de Tudor Mihaita (centura neagra in BJJ si Head Coach Absoluto)
Ai in fata 3 piese de puzzle. Nu stii cate piese are in total puzzle-ul pe care trebuie sa il rezolvi. Cculmea e ca are cateva mii. Nu ai in fata imaginea pe care o vei forma ca sa stii dupa ce sa te ghidezi. Cele trei piese nu arata ca nimic din ce ai vazut in viata ta. Ba de cele mai multe ori, cele 3 piese nici nu sunt unite. Bine ai venit la primul antrenament de BJJ!
Asta este analogia pe care o folosesc atunci cand cei care sunt la primele antrenamente de BJJ, sunt depasiti… nu de garda, ci de situatie. Daca antrenorul iti preda 3 tehnici la primul antrenament, esti in situatia de mai sus. Ai 3 piese de puzzle. Nu stii cum arata imaginea pe care trebuie sa o compui si nici cate piese cuprinde in total. In plus, piesele nu arata precum ceva similar din viata ta.
Dar nu toate lumea rezova puzzle-uri, mai ales atat de complexe. Iti trebuie un anumit tip de inteligenta si de viziune pentru a deslusi un puzzle. La fel este si la BJJ. Nu e pentru oricine. Iar asta pentru ca este non-instinctiv . Cum dovedesti asta? Pune-ti prietenii care nu au habar de grappling sa iasa dintr-un armbar din garda inchisa. Toti vor incerca sa isi smulga mana de acolo indreptand-o. Niciunul nu va pune presiune pe tine, impachendu-te, incercand sa o scoata cu miscari scurte si bruste.
BJJ-ul este complex si greu de deprins. De aceea centura neagra se obtine in 10-12 ani. Dar bucuria acumularii oricarui progres este imensa. Oricine tine minte senzatia prima finalizare, inversare sau iesire reusite. Este acea senzatie pe care o urmarim apoi intreaga viata cat vom practica BJJ. Este satisfactia de a pune inca o piesa si inca una la un puzzle pe care de la centura albastra incepi sa il vizualizezi in imensitatea lui. Nu are margini, dar intelegi care este imaginea pe care trebuie sa o formezi. Este o imagine care se transforma continuu. La inceput formai o imagine simpla cu o casa, dupa primele luni de antrenament. Apoi, o data cu promovarea la centura albastra, in spatele casei incepi sa construiesti un cartier intreg cu zeci de detalii. Dupa ce treci la centura mov, puzzle-ul cuprinde un oras intreg , cu mii de case si masini si oameni care roiesc pe strazile lui. La centura maro ai o planeta cu totul. Cu mari si oceane, cu munti, cu zeci de mii de orase si miliarde de oameni. De la centura neagra spre centura coral, puzzle-ul pe care il construiesti este un univers intreg, care cuprinde si acea planeta pe care ai construit-o, insa universul nu mai are repere, ci il construiesti dupa bunul tau plac. Tu esti imaginea dupa care se construieste acest puzzle. Este acel “do”, despre care vorbesc japonezi. “Calea”. Pe care fiecare o gasim la un moment dat.
Datoria noastra, a celor care am inteles ca nu avem de ce sa ne oprim din construit acest superb puzzle, indiferent ca avem centura neagra, mov sau alba cu trei trese este sa le oferim celor care sunt nedumeriti cateva piese din puzzle-ul nostru si sa ii facem sa inteleaga care este imaginea pe care trebuie sa o construiasca. Acea casa de inceput care la un moment dat va deveni universul propriu.
