In link-urile de mai jos puteti urmari meciul dintre Yoel Romero si Robert Whittaker, disputat la UFC 225. Meciul NU s-a mai disputat pentru centura, Yoel Romero picand proba cantarului.
0 Likes1 View0
S-a incheiat Campionatul European de Ju Jitsu! Vezi rezultatele sportivilor Absoluto!
Weekend-ul trecut s-a incheiat Campionatul European de Ju Jitsu! Absoluto a avut 3 sportivi in lotul Romaniei de Newaza: Tudor Mihaita, Camil Moldoveanu si Radu Teodorescu.
Camil Moldoveanu a reusit sa castige aurul in cadrul categoriei de varsta adulti. Este primul titlu de Campion European la Ju Jitsu din palmaresul sau, ajungand astfel la o colectie incredibila de performante in cadrul Ju Jitsu International Federation: 3x titluri de Campion Mondial, un titlu de campion la World Combat Games si un titlu de Campion European.
Tudor Mihaita a reusit de asemenea sa castige aurul si titlul de Campion European la master 2, castigand 4 meciuri, dintre care doua prin finalizare. Este de asemenea primul titlu de Campion European in cadrul Ju Jitsu International Federation.
Radu Teodorescu a reusit sa castige primul meci, insa a fost invins din nefericire in al doilea meci, astfel obtinand medalia de bronz.
0 Likes1 View0
Darren Till vs Stephen Thompson. Ghidul tactic.
Ne apropiem de un meci foarte interesant la UFC Fight Night: Stephen Thompson vs Darren Till!
Mai jos, ghidul tactic facut de Jack Slack pentru acest meci.
Darren Till a intrat in lumina reflectoarelor cand l-a invins pe Donald Cerrone pe finalul lui 2017. Cerrone a fost primul nume mare al lui Till, chiar daca Cerrone e pe final de cariera, e prea mic pentru welterweight si a fost pus acolo ca sa-l boxeze Till. In acest weekend, Till il intalneste pe Stephen „Wonderboy” Thompson, un om aflat in exil dupa ce a pierdut de doua ori cu Tyron Woodley, al doilea meci fiind atat de slab incat probabil nu va mai primi o a treia sansa. Thompson e cat se poate de bun in picioare si promoveaza un stil de striking asemanator filmelor de kickboxing din anii 70 si facand lucruri care inainte ar fi vazute ca imposibile sau lipsite de practicabilitate.
Gameplan-uri
Darren Till va avea de infruntat aceleasi dificultati pe care le intampina toata lumea cand vine vorba de Stephen Thompson. Cum il poate face un luptator pe Thompson sa intre in schimburi pe termenii sai, fara sa intre intr-o lovitura laterala de picior sau intr-o directa de stanga pe contra? Spus foarte simplu, Thompson este un counter puncher care mentine un control strict al distantei. Adversarii lui incearca sa inchida distanta si el ii lasa doar daca crede ca ii poate intampina cu ceva si apoi sa iasa, fara sa fie lovit. Am discutat asta extensiv in Capcana Distantei.
Se mai intampla sa intri direct intr-o directa de stanga, dar Thompson deschide un pic unghiul inainte s-o arunce pe masura ce adversarul se recupereaza de la inertie si de la faptul ca s-a extins prea mult. Ce e interesant, e ca Thompson poate face asta pe ambele parti. A facut-o ca si southpaw impotriva adversarilor ortodocsi si, cand a dat peste un southpaw precum Johny Hendricks, Thompson a facut acelasi lucru din pozitia ortodocsa.
Atunci cand un luptator se hiperextinde cand loveste cu bratul din spate, il lasa complet expus pentru contra de stanga, in unghiul acela usor ciudat dar care s-a dovedit a fi o lovitura ucigasa, de pe vremea lui Benny Leonard vs Lew Tendler si pana astazi cu Conor McGregor versus oricine altcineva.
Thompson vs Whittaker cu stanga pe retragere.
Benny Leonard retragandu-se si deschizand unghiul, catre partea deschisa a adversarului si facand acelasi lucru, cu o suta de ani in urma.
Ca sa vezi … si Till face acelasi lucru.
Exista mai multe metode de a invinge capcana distantei, cea mai importanta este sa folosesti cumva o margine: cusca sau ringul. Fiecare meci al lui Thompson e decis de distanta: controleaza distanta, o tine cum vrea pentru o perioada de timp, masoara agresivitatea adversarului si incepe apoi sa conduca meciul sau sa stea pe contra, bazandu-se pe cele de mai sus. Exista luptatori care trebuie sa treaca peste aceasta problema a distantei pentru a putea arunca mai multe lovituri, insa pentru Thompson lupta incepe si se termina cu distanta….si cateva lovituri aruncate undeva la mijloc. Dar asta inseamna ajustari constante, restabilirea zonei de tampon dintre el si adversar. Si toate loviturile acelea pe retragere, croseul pe retragere, contra cu stanga, toate au nevoie ca el sa aiba spatiu in care sa se retraga. Pune-l cu spatele la cusca si ii elimini jumatate din arsenalul de striking instant.
Darren Till a aratat o pozitionare in ring foarte buna impotriva lui Donald Cerrone, punandu-l la cusca si lovindu-l cu lovituri grele in timp ce acesta era in pozitii proaste, dar sunt foarte putine asemanari intre Thompson si Cerrone. Thompson e un general al ringului, Cerrone nici pe departe. Daca studiezi putinele momente in care Hendricks, Whittaker si altii au fost aproape sa-l puna la cusca si vei observa ca Thompson stie exact unde este, de cat spatiu are nevoie si cand se apropie de o pozitie proasta pentru el.
