Prima este din afisul promotional la sala pe care o va deschide in SUA:

A treia este o proiectare pe care a realizat-o la ADCC 2007:

A treia si cea mai amuzanta, din timpul sedintei foto pentru cartea pe care o va scoate:

 de Tudor Mihaita (instructor Absoluto/RGDA)

 „Mi-au placut sporturile de mic. Chiar pot sa spun ca sunt talentat la o gramada dintre ele. Chiar si la snowboard, care mi-a herniat doua discuri in coloana :). De performanta, am facut fotbal (dintr-a cincea pana intr-a noua) si baschet (doi ani, in liceu). Calitatile mele erau doar doua: eram „mingicar” (care tine de o anumita indemanare, care nu stiu cum s-ar denumi in cazul folosirii piciorului…) si „vedeam” jocul (adica dadeam pase bune). Atata tot. N-aveam forta, viteza, detenta, inaltime (pentru baschet) etc. Evident, la varsta la care jucam eu, acestea contau mai putin. Ar fi contat mult mai mult, daca faceam trecerea la „seniorat”. N-am facut-o. Ca orice copil, eram pasionat si de artele martiale, dar niciodata atat de mult incat sa ajung intr-o sala in care se predau. Oroarea mea era ca nu puteam sa fac spagatul… Asa ca ce sa caut acolo? Mai tarziu (dupa 20 de ani), cand am ajuns si la box si la kickbox si la krav maga, am inteles ca nu doar spagatul va fi problema mea. Ci toate lipsurile enumerate mai sus: forta, viteza, mobilitatea, coordonarea etc. Cand am inceput sa descopar BJJ-ul, toate acestea au trecut pe planul doi…

Lupta la sol e un concept radical diferit decat cel ce defineste lupta in picioare (in special striking-ul). Unul dintre aspectele esentiale este cum trateaza viteza (sau acceleratia pentru cei mai pretentiosi) cele doua atitudini fata de lupta. Nu o sa spun acum care sunt avantajele vitezei in partea de striking, o sa ma refer in schimb la dezavantajele folosirii ei in lupta la sol.

Pentru un incepator este esential sa invete, executand tehnicile cat mai incet. Vad des baieti la primul antrenament incercand sa faca armbar mai repede ca Fedor. Invatam facand lucrurile incet. Am facut cu toti betigase cu mana tremuranda, la fel primele litere, la fel primele propozitii, fraze etc. Acelasi lucru s-a intamplat cu mersul pe bicicleta, patinajul s.a. BJJ-ul nu e cu nimic diferit.

Problema mai mare apare la cei avansati, care vor sa suplineasca tehnica prin folosirea vitezei. Viteza cere spatiu intre tine si adversar. Iar asta pentru ca viteza cere cat mai putina frecare. Ca o paranteza, este inca un motiv pentru care BJJ-ul cu gi, dezvolta abilitati tehnice ridicate in dauna celui fara gi. Pentru ca lasi spatiu, viteza inseamna in acelasi timp lipsa de control. Iar asta pentru ca in BJJ controlul se obtine prin folosirea prizelor (in special cand esti pe spate), dar, mai ales, a greutatii. De fiecare data cand ai ridicat greutatea de pe adversar (evident, presupunem ca esti deasupra) pentru a folosi viteza, aceasta nu-l mai tintuieste la sol. Spatiul pe care i-l acorzi, e cel de care are nevoie sa iasa (dintr-o priza, un control dezavantajos sau o tehnica de finalizare). Spun mereu la sala ca de fiecare data cand cineva foloseste forta sau viteza inseamna ca a venit degeaba la antrenamente. Forta si viteza sunt ceea ce ai „in afara” BJJ-ului (sau aprioric, tot pentru pretentiosi). Nici nu trebuie sa vii la sala ca sa le folosesti. Cand folosesti tehnica in dauna celor doua, atunci inseamna ca antrenamentele si-au facut efectul. Asa ca data viitoare cand mai esti la sol si vrei sa bagi in viteza a 5-a, gandeste-te la asta:

„

 de Tudor Mihaita (instructor Absoluto/RGDA)

„Nu o sa tin o lectie despre marketing sau PR. Nu o sa folosesc termeni ca Responsabilitate sociala corporativa (CSR), Comunicare interna, Monitorizare media etc. Cel mult, o sa folosesc ceva mai incolo termenul „newsworthiness”, dar promit sa nu mai fac! Pentru inceput o sa dau un exemplu pe care i l-am dat lui Tolea. Imi spunea ca l-au chemat cei de la Antena 1 pentru promo-ul galei de MMA „Noaptea Gladiatorilor” in care va lupta alaturi de alti 3 sportivi (confirmati…) Absoluto/RGDA si ca nu vrea sa mearga. Argumentele se limtau la „Nu vreau sa ma filmeze…”. I-am spus atunci: „Tolea, sa zicem ca vine un sponsor care vrea sa-ti ofere X euro. O sa puna conditia ca de-acum pe tricouri sa porti numele companiei lui. Si o sa intrebe: Ce notorietate are Tolea? Adica, de cate ori apare la tv, in reviste, la evenimente etc. Cu alte cuvinte, de cate ori va aparea numele companiei mele la tv, in reviste, la evenimente etc.? Raspunsul o sa fie: Pai, Tolea nici macar la tv nu vrea sa apara…” A doua zi, Tolea era la filmarile Antenei 1.

