de Gabriel Necula
Inauguram seria de interviuri cu membrii Absoluto, prin care dorim sa prezentam practicanti care vin la antrenamente in primul rand pentru hobby si nu sunt focusati strict pe competitii. Oameni de multe ori cu un program incarcat, cu responsabilitati legate de familie, dar care reusesc sa isi gaseasca timp si pentru sport.
Primul invitat este Mircea Andrei. Are 34 de ani, este casatorit si lucreaza la, de acum celebrul, ISU. Practica BJJ de aproape un an si este centura alba.
Salut Andrei! Spune-ne intai, te rog, cate ceva despre tine.
Salut! Sunt o persoana comunicativa, dezinvolta, modesta, dornica de a se autodepasi. Ma pasioneaza sportul, filmele romanesti si calatoriile.
Imi amintesc cand ne-am cunoscut ca pareai oarecum reticent in a te apuca de Jiu Jitsu, mai ales ca aveai un program foarte dificil la job. Insa iata ca a trecut un an de atunci, un an de cand esti destul de constant cu antrenamentele. Cum te simti la Jiu Jitsu si ce te aduce pe saltea de fiecare data?
Da…reticient, oarecum. Consideram ca BJJ-ul este mult prea complicat, insa cu fiecare saptamana care trecea, participand la antrenamente, descoperind, am realizat ca nu e chiar asa. Un real suport l-am primit din partea lui Camil Moldoveanu, un om care m-a motivat inca de la primul antrenament si incurajarile lui au devenit astfel motorul antrenamentelor la care mergeam de fiecare data cu si mai multa determinare. Ce ma aduce de fiecare data pe saltea? Dorinta de a invata mereu altceva, acesta este factorul determinant iar atmosfera la sala este foarte placuta si incet-incet practicarea acestui sport s-a transformat intr-o pasiune.
Ai participat deja si la cateva competitii. La ultima dintre acestea, Campionatul National de Ju-Jitsu (proba de Newaza), ai reusit sa devii Campion National. Povesteste-ne un pic experienta ultimei competitii, din perspectiva ta.
Campionatul National de la Tecuci a constituit o provocare, iar mie imi plac provocarile! Am privit-o ca pe un eveniment menit a pune inca o „caramida” la dezvoltarea mea ca practicant al acestui sport. Pentru mine nu conteaza distanta, asteptarea, atata timp cat ma aflu pe tatami si incerc sa dau tot ce am mai bun. Castigarea locului I la categoria mea (+94kg) a constituit pentru mine o realizare majora si o motivatie in plus pentru viitor.
Ce te motiveaza sa participi la competitii?
Dorinta de a acumula experienta, de a intalni oameni noi si de a-mi dezvolta spiritul competitiv.
Urmeaza si o competitie internationala?
Da! De ce nu? Insa mai am foarte mult de muncit, de exersat. Totusi, marturisesc cu sinceritate ca daca imi punea cineva aceeasi intrebare in urma cu mai bine de un an, i-as fi spus ca e nebun! Dar cu ajutorul vostru, al FAMILIEI ABSOLUTO, am nadejdea ca pot participa la o competitie de asemenea anvergura.
Multa lume se confrunta cu problema programului, atunci cand vine vorba de a se antrena. Ce sfat le poti da?
Nu sunt in masura sa dau sfaturi, dar pot vorbi despre cum am procedat eu. La inceput a fost greu, dar incet-incet mi-am depasit zona de comoditate si placerea antrenamentelor a fost cea care a depasit programul rutinier serviciu-acasa.
Ce urmeaza pentru tine?
In materie de obiective, imi doresc inainte de toate sa impart in continuare salteaua de lupta cu colegii de antrenament, invatand mereu lucruri noi, dar imi doresc in egala masura sa retraiesc emotia si bucuria decernarii unui premiu.
Un ultim mesaj?
Ma bucur ca fac parte din FAMILIA ABSOLUTO si tin sa le multumesc lui Tudor Mihaita, Camil Moldoveanu si tuturor membrilor Absoluto! Oss multumesc!
