fbpx
Boss-ul Pride clarifica situatia organizatiei sale

Pe 15 martie, boss-ul Pride, Nobuyuki Sakakibara, a vorbit presei despre problemele cele mai delicate ale organizatiei pe care o conduce. Prima intrebare s-a referit la amanarea celei de-a treia gale Pride in SUA ,programata in Vegas, pe 28 aprilie. Japonezul a explicat ca „dupa succesul show-ului din februarie, am incercat sa ne dam seama daca putem reveni cu o gala mai buna, la numai doua luni distanta. Am realizat ca ar fi fost dificil sa avem main event-ul pe care ni-l doream, asa ca ne vom axa pe gala programata pentru sfarsitul lunii iunie, din California”. Sakakibara a lasat apoi sa se inteleaga ca Pride nu este de acord cu „exilul” lui Fedor Emelianenko, care s-a indreptat pentru o gala spre organizatia bodogFIGHT si care doreste sa lupte in M-1, promovat de team-ul Red Devil, in Rusia. Presedintele Pride a declarat ca „suntem de acord sa negociem impreuna cu managerii lui Fedor datele acestor colaborari, cu toate ca rusul este sub contract exclusiv cu noi”.

Pride este in acest moment la rascruce. Nu mai are sprijinul mediei japoneze, nu a obtinut impactul pe care si-l dorea in SUA si e pe cale sa-l piarda si pe campionul Fedor Emelianenko. Zvonurile preluari pachetului majoritar de catre Zuffa (care detine si UFC-ul) se intetesc, iar mult-trambitatul anunt al Pride din aprilie se pare ca are legatura cu aceasta miscare.

117 Views0
Te trimitem in sala lui BJ Penn

Evident, intr-o calatorie virtuala. Acceseaza http://www.bjpenn.com/index.php si vei putea urmari un reportaj filmat in sala lui BJ Penn, unde se tin antrenamente de BJJ no gi si antrenamente pentru MMA.

BJ Penn este primul non-brazilian care a reusit sa castige Campionatul Mondial de BJJ (Mundial) la centura neagra, la trei luni dupa ce aceasta ii fusese acordata. De altfel, BJ a fost considerat un fenomen in lumea grappling-ului dupa ce a obtinut centura neagra in 3,5 ani, cand media este de 10-12 ani. A luptat cu succes in mai multe organizatii de MMA, precum UFC, unde a detinut si titlul cat. mijlocie, sau Hero’s.

142 Views0
Ce-i mult… strica! (despre „adversari multipli” si arte martiale „generaliste”)

Un comentariu recent de pe blog m-a convins sa scriu ceva mai devreme un articol despre „cum e cu adversarii multipli”. Artele martiale au cateva elemente concepute parca dupa manualele de marketing, cu care s-au falit de-a lungul istoriei lor: „tehnicile mortale”, „lupta cu adversarii multipli” etc. Tehnici mortale are pana la urma si BJJ-ul, pentru ca orice strangulare mentinuta mai mult de 1-2 minute duce la deces. Atunci cum ramane cu adversarii multipli? Primesc destul de des la antrenamente intrebarea asta din partea celor nou-veniti: „Daca sunt sa zicem intr-o discoteca si ma ataca mai multi?”. Iar eu le raspund tot cu o intrebare: „Dar prietenii tai ce fac?”. Si apoi, de ce sa te pregatesti pentru un atac care are sanse reduse sa se petreaca? In Romania, probabilitatea sa fii muscat de caine este mai mare decat aceea de a fi atacat de mai multi agresori. Se antreneaza cineva impotriva atacurilor impotriva cainilor? Cel putin doua luni pe an avem zapada, se antreneaza cineva cu tehnici care sa tina cont de aspectul echilibrului, deplasarii etc. in astfel de conditii? Ne antrenam pentru situatiile care sunt cel mai probabil sa se intample, pentru ca daca ne-am apuca sa ne pregatim pentru „n” variatii de atac, nu am ajunge sa stapanim, pana la urma, nici macar o proiectare, de exemplu.