Schimbari constante de directie pentru a nu sta cu spatele la cusca
O sa fie greu sa-l puna pe Thompson la cusca, dar fortand asta, il poate forta pe Thompson sa actioneze, el fiind un tip calculat de obicei. Till a aratat o intelegere a fentelor care merg impreuna cu presiunea, simuland constant cu umarul sau stang si cu soldul si, desi nu foloseste jab-ul cat ar trebui, cu atat mai putin dublarea lui, ar fi o unealta folositoare impotriva lui Thompson, mai ales ca acesta e southpaw. Fentele combinate cu presiunea il vor face pe Thompson sa se miste si sa fie nesigur pe momentul in care trebuie sa contreze. E complicat sa decizi ce miscare vei incerca sa speculezi si ce miscare vei ignora…totul intr-o fractiune de secunda. Si cand un luptator inceteaza sa mai reactioneze la fente, devin tinte usoare pentru lovituri curate.
Acest gen de fenta dubla si inchis al distantei ar trebui sa mearga si sa-l forteze pe Thompson in a ceda spatiul mai rapid decat ar vrea si astfel lupta sa ajunga mai aproape de gard. De-a lungul gardului, Till trebuie sa caute loviturile de picior puternice si sa mai bage cate o stanga printre, deoarece e o lovitura buna pentru el. Mai important, pare ca si lovitura cu cotul stang a devenit o armba buna pentru el, cand adversarul incepe sa blocheze si sa eschiveze directa de stanga.
Un alt truc pe care ar fi bine sa-l vedem la Till atunci cand inchide distanta e blocarea picioarelor. Indiferent ca Thompson lupta southpaw sau ortodocs, lupta intr-o baza larga care ii permite sa se impinga in saltea in fata sau in spate, astfel controland distanta rapid. Aceasta pozitie totusi, inseamna ca greutatea e distribuita egal. Aceasta pozitie a picioarelor cu baza lunga permite luptatorilor sa creeze distanga rapid – de multe ori ajutand impotriva low kick-urilor cu exceptia celor setate bine si aplicate pe cusca – dar e o pozitie vulnerabila la piedici, foot sweep-uri si tehnici de geul. Pe masura ce luptatorul se retrage, piciorul sau din fata poate fi lovit cu o lovitura scurta la glezna. Ca o piedica. Nu se intampla nimic din perspectiva damage-ului la picior, dar retragerea devine mult mai complicata si luptatorul e scos din pozitie, iar apoi pot urma loviturile.
Aici Yoel Romero demonstreaza acest concept. Pe masura ce Tim Kennedy se retrage, piciorul din fata devine mult mai usor. Astfel devine mult mai susceptibil la a fi lovit si a fi scos din pozitie.
Unul din putinele momente de succes ale lui Rory MacDonald impotriva lui Thompson au fost atunci cand alegea sa faca astfel de tehnici. Ironic, unul dintre principalii proponenti al acestor tehnici a fost chiar Lyoto Machida si desi functioneaza minunat impotriva celor cu baza larga, majoritatea adversarilor lui Machida au stat puternic pe picioare, astfel ca lovitura rareori a avut efect.
Stephen Thompson e intr-o pozitie in care, daca Darren Till nu demonstreaza putina inteligenta, s-ar putea ca nici macar sa nu aibe nevoie sa arate ceva nou. Stilul lui Thompson e sa puna intrebari adversarului sau, nu sa ofere raspunsuri. E evident in avantajul lui Thompson sa stea departe de cusca si in centrul ringului. Daca Till doar se duce dupa Thompson, cum s-a dus Masvidal, ne putem astepta la Thompson sa inchida distanta rapid, sa loveasca, apoi sa iasa, astfel castigand rundele. In ceea ce priveste loviturile de picior, faptul ca Till este southpaw este oarecum interesant.
Desi Thompson poate lovi cu bratele eficient pe partea deschisa a adversarului, jocul sau de picioare e diferit in pozitia southpaw fata de cea ortodocsa. Majoritatea loviturilor cu piciorul din fata pentru Thompson vin din southpaw, in timp ce in pozitia de ortodocs, arunca lovituri mai clasice de kickboxing. De obicei, lui Thompson ii plac loviturile laterale (side kick) si loviturile de karate la cap, cu piciorul din fata. Foloseste side kick-ul foarte eficient pentru a initia retragerea si a crea distanta.
Cel mai probabil, precum meciul cu Johny Hendricks, majoritatea loviturilor de picior ale lui Thompson vor fi acel side kick si acel round kick.
Side kick-ul face adversarul sa coboare coatele, iar apoi high kick-ul profita de asta. E o idee foarte simpla dar sunt putini care o pot pune in practica impotriva adversarilor de calibru mare.
O intrebare interesanta pentru acest meci: ajuta sau mai rau faci ca luptator sa te adaptezi si sa alegi armele cu care nu esti cel mai proficient dar care ar putea contra adversarul. Darren Till a facut niste meciuri bune atat din postura de agresor, cat si din postura de counter striker si, in unele meciuri (ca cel cu Dalby), a schimbat intre aceste doua stiluri de voie. Stephen Thompson insa, lucreaza in principiu cu ce ii dau adversarii, alegandu-si loviturile cele mai bune atunci cand adversarul asteapta. Ne amintim cu totii cum a zis inainte de al doilea meci cu Woodley „Promit, voi da drumu la brate”. Asa ca e mai bine ca Till sa aleaga sa fie agresorul impotriva unui counter striker bun sau mai bine asteapta si incearca sa-l faca pe Wonderboy sa joace rolul agresorului, rol in care nu se simte prea confortabil?
