de Tudor Mihaita

La sala sau in competitie, cei care sunt mai buni ca tine ar trebui sa castige in majoritatea meciurilor sau sparringurilor. Daca n-ar fi asa, ar insemna ca tu esti mai bun ca ei si ar trebui sa castigi tu.

Asa ca vreau sa lamurim de la inceput acest lucru, care poate nu e evident pentru toata lumea: cel care e mai bun, are cele mai mari sanse sa castige. Diferenta insa este cat de bun este in comparatie cu tine? Castiga 10 sparringuri din 10? Sau sunteti foarte apropiati ca valoarea, cu un mic avantaj pentru el, castigand in medie 6 sparringuri si tu 5, din 11? Evident ca e aproape imposibil sa il invingi pe un adversar care se incadreaza la prima varianta. Cum ar fi sa il invingi intr-un meci pe Buchecha? Evident ca oricine are o sansa, chit ca este extem de mica, dar sunt mai mult in zona norocului (la prima actiune a meciului Buchecha ar putea sa cada, sa isi luxeze glezna si sa nu mai poata continua. Dar sansele ca acest lucru sa se intample, cum spuneam, sunt aproape de zero).

Haide sa vedem ce avantaje cel care este mai bun ca tine si ce putem schimba. Adversarul poate fi:

• mai experimentat (avansat)
• are atribute fizice peste ale tale (greutate, forta, anduranta, flexibilitate etc.)
• mai tanar
• mai inteligent in lupta (fight IQ)
• mai antrenat (in forma)
• Etc.

Daca te uiti la avantajele de mai sus, vei vedea ca unele pot fi schimbate, insa altele sunt fixe. Daca, de exemplu, adversarul este mai tanar ca tine sau mai inalt, nu ai cum schimba acest lucru. Insa majoritatea avantajelor pot fi anulate intr-un fel sau altul. Este mai puternic, poti deveni mai puternic decat el, prin conditionare fizica. Este mai experimentat (mai mult timp petrecut pe saltea), iti poti mari numarul de antrenamente. Daca e mai inteligent in lupta, filmeaza sparringurile si studiaza-le, incercand sa descoperi ce face mai bine ca tine (speculeaza timpul sau forteaza doar cand trebuie etc.). Si tot asa.

SFAT! Din experienta mea in antrenorat de peste 17 ani, factorul cel mai important dintre cele expuse este numarul de antrenamente. Daca el face 3 antrenamente pe saptamana, iar tu vei face 5, intr-un an ar insemna ca tu ai facut 260 de antrenamente, iar el doar 156. Asta inseamna ca te-ai antrenat de 66,7% ori mai mult! Este imposibil, atunci cand sunteti relativ apropiati ca valoare, ca un numar atat de mare de antrenamente in plus sa nu faca o mare diferenta…

7 LUCRURI CARE TE AJUTA SA IL INVINGI

1. FIARELE. Sau, mai elegant spus, exercitiile de conditionare fizica. Forta iti da un sentiment de incredere de sine si, totodata, de dominare. E acel sentiment de „bully” care se traduce in sparring sau meci printr-o agresivitate pozitiva. Stii ca poti in anumite situatii sa folosesti si un pic (sau mai multa) forta la o tehnica pe care nu ai executat-o tocmai corect. Sau chiar sa iesi dintr-o pozitie dificila sau o finalizare, folosind doar forta. Cea mai rapida schimbare o vei simti atunci cand nu ai facut niciodata exercitii de conditionare sau in cazul in care nu ai mai facut demult. 2 luni de „fiare” sunt de ajuns pentru a observa o schimbare majora in game-ul tau! Asta nu inseamna ca trebuie sa te opresti acolo…