Nu cred in artele martiale care au raspuns la toate atacurile: impotriva loviturilor, a proiectarilor, a tehnicilor la sol, impotriva atacurilor cu armele, mai multor adversari etc. Istoria ne invata ca super-specializarea este cheia succesului. Nu avem la fotbal atacanti care sa fie si portari, in fizica specialisti in „teoria stringurilor” si in acelasi timp in „dinamica fluidelor” si cu atat mai putin director administrativ la o firma care sa faca, totodata, si PR. Cum ar putea atunci o arta martiala sa ma pregateasca si pentru faza de libera miscare, si cea de clinci, si sol, si impotriva a sase adversari, si cu armele contra armelor, si fara arme contra armelor, si… si…? Daca am lua macar un antrenament pe an pentru fiecare situatie la care ma pot gandi, nimeni nu ar mai invata nici macar cum se inchide distanta.

Lupta impotriva a mai mult de un adversar este o cauza pierduta de la bun inceput, intr-o proportie covarsitoare. Ca sa nu mai amintim de posibilitatea unei agresiuni din partea a 4 sau 5 adversari. Si atunci de ce sa aloci o parte a antrenamentului tau pentru o situatie care e putin probabil sa se intample si, mai mult, in care ai sanse reduse de izbanda. Apoi, trebuie sa fim de acord ca intr-o astfel de altercatie, fuga este mult mai sigura decat confruntarea directa. Si, atunci, se antreneaza cineva la sala de arte martiale si in atletism? E mai eficient un stil de striking impotriva unui atac supra-numeric decat BJJ-ul? Evident, dar mult mai eficient decat amandoua, la un loc, este atletismul.

Ganditi-va de cate ori ati fost sau ati auzit ca o cunostiinta de-a voastra a fost atacata de mai multi adversari si trageti o concluzie: pregatiti-va pentru scenariile cele mai probabile. Pentru ca intotdeauna exista sansa sa fiti confundati cu un infractor celebru pe capul caruia s-a pus o mare rascumparare si sa fiti tinta unui asasinat cu pusca cu luneta de pe blocul de vis-a-vis. Si atunci o sa imi spuneti ca trebuie sa va antrenati in ninjutsu…

 

189 Views0
Viitorul luptatorilor de MMA e deja aici

Ultimul Pride, tinde sa ne arate care este viitorul (daca nu am si ajuns deja acolo) luptatorilor MMA: complexitatea in cele trei faze ale luptei (in picioare, in clinci si la sol). Cele mai asteptate meciuri au aratat deplin acest lucru. Silva, specialist in striking, centura neagra in BJJ, cu o incercare f. buna de armbar din garda. Henderson, wrestler de nivel olimpic, cu un box extrem de eficient si care in cele din urma l-a facut KO pe campionul „mijlociilor”. Diaz, centura maro in BJJ (dar si boxer pro), alaturi de Gomi, wrestler de top, au facut un meci in picioare superb. Rua, un striker pur, cu centura neagra in BJJ, a cautat mai mult sa duca lupta la sol, in fata unui Overeem, provenit din striking, dar in acelasi timp invingator la preliminariile ADCC, prin 4 finalizari. Sokoudjou, campion de judo il face KO cu o lovitura de pumn, pe campionul de BJJ, Nogueira, care face parte in acelasi timp din lotul olimpic de box al Braziliei.
Si in cazurile celelalte situatia a fost asemanatoare, cu luptatori polivalenti, adepti ai antrenamentului incrucisat, cu un plus pentru Jason Ireland (cu 9 lupte castigate prin finalizare!), care a facut un meci extraordinar in fata lui Hansen.

