de Tudor Mihaita (instructor Absoluto/RGDA) 

„BJJ-ul e stilul luptatorului inteligent. E stilul celui care are muschii mai mari… in cap. Elefantul, de exemplu, e unul dintre cele mai puternice animale de pe Pamant si mult mai puternic decat un om. Intr-o lupta elefenat vs. om, nici flying heel hook nu-l salveaza pe cel din urma. Dar din cate imi aduc aminte, n-am vazut niciodata la circ vreun anunt de genul: “Marele dresor Elephantus, cu o senzationala dresura de oameni”… In schimb, am vazut “biete” mamifere de cateva tone, care nu cracneau in fata unui dresor de 70 kg. Iar asta se intampla pentru ca omul a stiut sa-si foloseasca inteligenta pentru a le supune.
Poti sa fii cel mai puternic om de pe planeta, daca nu stii sa-ti folosesti greutatea corpului, parghiile, energia etc., o sa fii invins de un adversar mai putin inzestrat fizic. BJJ-ul e un stil in care iti pui mintea la contributie permanent.
In primul rand, atunci cand acumulezi cunostiinte tehnice. Multi se nasc cu reflexe extraordinare, forta, explozie, flexibilitate si alte atribute. Nimeni nu are din nastere capacitatea de a folosi parghiile, de a-si folosi in mod potrivit energia, de a stii cum sa-si distribuie greutatea etc. Toate acestea se invata. Nu poti sa le compensezi cu nimic. Daca ai o tehnica incorecta la directa de dreapta, insa te-a inzestrat natura cu capacitati fizice peste normal, vei putea compensa din plin. La un armbar, de exemplu, daca nu intelegi ce se petrece cu corpul tau si al adversarului in cei 7 pasi care ii presupune tehnica asta, nu o sa poti compensa cu niciun atribut fizic.
In al doilea rand, poti sa gandesti chiar in timpul luptei. Si diferenta o face controlul. E aspectul esential care deosebeste stilurile de grappling de cele de striking. Cand esti in control lateral, peste adversar, ai timp sa evaluezi: ataci mana sau gatul, de exemplu… Ideal ar fi ca totul sa fie un automatism, la fel cum se intampla la lupta in picioare in faza de “libera miscare”. Dar nu toti suntem centuri negre in BJJ, asa ca uneori mai putem sa ne gandim daca urmam planul A sau planul B.
Asa ca data viitoare cand lupti, la sparring, in competitie sau pe strada, incearca sa fii dresorul si nu elefantul (nu neaparat in sensul in care sa te ridici intr-un picior si sa tii o mainge pe nas…).”