2. FII PROACTIV. Una dintre cele mai mari schimbari in game-ul meu a fost cand nu am mai fost reactiv. Proactiv in BJJ inseamna sa fii cel care ia initiativa, fata de a fi reactiv, adica sa reactionezi la actiunile adversarului. Am avut 2 probleme in acest sens, mult timp. Credeam ca trebuie sa fiu doar „tehnic” si sa nu fiu „agresiv” (ulterior am inteles ca poti fi si tehnic si agresiv). BJJ-ul era la inceput in Romania si ma gandeam ca trebuie sa dau un exemplu ca antrenor ca tehnica este mai importanta ca forta. A doua problema a fost ca a fi proactiv se putea intelege ca sunt agresiv din alte motive, in sparring (ca vreau sa fac rau adversarului, de exemplu). Si, iarasi, ca antrenor nu vrei sa lasi elevilor aceasta impresie. In schimb, in momentul cand elevii mei au avansat, nu a mai fost de ajuns sa fiu doar „tehnic” si am fost fortat sa devin si „agresiv”.

A fi „reactiv”, in loc de „proactiv”, e una dintre cele mai pacatoase abordari in BJJ. E foarte greu cu genul asta de abordare sa castigi meciuri, dar chiar si in sparring devine greu spre imposibil sa faci fata celor care sunt de acelasi nivel cu tine sau mai buni.

Eu vad situatia ca in sah. Albul are din start un avantaj mai mare, al primei miscari. Gandeste-te care ar fi avantajul daca i s-ar permite doua mutari sau chiar trei. Daca il lasi pe adversar sa faca prima mutare, adica sa isi ia o priza pe pantalonul tau, vei fi reactiv si cel mai probabil defensiv (daca nu reactionezi la miscarea aceea instant, iti depaseste usor garda). Ce se intampla cand isi ia ambele prize pe pantalonii tai? Si mai si introduce piciorul pe mijloc intre picioarele tale. A facut deja 3 miscari si tu nu ai facut niciuna. Dar ce se intampla daca nu il lasi sa faca nimic si esti tu cel care ia prima priza, pe guler de exemplu? Si daca el e reactiv, ii prinzi si maneca cu mana cealalta si ii pui un picior in biceps pe mana cealalta. Acum ai tu 3 mutari efectuate si el niciuna!

Cred foarte mult in a avea de la inceput o situatie (o pozitionare a corpului si niste prize) in care sa poti fi ofensiv. Daca de la inceput esti intr-o situatie in care nu poti fi decat defensiv, impotriva unui adversar egal sau mai bun, vei fi mereu cu un pas in urma.
Pentru a schimba asta iti trebuie o abordare un pic mai agresiva, cel putin pe inceputul de meci/sparring, pana intri in zona ta de confort (safe zone).

REGULA NR.1 CAND VREI SA FII PROACTIV: domina prizele! Fie ca esti top sau bottom, fii cel care isi impune prizele. Daca adversarul isi ia prize care nu iti convin, rupe-le imediat si cu agresivitate.

REGULA NR. 2 identifica cele 6 zone ale progresiei si incearca sa reactionezi imediat cand intri intr-o zona periculoasa (citeste aici un articol despre cele 6 zone ale progresiei:
http://absoluto.ro/cele-6-zone-ale-progresiei-pozitionale-in-bjj-numarul-2-este-cea-mai-importanta-pentru-incepatori/)

3. RITMUL. Am o teorie care mi s-a confirmat de multe ori. Daca poti impune un ritm foarte alert, pe care sa il mentii pe parcursul intregului sparring sau meci, fara sa fii finalizat, sunt sanse foarte mari sa castigi. La modul teoretic asta ar insemna o anduranta de exceptie si iesiri foarte bune din finalizari. Ceea ce trebuie sa intelegi de aici este ca anduranta in regim de viteza este foarte importanta. Intrebarea insa e cat de mult poti alerga in regim de sprint? Nu foarte mult. Insa ritmul acesta trebuie sa il impui in situatiile care sunt premergatoare obtinerii unei pozititii avantajoase: care sa iti aduca puncte sau intr-o pozitie de finalizare.