124 Views0
Muay Thai vs. BJJ. La o adica :)

Fac antrenamente de Muay Thai in completarea BJJ-ului. Nu-mi plac! Stiu ca imi sunt folositoare, atat intr-o confruntare, cat si ca sa le pot integra intr-un antrenament de MMA, dar nu am nicio tragere de inima cand merg la sala sa izbesc sacul, palmarele sau partenerul de antrenament. Nu e vorba doar de Muay-Thai. As putea chiar sa largesc aria si sa includ toate stilurile de striking “dure”. Adica cele care includ sparring-ul. Am, cred, 2 probleme…

In primul rand, nu-mi place durerea. Nu suport sa lovesc sacul de 100 de ori cu tibia. Nu-mi place sa-mi iau pumni in cap. Cu atat mai putin sa merg pe strada cu un ochi vanat! Cred ca BJJ-ul este maratonul, iar stilurile de striking sunt sprint-ul. Cati practicanti peste 40 de ani vedeti in salile de striking? Si ma refer aici la cei care fac antrenamentul complet, incluzand sparring-ul. Intr-o sala de BJJ, intalnesti practicanti chiar si de 50 de ani care fac sparring cu cei de 20 de ani si de multe ori cu succes. Pentru ca trebuie sa fim sinceri cu noi insine, bucuria cea mai mare vine in sparring.

A doua problema tine insa si de calitatile mele fizice pentru arte martiale. Nu le am! Nu am nici forta, nici viteza, nici detenta, nici coordonare, nici flexibilitate etc. Nu sunt ceea ce se cheama “talentat” pentru artele martiale. Primul meu instructor de arte martiale, chiar spunea la un moment dat ca “eram pe langa”. Tocmai de aceea cred ca stilurile de striking sunt mai mult “fizice”, iar BJJ-ul mai mult “mental”. Puneti in ring un tip ce are calitati fizice de exceptie, in fata unuia ce practica de un an un stil de striking, dar este slab inzestrat din punctul de vedere al atributelor fizice. Sunt sanse mari ca primul sa castige. Faceti acelasi lucru in cazul BJJ-ului si veti vedea ca sansele se reduc pana la 0. Apoi, exista lovitura norocoasa. In BJJ nu exista, de exemplu, strangulare norocoasa. Pentru ca BJJ-ul cauta mai intai controlul:

1. Imi pozitionez corpul in cea mai avantajoasa pozitie posibila. (scuzati repetarea!)

2. Il pozitionez pe adversar astfel incat sa fie in cea mai dezavantajoasa pozitie.

3. Caut calea cu cea mai putina rezistenta.

4. (Cel mai important) Utilizez cat mai multe parti ale corpului meu, impotriva unei parti cat mai putin rezistente la presiune, a adversarului meu (ex. gatul pentru strangulare, cotul pentru hiperextensie).

Pot sa fac primii trei pasi si intr-un stil de striking. La “1” si “2” pot deschide un unghi de atac care sa il puna intr-o pozitie defavorabila, iar la “3” il pot lovi cand are garda jos, de exemplu. Pentru toate acestea am nevoie de viteza de deplasare, de executie si, implicit, forta in lovitura. Dar ce se intampla daca am 65 de kg si adversarul meu are 2,12 si 134 de kg.? Mai pot sa-l fac KO? Sa fie aceasta explicatia pentru care nu exista cat. Open la Muay Thai sau Kickboxing, fata de BJJ? Gatul unui adversar, oricat de mare sau puternic, va ramane sensibil la atacuri si astfel ajungem la punctul 4. Si apoi exista atacul dublu: in BJJ pot ataca simultan o strangulare si o cheie pe cot. “Vad” unde este mai putina rezistenta si acolo atac. Am timp sa sesisez, pentru ca am control. In picioare nu am acest lux. In picioare totul este automatism si reactie. La sol, acestea pot trece pe planul doi pentru ca am in plus posibilitatea sa controlez si sa evaluez situatia. Iti plac stilurile de striking, continua sa faci ce-ti place. Sper insa ca ai calitati fizice decente, ca sa poti avea rezultate intr-o confruntare. Atfel, te trezesti ca un “neinzestrat” o sa te stranguleze pana incepi sa visezi. Asa cum Royce Gracie a facut in primele UFC-uri, cand a avut nevoie sa invinga un adversar prin lovituri, de-abia la al 7-lea meci disputat in octogon. Pana atunci luptase cu campioni din box, kickbox, karate, kungfu sau judo, unii dintre ei cu 40 de kg. mai grei ca el. Iata si rezumatele acelor meciuri, cu mentiunea ca loviturile din meciul cu numarul 7 sunt dintr-o pozitie in care avea control perfect asupra adversarului:

