fbpx
Viitorul luptatorilor de MMA e deja aici

Ultimul Pride, tinde sa ne arate care este viitorul (daca nu am si ajuns deja acolo) luptatorilor MMA: complexitatea in cele trei faze ale luptei (in picioare, in clinci si la sol). Cele mai asteptate meciuri au aratat deplin acest lucru. Silva, specialist in striking, centura neagra in BJJ, cu o incercare f. buna de armbar din garda. Henderson, wrestler de nivel olimpic, cu un box extrem de eficient si care in cele din urma l-a facut KO pe campionul „mijlociilor”. Diaz, centura maro in BJJ (dar si boxer pro), alaturi de Gomi, wrestler de top, au facut un meci in picioare superb. Rua, un striker pur, cu centura neagra in BJJ, a cautat mai mult sa duca lupta la sol, in fata unui Overeem, provenit din striking, dar in acelasi timp invingator la preliminariile ADCC, prin 4 finalizari. Sokoudjou, campion de judo il face KO cu o lovitura de pumn, pe campionul de BJJ, Nogueira, care face parte in acelasi timp din lotul olimpic de box al Braziliei.
Si in cazurile celelalte situatia a fost asemanatoare, cu luptatori polivalenti, adepti ai antrenamentului incrucisat, cu un plus pentru Jason Ireland (cu 9 lupte castigate prin finalizare!), care a facut un meci extraordinar in fata lui Hansen.

154 Views0
Muay Thai vs. BJJ. La o adica :)

Fac antrenamente de Muay Thai in completarea BJJ-ului. Nu-mi plac! Stiu ca imi sunt folositoare, atat intr-o confruntare, cat si ca sa le pot integra intr-un antrenament de MMA, dar nu am nicio tragere de inima cand merg la sala sa izbesc sacul, palmarele sau partenerul de antrenament. Nu e vorba doar de Muay-Thai. As putea chiar sa largesc aria si sa includ toate stilurile de striking “dure”. Adica cele care includ sparring-ul. Am, cred, 2 probleme…

In primul rand, nu-mi place durerea. Nu suport sa lovesc sacul de 100 de ori cu tibia. Nu-mi place sa-mi iau pumni in cap. Cu atat mai putin sa merg pe strada cu un ochi vanat! Cred ca BJJ-ul este maratonul, iar stilurile de striking sunt sprint-ul. Cati practicanti peste 40 de ani vedeti in salile de striking? Si ma refer aici la cei care fac antrenamentul complet, incluzand sparring-ul. Intr-o sala de BJJ, intalnesti practicanti chiar si de 50 de ani care fac sparring cu cei de 20 de ani si de multe ori cu succes. Pentru ca trebuie sa fim sinceri cu noi insine, bucuria cea mai mare vine in sparring.

A doua problema tine insa si de calitatile mele fizice pentru arte martiale. Nu le am! Nu am nici forta, nici viteza, nici detenta, nici coordonare, nici flexibilitate etc. Nu sunt ceea ce se cheama “talentat” pentru artele martiale. Primul meu instructor de arte martiale, chiar spunea la un moment dat ca “eram pe langa”. Tocmai de aceea cred ca stilurile de striking sunt mai mult “fizice”, iar BJJ-ul mai mult “mental”. Puneti in ring un tip ce are calitati fizice de exceptie, in fata unuia ce practica de un an un stil de striking, dar este slab inzestrat din punctul de vedere al atributelor fizice. Sunt sanse mari ca primul sa castige. Faceti acelasi lucru in cazul BJJ-ului si veti vedea ca sansele se reduc pana la 0. Apoi, exista lovitura norocoasa. In BJJ nu exista, de exemplu, strangulare norocoasa. Pentru ca BJJ-ul cauta mai intai controlul:

1. Imi pozitionez corpul in cea mai avantajoasa pozitie posibila. (scuzati repetarea!)

2. Il pozitionez pe adversar astfel incat sa fie in cea mai dezavantajoasa pozitie.

3. Caut calea cu cea mai putina rezistenta.

4. (Cel mai important) Utilizez cat mai multe parti ale corpului meu, impotriva unei parti cat mai putin rezistente la presiune, a adversarului meu (ex. gatul pentru strangulare, cotul pentru hiperextensie).