Cu siguranta ai crede ca Till are avantajul cu cat un schimb de lovituri de vine mai lung. Thompson a fost prins cu contre bune, la fel ca Lyoto Machida si Kyoji Horiguchi – el isi alege timing-ul si arunca o lovitura perfecta, apoi sta si isi admira munca fara sa se protejeze, mai ales ca boxul sau nu e atat de bun. Jake Ellenberger l-a pus la podea in acest fel.
Poate e mai bine sa joace rolul agresorului si sa accepte ca contrele vor veni si sa incerce sa-l prinda pe Thompson cu o priza pe ceafa sau ceva, inainte ca acesta sa iasa din distanta. Till s-a folosit bine pana acum de loviturile de genunchi si de cot, ar fi interesant sa-l vedem si in acest meci folosindu-le.
Ce face acest meci sa fie fantastic e ca amandoi sunt suficient de inteligenti si talentati incat meciul se poate desfasura in foarte multe feluri. Spre deosebire de….Maia vs Usman de exemplu…unde majoritatea se asteptau ca Maia sa tot incerce si sa nu-i iasa proiectarea – acest meci e inconjurat de intrebi si nu se opresc atunci cand un om nu poate sa faca ceva anume. Fie ca este un meci spectaculos, fie ca este unul plictisitor, Thompson vs Till are ramificatii mari pentru aceasta divizie.
0 Likes1 View0
Fete sparte si degete rupte. Reintoarcerea bare knuckle boxing-ului
Se reintoarce bare knuckle boxing-ul!
Bare Knuckle Boxing-ul sau boxul in pumnii goi pare sa aiba o reintoarcere in main stream, fiind o forma de lupta folosita mai mult in underground in ultimii 100 de ani, insa anumite promotii par sa relanseze acest trend.
Mai jos, un articol tradus, scris de Jack Slack, analistul MMA, ce explica originile bare knuckle boxing-ului precum si principalele probleme ale acestuia.
Ce diferenta pot sa faca patru uncii de protectie la manusi?
Deja circula vesti cum ca Conor McGregor si Floyd Mayweather lucreaza la un rematch, doar ca de data asta va fi in cusca. Fara lovituri de picior, fara genunchi, fara coate, fara nici un fel de grappling, doar ca manusile vor fi de 4 uncii. Cel mai probabil, nu este adevarat – a fost lansat pe Tweeter acest zvon de un tip care detine un brand de sport de care n-ai auzit niciodata – cu toate astea internetul a inceput sa speculeze. Cu patru uncii, Mayweather nu ar avea nici o sansa, insista fanii lui McGregor.
Bineinteles, premiza meciului original a fost ca, cu ajutorul acelor manusi de 10 uncii, Floyd poate sa supravietuiasca luptei, iar ca daca coboara la 8 uncii, ar fi terminat in maxim o runda. Aici Mayweather a dat dovada ca stie cum sa vanda un meci, iar Comisia Atletica a Statului Nevada a contribuit si ea si a ajutat sa vanda meciul mai bine, atunci cand au aprobat ca dimensiunea manusilor sa scada la 8 uncii.
Pentru multi, manusile simbolizeaza acceptare. Sunt bariera dintre normele standard si acceptate de brutalitate cand vine vorba de lupta pe bani si realitatea cruda a luptei pe strada. Daca lupti cu manusi, lupti intr-un sport, iar daca lupti fara, faci ceva unde probabil politia ar trebui sa intervina. Totusi, in aceasta saptamana a fost anuntat ca pe 2 Iunie, in Wyoming, Bare Knuckle FC va deveni prima promotie care va tine un eveniment permis de stat de bare knuckle boxing in Statele Unite din 1889 incoace. Pentru multi Americani, asta este o surpriza, dar bare knuckle boxing-ul sau pugilismul, daca te simti aristocratic, are o revenire surprinzatoare in Regatul Unit de ceva timp. Promotia britanica, BKB, a tinut un numar de evenimente care, aparent, au fost primite bine, si se vor intoarce in Londra pe O2 Arena in 9 Iunie.
Bare knuckle boxing-ul a murit efectiv in America dupa 1889, deoarece acela a fost anul in care John L. Sullivan si-a aparut titlul impotriva lui Jake Kilrain sub regulile London Prize Ring. Dupa meci, Sullivan a insistat ca isi va mai apara titlul doar sub regulile Queensberry, codul care a dat nastere boxului modern si primul set de reguli care folosea manusile. Sullivan lupta bine atat cu manusi precum si bare knuckle, dar prefera regulile moderne deoarece lovea foarte puternic si nu se bucura prea mult de partea de wrestling sau de pumnii rupti care erau parte din puglism. Cand Sullivan in sfarsit a pierdut in fata lui Jim Corbett, om care concurase numai in meciuri cu manusi, era luptelor bare knuckle se incheiase.