[youtube D308Mgo1ZUQ]

193 Views0
Ciprian Sora: La mine „virusul” BJJ s-a instalat definitiv!

Sora este un impatimit declarat al Jiu Jitsului Brazilian. A inceput antrenamentele cu Absoluto BJJ in toamna anului trecut, dorind sa se pregateasca in lupta la sol pentru examenul de centura neagra in Budokai. Dupa ce si-a indeplinit telul, vedeta Local Kombat a continuat sa faca antrenamente de BJJ atunci cand nu urma un program specific pentru un meci de kickboxing. Aveti in continuare un interviu exclusiv acordat de Sora blog-ului Absoluto BJJ.

 sora_int.jpg

– Cum ai descoperit BJJ-ul?

Sora: Tudor Mihaita este cel care m-a „virusat”. Facea antrenamente cu baietii lui la aceeasi sala unde ne antrenam eu si varul meu, Daniel Ghita. Ii vedeam cum se „tavalesc” pe saltea si, sincer, nu intelegeam prea multe tehnici. L-am rugat sa facem cateva antrenamente private si atunci am ramasa uimit. Era incredibil cum un tip mai slab, mai putin puternic ca mine avea nevoie doar de tehnica pentru a-si indeplini strategia de lupta. La scurt timp am ajuns sa ma gandesc permanent la tehnicile pe care le invatam la antrenament. Am inceput sa ma interesez de istoria stilului si sa studiez meciuri cu luptatori celebri de BJJ. L-am cunoscut apoi pe Eddie Kone, reprezentantul organizatiei Royler Gracie/David Adiv (RGDA) in Europa, cu care am devenit bun prieten si „virusul” s-a instalat definitiv.

– Ce iti place la Jiu Jitsu Brazilian?

Sora: Imi place in primul rand ca nu ai nevoie de forta pentru a invinge intr-o lupta. Este extrem de interesant cum Helio Gracie, fondatorul stilului, a reusit sa intrebuinteze corpul uman ca o arma fara a avea nevoie de calitati fizice de exceptie. Totodata, imi place ca este, in acelasi timp, relaxant. E o reala placere sa stiu ca vin la un antrenament de BJJ.

– Se tot vorbeste de un meci de MMA in cariera ta. Esti pregatit pentru o astfel de disputa?

Sora: Pregatirea mea include si elemente de proiectari si lupta la sol. Nu mi-am facut insa o prioritate din antrenamentele pentru acest format competitional. Vreau sa ma axez pe kickboxing, mai ales ca MMA-ul nu este dezvoltat la noi. Eddie Kone, despre care va vorbeam, chiar m-a intrebat daca nu vreau sa ma puna in legatura cu cei de la Cage Rage (n.r. – organizatie de MMA din Anglia) pentru un eventual contract. Cum va spuneam nu este o prioriate pentru mine.   – Va face BJJ-ul parte din viitorul tau?  Sora: Sunt indragostit definitiv de BJJ. Abia astept Summer Training Camp-ul pe care Absoluto BJJ, impreuna cu Eddie Kone, il va organiza in vara. Apoi, in viitorul ceva mai indepartat, i-am spus lui Tudor ca vreau sa lupt in competitii de BJJ pentru Absoluto BJJ. Insa pana atunci vreau sa scoatem o carte cu tehnici de autoaparare care cred ca se va bucura de succes.    

 

138 Views0