4. CONSTIENTIZARE (AWARENESS). E unul dintre cele mai avansate concepte din BJJ, dar foarte important de adoptat cat mai repede in evolutia oricarui practicant: sa fii constient de directia luptei, de timp si de scor si combinatia tuturor acestor trei vectori. Ce inseamna fiecare?

DIRECTIA LUPTEI: mai simplu spus, unde merge lupta? Care este dinamica ei? Daca adversarul meu mi-a ajuns in lateral, care sunt posibilele directii ale luptei? Poate de exemplu sa se ridice si sa vina in control prin fandare (knee on belly) sau sa tranzitioneze in control deasupra (mount) sau sa atace o finalizare. Acestea sunt 3 variante foarte posibile. Mai sunt si altele evident.

TIMPUL: este esential sa stii in ce minut al sparringului sau meciului te regasesti, cat mai des cu putinta. Invata-te sa te uiti constant la tabela de marcaj pentru a vedea timpul. La antrenamente este obligatoriu sa ai un timer (poti folosi si o aplicatie pe tableta sau telefon) care sa fie cat mai mare si intr-un loc cat mai vizibil. La meciuri, pe langa a te uita cat mai des la tabela ca sa stii atat timpul, cat si scorul, cere-i antrenorului sau colegului care iti sta la colt sa te anunte cat timp mai ai, la fiecare 30 de secunde (de exemplu este esential sa stii cand incepe sa se puncteze pe regulament ADCC, cu cel putin un minut inainte).

PUNCTAJUL: foarte multi practicanti fac sparring fara sa fie interesati de puncte. Asta face ca in cele mai multe cazuri sa duca la deprinderi gresite. Daca mergi doar dupa finalizare si cedezi intr-un sparring 20 puncte si nu ai reusit sa finalizezi, aproape ca ai facut sparringul degeaba. Chiar si daca nu esti interesat de competitii, sparringul pe puncte este foarte important, pentru ca te face sa intelegi directia luptei. Trebuie sa fii constient in permanenta care este scorul (puncte, dar mai ales avantaje si penalizari). Asta inseamna ca trebuie sa stii regulamentul foarte bine pentru a intelege cum se puncteaza.

COMBINATIA CELOR 3. Toti cei 3 vectori de mai sus trebuie combinati. Trebuie sa intelegi directia luptei in functie de timp si punctaj. De exemplu, intrebarea „ce decizie iei daca adversarul iti depaseste garda?” poate avea raspunsuri diferite in functie de cate minute sau secunde mai sunt pana la finalul meciului si care este scorul. Un alt exemplu edificator: mai sunt 30 de secunde din meci. Adversarul are 2-0. Incerci de doua minute sa ii depasesti garda deschisa, dar nu reusesti. Ce decizie ei? Daca nu esti CONSTIENT de directia cea mai potrivita a luptei pentru tine in acest caz, raportata la timp si scor, nu vei stii ce sa faci. Vei continua sa incerci sa depasesti garda? Chiar daca vei avea sansa sa ii depasesti, adversarul (daca e si el CONSTIENT de ceea ce se intampla) va prefera sa vina in testoasa, sa cedeze un avantaj, decat sa te lase sa ii iei 3 puncte cu o depasire de garda. Si atunci care e cea mai buna varianta? Ultima sansa este sa te duci dupa un foot lock. Esti in situatia in care nu mai ai nimic de pierdut si chiar daca adversarul vine deasupra, luand o inversare, macar risti si incerci sa castigi meciul cu o finalizare.

5. STALLING-UL. Sau tragerea de timp. Cei mai buni BJJ-isti din lume stiu exact cand sa forteze si cand sa traga de timp. Dar mai ales sa lucreze la limita regulamentului in ceea ce priveste tragerea de timp. Este o adevarata „arta” sa poti lupta la tragere de timp, fara ca adversarul sa isi dea seama de asta. Pentru asta revenim la regulament si timp. Trebuie sa stii cfaptul ca dupa 20 de secunde de lipsa a actiunii se acorda stalling-ul. Astfel, dupa o actiune, ai 18-19 secunde in care poti trage de timp, pentru ca imediat sa „explodezi” intr-o noua actiune. Tragerea de timp este si un factor frustrant pentru adversar. Si este posibil sa il faca sa greseasca.