Dar luptele bare knuckle erau deja vazute prost pana in 1889. Regulile Queensberry au fost facute in 1865 pentru a regula luptele la amatori intre gentlemeni, dar si-au gasit imediat locul si inafara luptelor pur sportive. John Sholto Douglas, a fost ales sa sustina aceste reguli pentru ca el si predecesorii sai erau sinonimi cu pariurile in sporturi, fie ca erau pe cai sau la puburi. Chiar si lui Queensberry ii placea sa lupte, fiind arestat atunci cand s-a batut cu propriul fiu pe strada. Numele si regulile Queensberry au devenit atat de cunoscute, ca atunci cand o lupta bare knuckle s-a terminat intr-o revolta in 1873, a fost raportata in ziare ca disputandu-se pentru unul din trofeele Queensberry. John Sholto a scris o scrisoare agresiva catre The Telegraph, spunand ca cupele sale Queensberry se disputau doar la evenimente pentru amatori, sub regulile Queensberry, adica neaparat cu manusi si ca nu a avut nici o legatura cu acel eveniment. Acesta a declarat ulterior:
„Daca as fi stiut, probabil as fi fost prezent. Dumnezeu mi-e martor, n-am nici o obiectie in a vedea o lupta buna, cu manusi sau fara. Anglia poate regreta ca, intr-o zi, copiii ei vor alege sa foloseasca in loc de pumni, prima arma mortala care le pica in mana.”
Puglisimul avea perioade oscilante in care era sau nu la moda in Londra, in functie de parerea generala a nobilitatii, dar pe vremea lui John Sholto deja era pe cale de disparitie. Majoritatea luptatorilor, care erau si muncitori, nu-si puteau permite ranile la maini, rani care erau asigurate intr-un astfel de meci. Si aici devine interesanta reaparitia fenomenului: nu e chiar pugilism ca pe vremuri, e pur si simplu box fara manusi.
BKB isi pune luptatorii sa lupte in runde cronometrate de 3 minute, cu un minut pauza intre. Sub regulile London Prize Ring, runda se incheie cand un om a cazut, moment in care amandoi se intorceau in colt (sau erau trasi in colt) si li se dadea 30 de secunde sa se recupereze pentru a incepe urmatoarea runda. Pe de-o parte, luptele puteau dura ore intregi si, tehnic vorbind, pentru un numar nelimitat de runde. Pe de alta parte, considerand usurinta cu care mainile se raneau, luptatorii nu primeau lovituri atat de puternice in fiecare runda precum intr-un meci de box. Un lucru era insa sigur. Sa pierzi pe reguli de London Prize Ring insemna sa iti iei o bataie crunta. In BKB, se pare ca s-a modificat numaratoarea de 10 pentru un knockdown la 20, desi ceasul rundei nu se opreste.
Poate cel mai intrigant aspect al bare knuckle boxing-ului este grija pe care fiecare participant trebuie sa o aiba pentru pumnii sai. Manusile au transformat boxul intr-un sport al gentleman-ilor scotand in mare parte sangele si ranile urate din jocul bare knuckle. Cu cat ai manusi mai subtiri intre pumn si fata adversarului, cu atat e mai probabil sa provoci o taietura. Manusile de fapt nu fac boxul mai sigur, ba chiar majoritatea studiilor acum sugereaza ca manusile adauga greutate la impact si trauma pe cap este mai mare.
Dar chiar si lasand greutatea manusilor de-o parte, manusile permit luptatorului sa loveasca mult mai tare fara sa isi rupa degetele sau incheieturile, care erau principala problema in regulamentul London Prize Ring. Multi luptatori nu-si puteau permite sa isi distruga mainile in meciuri de durata. Cel mai faimos exemplu este Tom „Waterman” Lyons care a devenit campion in London Prize Ring si a renuntat imediat dupa aceea pentru ca ranile pe care le suferea la maini il tineau departe de job-ul sau de fiecare data timp de cateva saptamani. Dar felul de bare knuckle boxing al BKB nu e strict bare knuckle. Regulile BKB spun:
3.0) Trebuie purtate bandaje, dar care sa nu aiba peste 4 uncii. Materialul trebuie sa fie unul moale.
3.4) Bandajele vor fi oferite de catre management si doar acestea pot fi purtate.
Evident, in boxul modern si in MMA, toti luptatorii isi bandajeaza mainile (desi mai auzi cazuri precum Rory MacDonald care nu isi doreste asta). La inceputurile luptelor No Holds Barred (originea MMA-ului), primii care au inceput sa foloseasca manusile au fost cei care voiau sa-si protejeze pumnii de accidentari. Niste bandaje stranse permit luptatorului sa aiba un aliniament al incheieturii mai puternic si sa arunce lovituri pe care altfel poate nu le-ar fi aruncat.
Bandajele tin incheietura si oasele pumnului compresate. Evident, degetele sunt tot vulnerabile, dar ar fi fascinant sa vedem cum s-ar descurca luptatorii de azi care arunca crosee puternice dar fara sa aiba bandaje sau manusi. Ar trebui sa fie mult mai precauti. Poate chiar am vedea reintoarcerea loviturilor cu partea de sus a pumnului, cu intentia de a cauza taieturi si umflaturi.
De-a lungul celor cateva secole in care pugilismul a fost sau nu la moda, luptatorii au descoperit in general ca trebuie sa fie mult mai precauti cu loviturile si locul in care tintesc. Un lucru comun pe care il aveau luptatori precum Jack Broughton si Dan Mendoza era aprecierea lor pentru loviturile la corp. E mult mai greu sa rupi un os sau sa luxezi o incheietura lovind in abdomen, decat lovind la cap.
De fapt, daca vrei sa vezi o traditie a luptelor fara manusi, poate vrei sa cauti Lethwei pe Youtube. Stilul de Kickboxing al celor din Myanmar. E un fel de Muay Thai dar cu lovituri de cap si maini bandajate si poti vedea luptatori care accepta lovituri in partea de sus a capului pur si simplu pentru ca se asteapta ca celalalt sa isi rupa mana.
