight si isi tine capul cat mai in spate si departe de adversar. Odata ce incepi sa te intinzi sa-i ajungi la cap, ai toate sansele sa incasezi acel croseu pe pas in spate.

Dar Rockhold e obisnuit sa loveasca cu piciorul pe partea deschisa (la dreptaci pe partea lor dreapta de exemplu), unde doar bratul adversarului poate interveni intre tibia lui si organele acestuia. Odata ce ai schimbat bratul cu care stai in fata, brusc loveste in partea inchisa – spatele si umarul – parti anatomice ce au evoluat incat sa poata incasa lovituri si de la scaune de otel. Va fi interesant de vazut ce va putea face Rockhold pentru a pune aceasta presiune pe Romero. E complicat sa foloseasca piciorul din fata, deoarece acesta necesita un pas in plus sau un switch pentru a avea putere in lovitura. Plus ca de obicei are o raza de actiune mai mica. Pare contra intuitiv pentru ca raza de actiune e controlata de piciorul pe care pivotezi, nu de piciorul cu care lovesti. Daca lovesti cu cel din spate, pivotezi pe cel din fata – care e deja in fata ta. Cand lovesti cu piciorul din fata, trebuie intai sa aduci piciorul din spate sub tine sau sa pasesti in fata pentru a intra in aceeasi distanta.

Dar e o vorba, cand Dumnezeu inchide o usa, se deschide oportunitatea pentru lovitura pe genunchi. Cand lovesti la corp sau la cap, e bine sa dai in partea deschisa – unde sunt cele mai putine obstacole – dar cand lovesti piciorul din fata, in special valabil la luptatorii MMA ce stau cu picioarele un pic mai larg – e mai bine sa incerci s-o lovesti spre interior din exterior.  Rockhold a demonstrat niste low kick-uri bune impotriva lui Dave Branch, schimband stance-ul pentru a face asta si chiar si impotriva lui Weidman in momentele in care acesta lupta southpaw. Ar fi frumos sa-l vedem pe Rockhold cautand low kick-urile impotriva lui Romero, in special sub genunchi.

Yoel a aratat ca e vulnerabil la front kick-uri, atunci cand Whittaker a decis ca ar trebui sa foloseasca push kick-ul. Rockhold ar putea folosi atat front kick-ul cu piciorul din fata cat si cu cel din spate, dar loviturile de picior impotriva unui wrestler atat de bun presupun multa incredere de sine si exista riscul real sa fie prinsa lovitura si sa fii dus jos.

Din fericire, unul din atuurile lui Rockhold este nu doar apararea proiectarilor, dar si folosirea acestora pentru a ajunge in pozitii bune de atac. Un exemplu bun este triunghiul inversat pe care i l-a aplicat mai jos lui Tim Boetsch dupa un sprawl.

Dar cand Weidman i-a prins lovitura de picior lui Rockhold, acesta a folosit ghilotina si garda fluture pentru a-l tine pe Weidman pe saltea.

Desi are doar o victorie prin ghilotina, aceasta reprezinta o parte semnificativa in gameplan-ul sau. In timp ce era manipulat cu usurinta de Weidman pe cusca si era intors de fiecare data cand incerca sa-l prinda pe Weidman acolo, Rockhold l-a facut pe Weidman sa iasa din clinch-uri cu ajutorul ghilotinei si a amenintarii pe care aceasta o prezinta. Cand Weidman l-a dus jos pe Rockhold in prima runda si i-a depasit garda, Rockhold a mentinut priza de ghilotina, a prins un picior ca sa ajunga in demigarda si cei doi au stat acolo pana i-a ridicat Herb Dean.

Desi asta e impresionant intr-un fel, trebuie mentionat ca e una din putinele ocazii pe care le-am avut sa-l vedem pe Rockhold lucrand de pe spate si pare ca se bazeaza mai mult pe stalling pentru a ajunge iar in picioare. Pe de o parte, proiectarile lui Yoel Romero sunt dinamice, variate si de obicei se intampla in spatiu deschis – unde Rockhold poate sa faca scramble-uri – iar pe cealalta parte, singurul om care l-a batut pe Romero in ultimii ani a facut asta prin faptul ca a fost capabil sa se ridice in picioare de fiecare data cand Romero il ducea jos, nu doar prin stalling sau prevenirea proiectarii.

Un lucru clar de care Rockhold ar trebui sa se fereasca – doar daca n-a facut progrese fenomenale in ultimele luni – este sa stea la schimburi de lovituri cu Romero. Nu ca Romero ar avea un box extraordinar, dar a contrat bine impotriva lui Machida cand erau amandoi in distanta de lovire si Rockhold pur si simplu se lasa prea expus oricand face orice altceva cu bratele inafara de acel croseu pe retragere. Barbia sus, mainile jos, Rockhold practic roaga adversarii sa-l contreze, iar Bisping si Weidman au facut fix asta cand au avut ocazia.

Chiar si cu croseul pe retragere, pune atat de multa greutate in lovitura incat daca rateaza sau cumva adversarul trece prin ea, este tinta statatoare. Impotriva lui Weidman s-a intors cu spatele.

Dave Branch i-a pus probleme mari pur si simplu incercand sa avanseze din unghi si incercand sa treaca prin acel croseu.