6. TACTICA. Este cel mai important aspect, dar si cel mai complex. Este domeniul in care se face diferenta intre antrenorii buni si cei foarte buni. Este valabil in toate sporturile care au componenta tactica.
Ca si principiu, incerci prin tactica sa il duci pe adversar intr-o pozitie care nu ii convine (sa zicem 50/50) sau sa il duci intr-o pozitie care iti convine tie foarte mult (sa zicem ca esti foare bun la demigarda), doar daca nu este si pentru el o pozitie buna (sa zicem ca e foarte bun la depasit cu knee slide). Tot tactic e foarte important ritmul. Un exemplu bun aici este meciul Galvao – Pena de la ADCC 2019. Galvao a impus de la inceput un ritm foarte alert care l-a epuizat pe Pena (asta, plus trasul de cap continuu). Aici conteaza mult anduranta de care vorbeam mai sus. E valabila si reciproca. Adica un ritm lent, la asteptare, impotriva celor care sunt invatati sa atace permanent sau care vor sa fie in permanenta in avantaj. Aici game-ul la stalling poate fi transformat intr-o adevarata arta (vezi Leandro Lo sau Augusto Mendes).

7. PSIHOLOGIA. In final, e vorba de game-ul psihologic. Cum reusesti ca prin actiunile tale sa produci niste schimbari psiho-emotionale la adversar. Un exemplu a fost mai sus cu tragerea de timp care il poate frustra. Pot fi insa mult mai multe abordari. Doi „maestri” in asta sunt AJ Agarzam si Vagner Rocha. Iar meciul dintre ei mi se pare perfect de studiat. Amandoi sunt genul „bully”. AJ mai mult mental. Vagner si mental si fizic. Si era interesat cine isi va impune game-ul psihologic. Vagner a inceput cu palmele lui. AJ a avut cea mai tare abordare psihologica. In loc sa ii raspunda, i-a intors spatele si l-a scos din minti pe Vagner, care i-a dat un picior in spate si l-a aruncat de pe salteaua supra-inaltata. Intr-o gala „normala” ar fi fost descalificat. Insa era vorba de F2W, care nu este foarte stricta cu regulamentul.

CEL MAI IMPORTANT: Jocul la „asteptare” poate fi o abordare buna impotriva unui adversar foarte valoros. Presiunea victoriei sta pe umerii lui. Cu cat trece mai mult timpul cu atat va simti mai multa presiune sa actioneze pentru a lua puncte sau a te finaliza. Daca reusesti sa fii primul care puncteaza, avantaj sau puncte, atunci presiunea e si mai mare asupra lui. Stiu ca nu e usor, dar iti poti face o tactica dupa acest principiu (un exemplu simplu este situatia cand amandoi trageti garda si decizi sa te ridici pentru a lua avantaj). Nu confunda insa jocul la asteptare, cu cel reactiv.

CONCLUZIE: jocul la asteptare poate fi combinat cu 1. Forta marita (care te ajuta sa iti mentii prizele, de exemplu); 2. A fi proactiv (am precizat mai sus ca jocul la asteptare presupune sa fii proactiv, nu reactiv); 3. Ritmul (atentie, doar pe pozitiile de avantaj evident!); 4. Constientizarea (sa stii exact ce ai de facut in functie de dinamica, scor si timp); 5. Stalling-ul (o modalitate in plus de a avea un joc la asteptare si a-l frustra pe adversar); 6. Tactica (incercand sa duci lupta unde iti convine tie mai mult si cat mai putin adversarului); 7. Psihologia (sa gasesti modalitatile prin care sa il faci sa isi schimbe starea psiho-emotionala).