Cu sapte alte arme pe care le pot folosi, multi luptatori de Lethwei nu arunca prea multe combinatii ci folosesc set up-uri mai simple: de exemplu un croseu plesnit cu stanga, fara intentia de a cauza rani, doar pentru a seta directa de dreapta pe mijloc. Overhand-ul e intotdeauna prezent, dar luptatorii tind sa arunce lovituri singulare atunci cand sunt siguri, in loc sa arunce lovitura doar de dragul activitatii.
- A se observa ca directa de dreapta conecteaza pe frunte. Un mod foarte bun de a-ti rupe mana.
De multe ori cand arunca lovituri circulare, se intampla ca luptatorii Lethwei sa conecteze cu palma sau chiar cu incheietura atunci cand arunca un overhand. E mult mai rar sa vezi un croseu sa conecteze curat, cu partea din fata a pumnului. Bineinteles, e o generalizare – multe meciuri Lethwei pur si simplu ajung sa se transforme in batai cu multe greseli si aproape 0 tehnica.
Dar merita sa arunci o privire pe Taway Ma Shaung, un om stiut pentru agresiunea sa si stilul sau haotic. Scazand nivelul sub overhand-uri periculoase, tinde sa aiba cele mai bune rezultate atunci cand lucreaza in combinatii la corp – lovind si cu capul atunci cand vrea sa lucreze sus. Bila de bowling deasupra gatului tau e mult mai practica pentru lovit decat pumnul cu niste oase foarte subtiri – doar ca nu e sanatos daca iti doresti o viata lunga si abilitatea de a vorbi corect.
In prezent, bare knuckle boxingul este exclusiv teritoriul boxerilor mediocri care nu pot face bani multi ca profesionisti, precum si al luptatorilor de MMA care se chinuie. Cody McKenzie, Melvin Guillard si Joe Riggs si-au incercat norocul in BKB. De fapt, Cody McKenzie lupta in BKB 11, gala care urmeaza, daca doresti sa vezi un om cunoscut in UFC ca fiind un striker slab. Mai jos, meciul lui McKenzie cu campionul BKB la middleweight si atractia principala, Jimmy Sweeney.
E misto sa-l urmaresti pe Sweeney. Spre deosebire de multi luptatori din evenimentele BKB, stilul sau pare sa evolueze bine in concordanta cu regulamentul. Stilul sau de a da din maini e ceva ce nu vezi in luptele cu manusi de 8 uncii, deoarece e un mod foarte bun de a-ti obosi umerii si te scoate din pozitia optima de a lovi cu toata greutatea corpului in spate. Sweeney poate insa sa fluture mainile si sa loveasca adversarul cu crosee de stanga scurte care trec prin blocaj si dor.
Vei vedea de asemenea ca Sweeney isi controleaza multe din loviturile la cap, lucrand in combinatii rapide de striking controlat cu care atinge usor. Jab-ul cu partea din spate a pumnului e de asemenea parte din arsenalul sau – umfland fata adversarului si momindu-l pentru a-l lovi cu croseul de stanga.
Dupa cum ne asteptam, card-ul celor de la Bare Knuckle FC contine boxeri si luptatori MMA aflati in mediocritate. Luptatorul de 44 de ani, Bobby Gun, tine rolul boxerului, la mai bine de 10 ani de la infrangerea sa pentru titlul mondial in fata lui Enzo Maccarinelli. Ricco Rodriguez si legenda kickboxingului Maurice Smith par sa fie pe card de asemenea.
Pare sa nu fie mare diferenta intre promotiile de bare knuckle boxing si cele de kickboxing – iau luptatori vechi dar cunoscuti si folosesc ce a mai ramas din numele lor. Partea cu bare knuckle e mai mult un gimmick decat orice altceva. Regulile sunt foarte putin diferite fata de boxul normal, iar in cazul celor de la BKB, bare knuckle nu inseamna cu adevarat asta. Dar cu siguranta atrag mai multi fani decat ar face-o Melvin Guillard sau Cody McKenzie.
Bare knuckle boxing-ul ar putea deveni interesant daca BKB sau o promotie similara reuseste sa devina populara si sa dea nastere catorva cariere serioase de boxeri bare knuckle. Daca se intampla asta, putem vedea un sport care brusc isi va dezvolta propriile strategii, tactici si meta-game. In prezent, probabil nu e cel mai interesant lucru pe care il poti vedea in materie de lupte.
SURSA: https://sports.vice.com/en_us/article/evqqgm/busted-faces-and-broken-fingers-bare-knuckle-boxing-is-back?utm_source=vicesportsfb
0 Likes1 View0
Garda inchisa, demigarda, garda fluture. Privire de ansamblu.
Unul din elementele prin care Jiu Jitsu Brazilian se diferentiaza foarte mult de celelalte stiluri de grappling este accentul pe care il pune pe lupta de pe spate, lupta in care practicantul va fi nevoit sa foloseasca un anumit tip de „garda”.
Definim sportivul ca fiind in garda atunci cand este sub adversarul sau, cu minim un picior intre el si adversar.
In general fiecare garda bifeaza minim unul din punctele de mai jos:
- Permite controlul distantei intre tine si adversar.
- Te protejeaza de lovituri.
- Permite inversarea adversarului. Prin inversare intelegem ca sportivul care este jos, sa ajunga deasupra, printr-un procedeu folosit din garda.
- Permite finalizarea adversarului printr-un procedeu articular sau strangulare.
- Permite tranzitia catre alte pozitii avantajoase (exemplu butterfly guard catre pozitii de footlock).
- Permite celui de jos sa se ridice.
- Permite celui de jos sa traga de timp, daca este nevoie.