Cea mai buna strategie impotriva lui Romero probabil ca este folosirea jab-ului si a fentelor pentru a atrage acele reactii in care Romero se extinde prea mult, urmand ca apoi sa profiti de acestea. Rockhold nu a aratat ca ar avea asta in arsenal. Pentru Rockhold, cea mai buna strategie ar putea sa fie pur si simplu sa faca pasul in fata tot timpul, sa puna presiune, sa initieze actiunea cu un low kick urmand sa astepte reactia si sa contreze. Rockhold are o deplasare decenta si ar trebui sa-i permita sa-l puna pe Romero macar aproape de cusca, astfel incat sa nu poata evita low kick-urile si sa fie fortat sa faca pasul in fata, astfel expunandu-se la acel croseu pe contra. Stilul de clinch al lui Rockhold marca American Kickboxing Academy ar putea fi ceva dubios de folosit impotriva unui wrestler de calibrul lui Romero, dar boxul murdar si blocatul cu ajutorul underhook-ului s-ar putea sa-l forteze pe Romero sa fie mai activ.

In 5 runde cu Whittaker, Romero a aruncat jumatate din numarul de lovituri al lui Whittaker si a avut in medie mai putin de 10 lovituri conectate pe runda. Cheia in puzzle-ul Yoel Romero este sa nu-ti fie frica de ce ar putea face, adversarii sai ar trebui sa accepte ca nu va lucra niciodata la un volum mai mare decat ii place – nu va ataca un flying knee dupa fiecare jab – si cu cat un luptator munceste mai mult impotriva lui, cu atat pare mai putin periculos.  Pare sa fie o greseala comuna, luptatorii asteapta sa treaca furtuna initiala ca apoi sa creasca ritmul, dar Romero nu este genul asta de luptator. Nu consuma tot gazul la inceput, iar furtuna vine in doze controlate pe tot parcursul meciului. Un indicator a cat de bine va merge lupta asta pentru Rockhold este cat de repede va incepe sa atace constant.

Yoel a aratat in lupta impotriva lui Machida o intelegere si o rabdare impotriva celor ce lupta pe contra ce se va dovedi vitala in fata lui Luke Rockhold. Desi Rockhold si Machida lovesc diferit pe contra – unuia ii place sa se aplece in spate si sa loveasca din lateral, altul contreaza pe pas in fata – ambii isi incurajeaza adversarii sa se extinda prea mult. Diferenta intre Rockhold si Machida este ca Machida e un luptator de contra foarte pasiv, daca nu ii dai nimic va castiga sau va pierde meciul la o decizie stransa si plictisitoare. Rockhold paseste in fata si cauta loviturile in forta de picior, urmand ca apoi sa profite de reactia adversarului.

Felul in care Romero foloseste low kick-ul ca si piedica ar putea sa functioneze foarte bine impotriva lui Rockhold, in momentul in care acesta face pasul in spate pentru a seta croseul si poate sa se dezechilibreze, expunandu-se unei lovituri sau proiectari.

Romero a aratat de asemenea cateva directe dupa o astfel de piedica impotriva lui Tim Kennedy.

Din nefericire, intr-o situatie stangaci vs stangaci, utilitatea acestei piedici dispare. Piciorul din fata al adversarului nu mai este expus. E pacat, pentru ca Romero folosea foarte bine aceste lovituri.

Cu cat lupta devine mai calculata, cu atat e mai bine pentru Romero. Daca se poate deplasa de voie si sa-si aleaga momentele cum a facut cu Machida si cu altii, va avea o seara usoara. Mai probabil, Rockhold va incerca sa il preseze, moment in care pare o idee buna ca Romero sa se deplaseze circular si sa nu-l lase sa-l fixeze pentru o lovitura de picior. Cum boxul lui Rockhold este destul de slab, ar trebui sa caute constant schimburile de lovituri din distanta mica. Daca il tine pe Rockhold pe pas in spate si in apropiere de cusca, Romero i-ar putea taia spatiul necesar pentru a face croseul pe pas in spate si ar putea intra in schimb de lovituri cu Rockhold.

Pare o strategie viabila sa-l loveasca din cand in cand cu low kick-uri si middle kick-uri, incercand sa-l aduca in apropierea custii, urmand ca apoi sa incerce un moment de explozie, o data de doua ori pe runda. Daca Romero va cauta proiectarile, ar fi bine sa-l vedem folosind piedicile pe care le-a aratat ocazional – concentrandu-se pe clinch si pe proiectarile dintr-o pozitie mai dreapta, in loc sa foloseasca proiectari cu capul jos care l-ar expune la ghilotina. Este perfect posibil si ca meciul sa inceapa, Romero sa-l ia pe sus pe Rockhold si priza  de ghilotina sa fie doar un inconvenient, dar cu om care si-a pus adversarii in dificultate cu ghilotina, e mai inteligent sa eviti treaba asta cu totul.

Indiferent cine va castiga la UFC 221, diviza middleweight continua sa infloreasca cu niste posibile meciuri foarte frumoase. Castigatorul il va infrunta inevitabil pe Robert Whittaker pentru titlu dar si pierzatorul va putea avea meciuri interesante. Ar fi interesant un Rockhold-Weidman din nou, sau un Rockhold vs Jacare.

SURSA: https://sports.vice.com/en_us/article/neqnnk/tactical-guide-to-romero-vs-rockhold