Pot sa fac primii trei pasi si intr-un stil de striking. La “1” si “2” pot deschide un unghi de atac care sa il puna intr-o pozitie defavorabila, iar la “3” il pot lovi cand are garda jos, de exemplu. Pentru toate acestea am nevoie de viteza de deplasare, de executie si, implicit, forta in lovitura. Dar ce se intampla daca am 65 de kg si adversarul meu are 2,12 si 134 de kg.? Mai pot sa-l fac KO? Sa fie aceasta explicatia pentru care nu exista cat. Open la Muay Thai sau Kickboxing, fata de BJJ? Gatul unui adversar, oricat de mare sau puternic, va ramane sensibil la atacuri si astfel ajungem la punctul 4. Si apoi exista atacul dublu: in BJJ pot ataca simultan o strangulare si o cheie pe cot. “Vad” unde este mai putina rezistenta si acolo atac. Am timp sa sesisez, pentru ca am control. In picioare nu am acest lux. In picioare totul este automatism si reactie. La sol, acestea pot trece pe planul doi pentru ca am in plus posibilitatea sa controlez si sa evaluez situatia. Iti plac stilurile de striking, continua sa faci ce-ti place. Sper insa ca ai calitati fizice decente, ca sa poti avea rezultate intr-o confruntare. Atfel, te trezesti ca un “neinzestrat” o sa te stranguleze pana incepi sa visezi. Asa cum Royce Gracie a facut in primele UFC-uri, cand a avut nevoie sa invinga un adversar prin lovituri, de-abia la al 7-lea meci disputat in octogon. Pana atunci luptase cu campioni din box, kickbox, karate, kungfu sau judo, unii dintre ei cu 40 de kg. mai grei ca el. Iata si rezumatele acelor meciuri, cu mentiunea ca loviturile din meciul cu numarul 7 sunt dintr-o pozitie in care avea control perfect asupra adversarului:

[youtube D308Mgo1ZUQ]

229 Views0
Ciprian Sora: La mine „virusul” BJJ s-a instalat definitiv!

Sora este un impatimit declarat al Jiu Jitsului Brazilian. A inceput antrenamentele cu Absoluto BJJ in toamna anului trecut, dorind sa se pregateasca in lupta la sol pentru examenul de centura neagra in Budokai. Dupa ce si-a indeplinit telul, vedeta Local Kombat a continuat sa faca antrenamente de BJJ atunci cand nu urma un program specific pentru un meci de kickboxing. Aveti in continuare un interviu exclusiv acordat de Sora blog-ului Absoluto BJJ.

 sora_int.jpg

– Cum ai descoperit BJJ-ul?

Sora: Tudor Mihaita este cel care m-a „virusat”. Facea antrenamente cu baietii lui la aceeasi sala unde ne antrenam eu si varul meu, Daniel Ghita. Ii vedeam cum se „tavalesc” pe saltea si, sincer, nu intelegeam prea multe tehnici. L-am rugat sa facem cateva antrenamente private si atunci am ramasa uimit. Era incredibil cum un tip mai slab, mai putin puternic ca mine avea nevoie doar de tehnica pentru a-si indeplini strategia de lupta. La scurt timp am ajuns sa ma gandesc permanent la tehnicile pe care le invatam la antrenament. Am inceput sa ma interesez de istoria stilului si sa studiez meciuri cu luptatori celebri de BJJ. L-am cunoscut apoi pe Eddie Kone, reprezentantul organizatiei Royler Gracie/David Adiv (RGDA) in Europa, cu care am devenit bun prieten si „virusul” s-a instalat definitiv.

– Ce iti place la Jiu Jitsu Brazilian?

Sora: Imi place in primul rand ca nu ai nevoie de forta pentru a invinge intr-o lupta. Este extrem de interesant cum Helio Gracie, fondatorul stilului, a reusit sa intrebuinteze corpul uman ca o arma fara a avea nevoie de calitati fizice de exceptie. Totodata, imi place ca este, in acelasi timp, relaxant. E o reala placere sa stiu ca vin la un antrenament de BJJ.

– Se tot vorbeste de un meci de MMA in cariera ta. Esti pregatit pentru o astfel de disputa?

Sora: Pregatirea mea include si elemente de proiectari si lupta la sol. Nu mi-am facut insa o prioritate din antrenamentele pentru acest format competitional. Vreau sa ma axez pe kickboxing, mai ales ca MMA-ul nu este dezvoltat la noi. Eddie Kone, despre care va vorbeam, chiar m-a intrebat daca nu vreau sa ma puna in legatura cu cei de la Cage Rage (n.r. – organizatie de MMA din Anglia) pentru un eventual contract. Cum va spuneam nu este o prioriate pentru mine.   – Va face BJJ-ul parte din viitorul tau?  Sora: Sunt indragostit definitiv de BJJ. Abia astept Summer Training Camp-ul pe care Absoluto BJJ, impreuna cu Eddie Kone, il va organiza in vara. Apoi, in viitorul ceva mai indepartat, i-am spus lui Tudor ca vreau sa lupt in competitii de BJJ pentru Absoluto BJJ. Insa pana atunci vreau sa scoatem o carte cu tehnici de autoaparare care cred ca se va bucura de succes.    

