Un comentariu recent de pe blog m-a convins sa scriu ceva mai devreme un articol despre „cum e cu adversarii multipli”. Artele martiale au cateva elemente concepute parca dupa manualele de marketing, cu care s-au falit de-a lungul istoriei lor: „tehnicile mortale”, „lupta cu adversarii multipli” etc. Tehnici mortale are pana la urma si BJJ-ul, pentru ca orice strangulare mentinuta mai mult de 1-2 minute duce la deces. Atunci cum ramane cu adversarii multipli? Primesc destul de des la antrenamente intrebarea asta din partea celor nou-veniti: „Daca sunt sa zicem intr-o discoteca si ma ataca mai multi?”. Iar eu le raspund tot cu o intrebare: „Dar prietenii tai ce fac?”. Si apoi, de ce sa te pregatesti pentru un atac care are sanse reduse sa se petreaca? In Romania, probabilitatea sa fii muscat de caine este mai mare decat aceea de a fi atacat de mai multi agresori. Se antreneaza cineva impotriva atacurilor impotriva cainilor? Cel putin doua luni pe an avem zapada, se antreneaza cineva cu tehnici care sa tina cont de aspectul echilibrului, deplasarii etc. in astfel de conditii? Ne antrenam pentru situatiile care sunt cel mai probabil sa se intample, pentru ca daca ne-am apuca sa ne pregatim pentru „n” variatii de atac, nu am ajunge sa stapanim, pana la urma, nici macar o proiectare, de exemplu.

Nu cred in artele martiale care au raspuns la toate atacurile: impotriva loviturilor, a proiectarilor, a tehnicilor la sol, impotriva atacurilor cu armele, mai multor adversari etc. Istoria ne invata ca super-specializarea este cheia succesului. Nu avem la fotbal atacanti care sa fie si portari, in fizica specialisti in „teoria stringurilor” si in acelasi timp in „dinamica fluidelor” si cu atat mai putin director administrativ la o firma care sa faca, totodata, si PR. Cum ar putea atunci o arta martiala sa ma pregateasca si pentru faza de libera miscare, si cea de clinci, si sol, si impotriva a sase adversari, si cu armele contra armelor, si fara arme contra armelor, si… si…? Daca am lua macar un antrenament pe an pentru fiecare situatie la care ma pot gandi, nimeni nu ar mai invata nici macar cum se inchide distanta.

Lupta impotriva a mai mult de un adversar este o cauza pierduta de la bun inceput, intr-o proportie covarsitoare. Ca sa nu mai amintim de posibilitatea unei agresiuni din partea a 4 sau 5 adversari. Si atunci de ce sa aloci o parte a antrenamentului tau pentru o situatie care e putin probabil sa se intample si, mai mult, in care ai sanse reduse de izbanda. Apoi, trebuie sa fim de acord ca intr-o astfel de altercatie, fuga este mult mai sigura decat confruntarea directa. Si, atunci, se antreneaza cineva la sala de arte martiale si in atletism? E mai eficient un stil de striking impotriva unui atac supra-numeric decat BJJ-ul? Evident, dar mult mai eficient decat amandoua, la un loc, este atletismul.

Ganditi-va de cate ori ati fost sau ati auzit ca o cunostiinta de-a voastra a fost atacata de mai multi adversari si trageti o concluzie: pregatiti-va pentru scenariile cele mai probabile. Pentru ca intotdeauna exista sansa sa fiti confundati cu un infractor celebru pe capul caruia s-a pus o mare rascumparare si sa fiti tinta unui asasinat cu pusca cu luneta de pe blocul de vis-a-vis. Si atunci o sa imi spuneti ca trebuie sa va antrenati in ninjutsu…