In continuare vom analiza trei astfel de tipuri de garzi si anume garda inchisa, demigarda si garda fluture.
- Garda inchisa / Closed Guard. Garda care a pus Jiu Jitsu pe harta, fiind inventata pentru autoaparare sau MMA/Luta Livre. Garda inchisa presupune ca adversarul sa fie intre picioarele tale, tu avand picioarele inchise la spate. De cele mai multe ori, este primul tip de garda cu care un incepator are contact. Este o garda foarte versatila, existand un numar mare de procedee si tranzitii din aceasta pozitie, avand posibilitati multe atat pentru inversari precum si pentru finalizari. Este de asemenea una din garzile ce au aplicabilitate reala in situatiile de autoaparare / MMA. Ideala pentru incepatori deoarece ofera multe posibilitati si forteaza practicantul sa invete concepte importante precum schimbarea unghiurilor si miscarea de solduri. Majoritatea atacurilor din garda inchisa vin odata ce adversarul are postura rupta (este aplecat sau tras in fata). Garda inchisa presupune lupta considerabila pe brate, astfel ca forta in brate, trunchi si picioare ajuta considerabil in ruperea posturii adversarului. Principalele probleme in garda inchisa, pentru cel de jos, apar atunci cand atacatorul incepe sa se indrepte si sa aiba postura.
- Demigarda / Half Guard. Initial vazuta ca o pozitie pur defensiva, unde principalul scop era recuperarea de garda inchisa, demigarda a evoluat foarte mult in ultimii ani, devenind o garda extrem de eficienta la toate nivelele. Presupune ca unul din picioarele adversarului sa fie intre picioarele tale. De multe ori, din postura de incepator, te vei regasi in aceasta situatie insa mai mult din perspectiva defensiva (cand ti se depaseste garda). Este un tip de garda orientat mai mult catre inversarea adversarului, existand totusi si cateva variante de a finaliza. Aplicabilitatea in MMA este una mica, fiind nevoie de foarte mult antrenament de specializare pentru a o putea folosi cu succes, insa este posibil, asa cum o demonstreaza Demian Maia. Demigarda se bazeaza foarte mult pe underhook si pe pozitia de dogfight, intelegerea celor doua concepte fiind esentiale in aceasta pozitie. Nu este o garda recomandata incepatorilor, insa are o marja de invatare mult mai mica comparativ cu tipuri de garzi mai moderne si nu necesita niste calitati fizice extraordinare desi evident, acestea ajuta. Principalele probleme in demigarda, pentru cel de jos, apar atunci cand adversarul depaseste cadrul format din genunchi si cot si poate ataca o depasire sau atunci cand obtine underhook-ul, acesta fiind necesar pentru cel de jos pentru a putea ataca.
3. Butterfly Guard. Garda fluture este o garda orientata mai mult catre MMA, desi poate fi folosita cu succes si in competitiile de grappling. Este o garda ce presupune inchiderea distantei fata de adversar si inversarea (de cele mai multe ori) acestuia in stanga sau in dreapta cu ajutorul picioarelor. Marcelo Garcia este unul din cei mai mari exponenti al acestei garzi. Butterfly guard-ul foloseste foarte mult conceptul de dezechilibrare si incarcare a adversarului, precum si controlul bratelor acestuia cu ajutorul underhook-ului si a overhook-ului. Este o garda ce functioneaza foarte bine impotriva adversarilor mai grei. Principala calitate fizica importanta aici este forta picioarelor. In ultimul timp insa, a fost promovat un nou „rol” pentru aceasta garda. Acela de a o folosi pentru a intra in pozitii de atacuri pe picioare. Majoritatea setup-urilor catre astfel de pozitii implica incercarea unei inversari ce ii ofera adversarului doua posibilitati. Prima este sa accepte inversarea, astfel sa ajunga jos, a doua fiind sa posteze, iar astfel sa ofere piciorul. Este o garda relativ accesibila incepatorilor, insa dupa ce acestia deprind conceptele de baza.
0 Likes1 View0
Rose Namajunas vs Joanna Jedrzejczyk II. Ghidul tactic.
Mai jos, ghidul tactic pentru Rose Namajunas vs Joanna Jedrzejczyk II, oferit de Jack Slack:
Rose Namajunas ar putea sa tina titlul la strawweight pentru cateva luni sau s-ar putea sa-l piarda Duminica dimineata si sa se intoarca printre „toate celelalte”. Cea mai mare realizare a ei ar putea fi doar o pata pe palmaresul Joannei Jedrzeejczyk. Dar nimeni nu poate spune ca asta a fost o intamplare.
Nu. Joannei i se poate oferi orice scuza existenta sub soare, dar Namajunas i-a venit de hac. A vazut fiecare contra chiar dinainte ca aceasta sa plece din capul Joannei si a masurat perfect fiecare lovitura aruncata de aceasta. Namajunas pur si simplu parca a vrajit-o pe campioana: aceasta tipa de afis, ce reprezenta acuratetea si economia in cusca, redusa la a arunca lovituri in aer. Si cand Namajunas a decis ca a sosit timpul sa incheie acest meci, picioarele Joannei parca erau de piatra. Un rezultat ciudat pe foaie, o rasturnare a unei situatii obisnuite, o subversiune a asteptarilor, dar cu siguranta nici o greseala sau intamplare.