Cand am inceput BJJ, in 2004, scopul meu a fost (si inca mai e cel principal) sa promovez stilul. Vreau ca lumea sa auda de BJJ si macar sa vina la un antrenament. Acum 4 ani conceptia era „la sol se bat doar copiii”. Astazi, BJJ-ul e privit cu respect si ca o conditie pentru a avea succes in MMA, indiferent de nivel. Tot pana astazi, au trecut pe la Absoluto/RGDA nume mari ale artelor martiale romanesti precum Sora, Ghita, Preda, Lungu, Zmarandescu etc. Din fericire, am lucrat de la 16 ani in presa si PR. Am inteles cum se face promovarea si am avut si posibilitatea sa ajung la cai de comunicare importante: gen Libertatea, Pro TV etc. Daca BJJ-ul si, in special, Absoluto/RGDA se afla in Romania acolo unde este, se datoreaza in principal urmatoarelor elemente: calitate a instruirii si promovare. Poti sa produci cea mai delicioasa ciocolata din lume, daca nu afla nimeni despre ea, o sa dai faliment curand.

Promovarea aduce notorietate. La randul ei, aceasta aduce multiple beneficii, cel mai la indemana fiind atragerea sponsorilor. Putem sa scoatem campioni pe banda rulanta, daca nu afla nimeni despre ei, nimeni nu o sa-i sponsorizeze. Intr-o comunitate de „specialisti”, ca cea de pe fight.ro intrebati cine este campionul national la kyokushin sau ce echipa este campioana nationala de judo. In afara de cei care practica stilurile respective, sunt sanse minime ca cineva sa stie. Intrebati insa ce club a iesit castigator la Cupa Romaniei la BJJ 2007 si fiti convinsi ca majoritatea va da raspunsul corect: Absoluto/RGDA.

Apoi, artele martiale in Romania nu prezinta atractivitate pentru media, fie ca e vorba de presa scrisa, tv etc. Nu se intampla nimic interesant la noi. Nu crime, nu violuri, Oana Zavoranu nu se antreneaza in kung fu, nici macar Irinel Columbeanu in taekwondo. Ca in presa sa apara o stire despre clubul tau, fie iti impusti un elev, fie ai conexiuni si stii sa dai unui eveniment ceea ce se numeste „newsworthiness” (valoarea de stire a unui eveniment). Din fericire, Absoluto/RGDA a ajuns in situatia in care nu mai trebuie de fiecare data sa batem pe la usile redactiilor sa aparem in presa, ci am ajuns sa fim cautati. Sa ne intelegem, nu e coada la noi la sala de reporteri si paparazzi (care sa-l astepte pe Dan sa-si arate pieptul sculptat ca de Adonis)… De curand am fost invitati la evenimentul Estetika & Wellness. Am tinut o demonstratie de elemente de auto-aparare din BJJ. As fi vrut sa tinem si una de MMA, dar cei doi sportivi pe care i-am propus m-au refuzat. Raspunsul lor: „Sunt prea multe gagici pe-acolo”. Data viitoare, o sa aranjez sa faca o demonstratie in cadrul Gay Fest.

Demonstratia de la Estetika & Wellness ne-a adus mai multe beneficii. In primul rand, evident, nu erau doar „gagici” pe-acolo. Cam 30-40 % din public era masculin. Daca macar unul dintre ei ajunge intr-o sala de BJJ, ne-am indeplinit o parte din scopul pentru care am fost acolo. 1-0! Apoi, erau multi ziaristi, care ulterior au scris despre eveniment si au mentionat si termenii BJJ si Absoluto/RGDA. 2-0 pentru noi! In cele din urma, una dintre „gagicile” de-acolo era producatoarea emisiunii „Ora castigatorilor” de pe Kanal D. Ne-a vazut, i-a placut demonstratia si ne-a invitat in emisiune sa facem acelasi lucru si sa vorbim despre stil si despre club. 3-0 pentru noi!