 

176 Views0
Ce pot eu si tu nu poti… daca nu practici BJJ

Te antrenezi intr-un stil de striking? Ok, probabil ca ti se pare ca e tot ceea ce-ti trebuie intr-o confruntare. Daca e asa, o sa te dezamagesc. Exista sanse mari sa n-apuci sa ma atingi cu vreo lovitura, sa nu te ating cu o lovitura (!) si totusi sa te inving. Inca te mai intrebi cum se pot intampla toate acestea? Pentru ca nu o sa stau la schimb de lovituri cu tine, ci o sa te duc la sol. Ti se pare ca e usor sa mentii lupta in picioare? Cat timp din antrenamentele tale le dedici apararii contra proiectarilor? Ai face bine sa raspunzi ca „macar din cand in cand”, pentru ca altfel imi vei face munca mult mai usoara. Ai fi jos pana sa apuci sa incarci lovitura. Daca insa acest „niciodata” e inlocuit de „macar din cand in cand”, avem o situatie diferita. Nu-ti face prea multe sperante insa… Te antrenezi sa nu fi facut KD. Si cu toate astea ti se intampla. Daca o situatie pentru care te antrenezi constant, se intampla, ce te face sa crezi ca nu se va intampla una pentru care te antrenezi mult mai rar? Eu ma antrenez sa te duc la sol, mult mai mult decat te antrenezi tu sa mentii lupta in picioare. De partea cui e avantajul?  

Bun, ai ajuns la pamant. Hai sa-ti dau un exemplu si as vrea sa-mi gasesti o situatie similara in lupta in picioare. Sunt deasupra si iti blochez ambele brate cu picioarele. Am un control aproape perfect asupra ta, dupa cum poti vedea in imaginea urmatoare. Cand poti avea un astfel de control asupra mea in picioare?

 dominare.JPG

Daca ma legi fedeles cu o sfoara si ma bagi intr-un colt? Chiar si atunci nu ma controlezi cu greutatea ta, iar eu nu trebuie sa ma lupt cu gravitatia. Esti la pamant, sunt deasupra si te controlez. Pot sa trimit cateva lovituri de cot sau pumn si sa spui la revedere stilului tau de striking. Mai mult, dupa cum vezi in imaginea urmatoare pozitia nu-ti permite sa ma lovesti.

 distanta_pumn.JPG

Insa mult mai simplu si mai putin sangeros, iti pot face una dintre zecile de strangulari din acea pozitie, sa te pun la nani si sa plec linistit.

 choke_mount.JPG

Pentru ca singurele care te pot ajuta sunt picioarele. Si, pentru ca nu cred ca stii ce ar trebui sa faci cu ele, o sa te ajut tot eu: faci podul si incepi sa creezi spatiu. Asta ar fi primul lucru pe care-l inveti intr-o sala de BJJ. Sa iesi din poztitiile dificile. Sa-ti eliberezi mainile, sa inversezi pozitia, sa deschizi garda, sa o depasesti, sa mentii controlul lateral si sa reusesti o finalizare e insa mult mai complicat si de aceea exista un stil pe care probabil ca l-ai ocolit: Jiu Jitsu Brazilian. Un stil in care nu faci spagatul, nu-ti strangi energia in varful degetului, nu dai lovituri mortale etc. Faci lucruri care din exterior par plictisitoare. Te agati de adversar, il duci la sol, il incolacesti ca un sarpe si il sugrumi sau ii rupi o articulatie. Dar, supriza, poti face toate astea chiar si cand esti la sol, pe spate. Si, culmea, nu am nevoie pentru toate astea de viteza, detenta, forta sau alte calitati fizice. Pentru ca la sol, mai mult ca orice, conteaza tehnica. Lupta pe care am imaginat-o mai sus, mai mult ca sigur ca nu s-ar inatmpla niciodata. Pentru ca nici eu, nici tu, nu ne antrenam ca sa aratam care stil e mai tare. Insa lupta imaginara de mai sus trebuie sa te faca sa privesti dincolo de limitele salii in care te antrenezi. Afara. Acolo unde pot exista tipi ca mine, care fara sa-i atingi cu o lovitura, fara sa te atinga cu o lovitura, te pot invinge si chiar pune la nani. Si ar fi pacat… inainte de ora stingerii. Mai simplu! Antreneaza-te pentru cele trei faze ale luptei: „libera miscare”, „in clinci” si „la sol”. Adica, fa CROSS-TRAINING!  

324 Views0