Si totusi, „lovitura norocoasa” e pur si simplu parte a unui meci obisnuit. Astea sunt luptele. Obtii o intoarcere de situatie pur si simplu dementiala, iar apoi trebuie sa vezi aceleasi reactii in saptamanile urmatoare. Intotdeauna va exista cineva care va spune ca a dobori un campion mare, nu te va face un campion mare. In acest caz, oricum nimeni nu discuta de asa ceva. Rose Namajunas e inconsistenta. Nu este genul cu sange rece si foarte precisa, cum este Jedrzejczyk.
Niciun cunoscator nu se asteapta ca Namajunas sa apere titlul de cate ori a facut-o Jedrzejczyk, tinand cont de cati adversari foarte dificili pentru ea ar fi – Claudia Gadelha, Karolina Kowalkiewicz, Jessica Andrade. Fiecare dintre aceste luptatoare, care adora sa stea la bataie, par a fi o alegere teribila pentru Rose, desi Jedrzejczyk le-a batut pe toate. Poate Rose nu se va apropia niciodata de cifrele Joannei, poate e doar o campioana de tranzitie care se bucura de ‘cafeaua’ ei. Dar asta nu va mai conta Duminica dimineata. Rose, doar daca nu a uitat tot ce stia intre timp, are abilitatea si inteligenta de a o face knockout pe Jedrzejczyk din nou, doar daca nu vine fosta campioana cu ceva nou.
Gameplan-uri ipotetice
Fiecare lucru din gameplan-ul lui Rose Namajunas in primul meci a fost croit cu fiecare detaliu pentru Joanna Jedrzejczyk. Am vorbit despre asta AICI. A stat inafara distantei de picior a Joannei si a refuzat sa preseze in fata si sa ofere o tinta jab-ului acesteia. A fentat in mod repetat si a facut-o pe Joanna sa iasa din pozitie si a facut-o astfel sa fie vulnerabila la adevaratele atacuri ce au urmat dupa. De ce sa schimbi ceva daca nu e stricat?
Luptand la distanta, ii limitezi foarte mult Joannei lucrul din combinatii si asta e modul in care loveste cel mai eficient .Jab-ul ei este o lovitura pe contra, atunci cand adversarul preseaza in fata, iar daca adversarul nu preseaza si presiunea nu este acolo, atunci Joanna se chinuie sa conecteze cu jab-ul. Si bineinteles, iesitul in unghi in lateral functioneaza superb, dar doar cu un adversar agresiv. Daca nu iti ofera adversarul o agresivitate in linie dreapta, optiunea de a iesi in lateral nu mai e eficienta, pur si simplu plutesti in jurul lor, dar la distanta.
Gameplan-ul nu e stricat, dar cu siguranta poate fi imbunatatit. Namajunas a creat si a inchis distanta foarte rapid in primul meci, dar avea tendinta de a sta prea mult in distanta mica, odata ce a intrat acolo. De fapt, combinatia ce i-a iesit Joannei in primul meci a venit dupa ce Namajunas nu s-a miscat suficient de rapid pentru a iesi din distanta. Nu a iesit nimic din asta, dar daca Joanna are o echipa inteligenta – si avem fiecare motiv sa credem asta – au observat si ei acest lucru. Ar putea s-o prinda pe Rose cu acest lucru in rematch, daca nu e atenta.
Acest stil de lovit pe contra functioneaza pe adversari care au un dezavantaj in viteza fata de deplasarea adversarului. Asta nu inseamna ca doar luptatorii inceti o folosesc – pana la urma si shoulder rolling-ul este un tip de ‘catch and pitch’ counter fighting. Dar acest stil se bazeaza pe a incasa o lovitura – pe antebrat, cot, umar – si a folosi apoi acest lucru ca un tragaci pentru a declansa o contra si combinatii pe contra.
Jedrzejczyk are maini mai rapide, lucreaza mai bine in combinatii si are un croseu de stanga mai bine legat pe interior, dar asta nu conteaza daca picioarele ei sunt prea incete pentru a controla distanta. Ar putea merge…sa se inchida intr-o ‘carapace’ si sa loveasca exclusiv pe contra. Namajunas loveste doar singular sau dublat, dar sta prea mult in distanta mica, ceea ce o face o tinta minunata pentru croseul de stanga pe contra. Rose de asemenea loveste foarte rar la corp, astfel ca Joanna ar putea incerca sa foloseasca o garda mai inalta sau un cross guard si sa primeasca lovitura ca mai apoi sa raspunda si sa ii vaneze capul.
Daca Namajunas vrea sa reduca riscul de contre si combinatii pe contre, ar putea sa lucreze mai mult iesitul prin lateral dupa ce face pasul in fata. Un stil mai potrivit ar fi sa-si ridice bratele in cap dupa ce loveste, sa scada nivelul, sa duca capul un pic in fata ca si cum ar vrea sa-l puna pe sternul Joannei si apoi s-o impinga. Asta ar avea scopul de a restabili distanta intr-un mod mai lenes, spre deosebire de o schimbare rapida de directie sau o deplasare rapida in lateral sau spate. Pur si simplu iti faci adversarul sa se miste. Nu radeti, am discutat in Giorgio Petrosyan si Contra tuturor loviturilor, cum face cel mai bun tehnician defensiv din kickbox sa isi impinga si sa dezechilibreze constant adversarii dupa loviturile sale.
Un alt aspect al gameplan-ului lui Rose din primul meci, nu prea a folosit loviturile de picior. Namajunas obisnuia sa arunce mult lovituri de picioare dar apoi a avut o infrangere mai dura cu Carla Esparza si s-a potolit. Fentele lui Rose atrageau de multe ori lovituri de picior ratate din partea Joannei, astfel ca ar fi frumos s-o vedem pe Rose profitand de asta cu cateva high kick-uri, deoarece sunt putine repercusiuni la un high kick blocat, atunci cand adversarul este atat de scos din pozitie. In plus, low kick-ul cu iesitul in lateral mult este o modalitate buna de a incheia o combinatie si a restabili distanta, rezolvand prima problema de care am discutat. Low kick-urile si high kick-urile de altfel functioneaza foarte bine dupa o eventuala impingere, imediat ce se ajunge in distanta medie.
