Prima este din afisul promotional la sala pe care o va deschide in SUA:

A treia este o proiectare pe care a realizat-o la ADCC 2007:

A treia si cea mai amuzanta, din timpul sedintei foto pentru cartea pe care o va scoate:

 de Tudor Mihaita (instructor Absoluto/RGDA)

 „Mi-au placut sporturile de mic. Chiar pot sa spun ca sunt talentat la o gramada dintre ele. Chiar si la snowboard, care mi-a herniat doua discuri in coloana :). De performanta, am facut fotbal (dintr-a cincea pana intr-a noua) si baschet (doi ani, in liceu). Calitatile mele erau doar doua: eram „mingicar” (care tine de o anumita indemanare, care nu stiu cum s-ar denumi in cazul folosirii piciorului…) si „vedeam” jocul (adica dadeam pase bune). Atata tot. N-aveam forta, viteza, detenta, inaltime (pentru baschet) etc. Evident, la varsta la care jucam eu, acestea contau mai putin. Ar fi contat mult mai mult, daca faceam trecerea la „seniorat”. N-am facut-o. Ca orice copil, eram pasionat si de artele martiale, dar niciodata atat de mult incat sa ajung intr-o sala in care se predau. Oroarea mea era ca nu puteam sa fac spagatul… Asa ca ce sa caut acolo? Mai tarziu (dupa 20 de ani), cand am ajuns si la box si la kickbox si la krav maga, am inteles ca nu doar spagatul va fi problema mea. Ci toate lipsurile enumerate mai sus: forta, viteza, mobilitatea, coordonarea etc. Cand am inceput sa descopar BJJ-ul, toate acestea au trecut pe planul doi…

Lupta la sol e un concept radical diferit decat cel ce defineste lupta in picioare (in special striking-ul). Unul dintre aspectele esentiale este cum trateaza viteza (sau acceleratia pentru cei mai pretentiosi) cele doua atitudini fata de lupta. Nu o sa spun acum care sunt avantajele vitezei in partea de striking, o sa ma refer in schimb la dezavantajele folosirii ei in lupta la sol.

Pentru un incepator este esential sa invete, executand tehnicile cat mai incet. Vad des baieti la primul antrenament incercand sa faca armbar mai repede ca Fedor. Invatam facand lucrurile incet. Am facut cu toti betigase cu mana tremuranda, la fel primele litere, la fel primele propozitii, fraze etc. Acelasi lucru s-a intamplat cu mersul pe bicicleta, patinajul s.a. BJJ-ul nu e cu nimic diferit.

Problema mai mare apare la cei avansati, care vor sa suplineasca tehnica prin folosirea vitezei. Viteza cere spatiu intre tine si adversar. Iar asta pentru ca viteza cere cat mai putina frecare. Ca o paranteza, este inca un motiv pentru care BJJ-ul cu gi, dezvolta abilitati tehnice ridicate in dauna celui fara gi. Pentru ca lasi spatiu, viteza inseamna in acelasi timp lipsa de control. Iar asta pentru ca in BJJ controlul se obtine prin folosirea prizelor (in special cand esti pe spate), dar, mai ales, a greutatii. De fiecare data cand ai ridicat greutatea de pe adversar (evident, presupunem ca esti deasupra) pentru a folosi viteza, aceasta nu-l mai tintuieste la sol. Spatiul pe care i-l acorzi, e cel de care are nevoie sa iasa (dintr-o priza, un control dezavantajos sau o tehnica de finalizare). Spun mereu la sala ca de fiecare data cand cineva foloseste forta sau viteza inseamna ca a venit degeaba la antrenamente. Forta si viteza sunt ceea ce ai „in afara” BJJ-ului (sau aprioric, tot pentru pretentiosi). Nici nu trebuie sa vii la sala ca sa le folosesti. Cand folosesti tehnica in dauna celor doua, atunci inseamna ca antrenamentele si-au facut efectul. Asa ca data viitoare cand mai esti la sol si vrei sa bagi in viteza a 5-a, gandeste-te la asta:

„