O sa mergem la „Ora castigatorilor”. Nu ne pune nimeni sa ne dezbracam, sa spunem bancuri sau sa facem ca maimutele. Ne pun sa facem ceea ce stim mai bine: BJJ. Ne mandrim cu asta si cu clubul din care facem parte. Rating-ul lor arata un public de vreo 500.000 de telespectatori. Daca unul dintre ei ajunge intr-o sala de BJJ, avem 4-0! Din pacate, nu o sa-i putem lua pe cei doi sportivi de MMA… Sunt multe „gagici” si pe-acolo…”.

de Tudor Mihaita (instructor Absoluto/RGDA) 

„Anul trecut am fost in New Jersey pentru ADCC (sa nu se inteleaga ca am participat :)) si pentru un stagiu de pregatire la RGDA NJ, acolo unde preda unul dintre sefii organizatiei noastre, David Adiv. Am trait atunci una dintre cele mai graitoare experiente de cand am inceput sa practic BJJ: sparring-ul cu Jason Tabor, instructorul-asistent al lui David.  La acea vreme, Jason era centura maro. Centura lui insa devenise mai mult alba, decat fusese initial maro. La prima vedere, am avut senzatia ca ii si placea sa o spele des… Ca sa ne intelgem de la bun inceput, aveam atunci 86 de kg, iar Jason cantarea 63, la o inaltime de 1,75 m. La sfarsitul stagiului David avea sa-mi acorde inca doua trese pe centura albastra, spunandu-mi ca la urmatoarea intalnire sa fiu pregatit cu o centura mov. Facusem sparring cu alti doi tipi, centuri maro, unul reusind sa ma finalizeze de doua ori in decursul celor 5 minute de sparring, celalalt doar o data. Jason se pregatea pentru un concurs si sparring-urile lui erau mult mai intense. Dupa aproximativ 45 de minute, in care schimbase, fara pauze, vreo 6 parteneri, a venit randul meu. Primele 2 minute au insemnat 5 finalizari, cu aceasi tehnica, o strangulare “basic” pe care o facea fie din demi-garda mea, fie din control lateral! Precizez ca nu aveam mainile legate la spate! La un calcul simplu, ne da o finalizare la 24 de secunde… Dupa ce a inceput sa lupte de pe spate, Jason a continuat rafala. La sfarsit, adunasem vreo 10 finalizari. Asa ca am stat sa analizez ce facea atat de special. Surpriza e ca nu facea nimic special. Nu depasea garda dupa cine-stie-ce-ultima-variatie-din-Brazilia si nici nu ma finaliza cu vreun crucifix-din-omoplata-inversata… Nu era nimic din ce nu mai vazusem. Totul era cat se putea de “basic”.  Stiam si cum sa previn depasirea in fazele initiale si cum sa o apar in fazele finale si acelasi lucru se intampla cu finalizarea. Ce era totusi diferit? Jason era in permanenta cu cel putin o miscare inaintea mea. Ca sa zic asa, automatismele lui erau mai automate ca ale mele. Si avea de fiecare data o solutie la ce faceam eu. Nu era vorba de vreo tehnica in sine, ci cum isi misca soldurile, cum bloca cu bratul etc. Mi-a spus: “Uita-te la tipul ala care exerseaza inversarea aia super-complicata. E o centura alba cu patru trese. O sa ii iasa probabil pe centurile albe si pe cateva centuri albastre. O data, de doua, poate de zece ori. Dupa ce ceilalti o sa invete cum sa se apere, nu o sa mai aiba nicio solutie de-acolo.”
Am inteles atunci ca Jason avea principiile tehnice (postura, pozitionarea greutatii, miscarea soldurilor etc.) extrem de solide, tehnici de baza care in memoria lui musculara erau intiparite la fel de bine ca mersul pentru altii si, derivat de-aici, stia instinctiv care era pasul urmator. Automatismele i se formasera dupa mii de repetari. Tipul care exersa inversarea aceea complicata, va renunta la ea cand nu va mai functiona, cautand alta si tot asa. Jason il va inversa de fiecare data cu aceeasi inversare de baza. Pentru ca Jason a avut incredere in tehnicile de baza si rabdarea sa le lucreze. O tehnica de baza este un sertar imens, in interiorul caruia sunt alte zeci de sertare mai mici. Inversarea acea super-complicata nu e decat unul dintre acele sertare mai mici. In aceeasi ordine de idei, aud mereu, in special la incepatori: “Inversarea asta e prea simpla, nu functioneaza”. Rickson a spus mai demult: “BJJ-ul este perfect, noi suntem cei plini de imperfectiuni”…
La o saptamana de la plecarea mea din SUA, lui Jason i-a fost acordata centura neagra de catre Royler si David. Deci, teoretic, fusesem finalizat de 10 ori, in 5 minute, de o centura neagra. Ce usurare…”