Pentru Joanna, distanta, rundele incete si rundele pierdute sunt un dezastru. Rose nu seamana deloc cu Gadelha, Kowalkiewicz sau Andrade. Nu are nici o dorinta sa mentina un ritm ridicat si isi va lua tot timpul din lume pentru a ii amortii simturile Joannei si a o face sa iasa la atac. Astfel, prima grija a Joannei va fi cum sa intre in distanta si sa loveasca, fara a fi facuta de ras pe contra. Trebuie sa faca pasul in fata si sa taie cusca. Partea buna e ca, daca va decide sa faca asta, obiceiurile lui Rose o vor ajuta. Aceasta are tendinta de a face pasul in spate, fara sa iasa din linie si nu ii e frica sa fuga de fente. Cateva fente si o deplasare buna ar putea s-o puna pe Rose cu spatele la cusca, daca Joanna decide ca isi doreste asta.
Aducand lupta aproape de cusca, Joanna poate forta schimburile de lovituri si sa o tina pe Rose pe loc pentru mai mult de o lovitura. Mai mult, odata ce i-a luat posibilitatea de a se retrage liniar, Joanna poate lovi la corp – cel mai important factor in acest duel. La UFC 201, Karolina era surclasata pe box de Rose, pana au ajuns intr-un clinch si Karolina a inceput sa loveasca cu genunchii la corp, moment in care aerul a iesit instant din Namajunas. A fost una din cele mai rapide schimbari pe care le-am vazut in temperamentul unui luptator datorita loviturilor la corp si Joanna trebuie sa o puna in aceeasi situatie.
Joanna a fost una dintre cele mai bune proponente ale directei de dreapta la corp, iar secretul ei a fost dusul adversarului aproape de cusca intai. Adversarul incepe sa devina o tinta stabila, odata ce spatele ajunge pe cusca iar picioarele in linie dreapta. Astfel, desi capul inca se poate misca, e mult mai greu sa aperi corpul cand nu te mai poti retrage. Ar fi o idee buna sa mearga pe ideea asta si sa lucreze asta pe parcursul celor 5 runde. Serveste de asemenea o alta oportunitate. Ii permite Joannei sa seteze croseul de stanga si alte combinatii, precum si clinch-ul, care probabil ar fi o idee mai buna.
Lovitul din clinch e o idee foarte buna pentru Jedrzejczyk. E foarte buna in clinch din punct de vedere defensiv si, sincer, cele mai faimoase momente ale lui Namajunas in clinch au venit atunci cand alte femei au incercat proiectare tip cap brat – boala femeilor in MMA – apoi i-au dat spatele.
De-a lungul custii, Joanna ar fi bine sa faca ca Germaine de Randamie – iar asta e singura oara cand veti auzi asta – si sa puna capul sub cel al lui Rose, sa arunce soldurile in spate si sa loveasca cu genunchiul la corp.
Ar fi bine s-o vedem folosind jab-ul, cel pentru care este recunoscuta. In loc sa-l foloseasca sa loveasca, ar putea sa-l foloseasca pentru a o forta pe Rose sa se deplasaeze si sa faciliteze ducerea la cusca. Daca Joanna vrea s-o loveasca pe Rose in cap, de ce sa n-o faca cu lovituri de cot in clinch sau in combinatii la cusca dupa ce o loveste la corp? Pur si simplu capul lui Rose nu sta in tinta jab-ului Joannei in acelasi fel in care stateau Gadelha si Andrade.
Presupunand ca Joanna nu a stat toata pregatirea sa lucreze scrima (adica deplasare fata spate), deplasarea ei in linie dreapta probabil nu va fi la acelasi nivel cu cea a lui Rose. Controlul distantei – atat mentinerea cat si inchiderea ei – este cheia pentru Rose si pentru o eventuala victorie. Daca Joanna poate anula asta, acesta este un meci ce se va desfasura in clinch, in distanta foarte mica sau chiar la sol, si Joanna este mult mai buna ca Rose in aceste zone. Joanna poate crea schimburi de lovituri si clinchuri in doua moduri: s-o prinda pe Namajunas odata ce a facut pasul in fata sau s-o duca cu spatele la cusca. Daca Joanna nu poate face asta, e dificil sa o vedem castigand acest meci.
Joanna Jedrzejczyk e o luptatoare inteligenta. Deplasarea ei ca o luptatoare defensiva a fost minuanta si nu a aratat niciodata ca si cum ar lupta doar din instinct. Intr-o lume ideala, va veni cu ceva nou si ii va da o noua problema de rezolvat lui Rose.
Daca ar exista un lucru bun pe care aceasta divizie a UFC-ului ar trebui s-o aiba, este o rivalitate intre doua luptatoare foarte diferite, dar strikere de calitate la aceeasi categorie. Indiferent daca acest meci va pregati un al treilea sau Rose isi cimenteaza locul ca si campioana, acest meci ar putea fi cel mai interesant din istoria meciurilor feminine.
SURSA: https://sports.vice.com/en_us/article/ne9dqk/tactical-guide-to-namajunas-vs-jedrzejczyk-ii-no-fluke-punch?utm_source=vicesportsfb
0 Likes889 Views0