de Gabriel Necula

In acest articol vom trata problema doping-ului. Ce este, ce beneficii are, ce riscuri aduce, precum si exemple de sportivi depistati pozitiv cu astfel de substante si repercusiunile pe care acestia le-au suferit.

DISCLAIMER: Inainte de a incepe, acest articol are un rol strict informativ si nu incurajeaza sau descurajeaza consumul de substante interzise. Fiecare sportiv isi asuma atat avantajele cat si dezavantajele, riscurile precum si problemele legale aferente consumului de substante interzise.

1. Ce este doping-ul?
Prin doping intelegem in primul rand folosirea de catre sportivi a unor substante interzise de agentia anti doping de care apartine (USADA spre exemplu in America, Agentia Nationala Anti Doping in Romania) cu scopul de a obtine un avantaj competitiv. In functie de legislatia tarii respective, substantele dopante pot fi cumparate din farmacii / magazine de suplimente sau, cel mai comun, de pe piata neagra. La categoria „dopaj” se mai incadreaza si diverse metode de imbunatatire a performantei precum transfuziile de sange.
Pentru ca o substanta sau o metoda de imbunatatire a performantei sa fie clasificata ca fiind „doping” trebuie sa indeplineasca macar 2 din urmatoarele 3 criterii: sa imbunatateasca performanta, sa prezinte un pericol pentru sanatatea sportivului si sa violeze spiritul sportului.

2. Cum actioneaza substantele dopante?
Numarul de substante dopante este foarte mare, iar catalogarea lor individuala nu face scopul acestui articol. In schimb, putem sa facem o clasificare generala dupa modul cum acestea actioneaza.
a) Narcotice si analgezice – Substante ce au ca scop principal mascarea durerii si a oboselii. Au dezavantajul ca pot masca o accidentare serioasa si dezavantajul ca dau dependenta. Ex: morfina.
b) Steroizi anabolici – Sunt compusi sintetizati de om in laborator, compusi ce imita rolul testosteronului in corp, practic marind nivelul de testosteron din corpul celui care il foloseste. In aceasta categorie se incadreaza o mare parte din substantele interzise.
c) Peptide hormonale – Substante ce au ca scop cresterea nivelului unuia sau mai multor hormoni din corp, precum hormonul de crestere, factorul de crestere asemanator insulinei 1, etc.
d) Dopajul „sangelui” – Presupune marirea numarului de celule rosii din sange pentru a imbunatati performanta atletica, in special in sporturile de anduranta (ciclism, etc). Celulele rosii transportand oxigen catre plamani si muschi, o concentratie superioara in sange va mari capacitatea aerobica a sportivului. Cele mai intalnite metode de a realiza acest lucru este prin transfuziile de sange si prin eritropoetina.
e) SARM-uri sau Selective Androgen Receptor Modulators – Sunt o alternativa la steroizii anabolici clasici, avand efecte secundare mult mai slabe, fiind relativ noi pe „piata”. Lucian Bute este unul din sportivii depistati cu o astfel de substanta, Bute folosind SARM-ul numit Ostarina.

Desi mai sunt si alte tipuri de substante dopante (beta blockers, glucocorticoide, etc), acestea 5 sunt cele mai intalnite in sportul de performanta.

3. De ce se folosesc substantele dopante?
In functie de ce tip de avantaj este dorit de sportiv, bineinteles ca difera si substantele folosite.
Vom incepe prin a spune ca motivul folosirii unei substante dopante difera foarte mult de la un utilizator ce practica un sport de hobby la un utilizator ce practica sport de performanta. De cele mai multe ori, cei care nu fac sport de performanta si se dopeaza, se dopeaza pentru a arata mai bine (de obicei cautand sa mareasca masa musculara cat mai multa si un strat adipos cat mai mic).
La sportivii de performanta lucrurile de obicei stau altfel. In functie de sportul practicat si de atributele fizice pe care acesta le necesita, ei vor cauta unul sau mai multe din urmatoarele avantaje:
a. Recuperarea unei accidentari – Unul din beneficiile folosirii substantelor dopante este ca acestea (in special hormonii de crestere) accelereaza vindecarea unei accidentari si previne pierderea masei musculare pe durata recuperarii. Vorbim aici de accidentari ce presupun rupturi de ligamente, oase rupte, etc.

b. Cresterea capacitatii organismului de recuperare dupa antrenament – Un alt beneficiu foarte important pentru sportivii de performanta este ca substantele dopante le permit sa se recupereze mult mai repede dupa un antrenament intens, astfel putand sa se antreneze mai des decat ar putea in mod obisnuit. Indiferent ca vorbim de un sport ce se bazeaza doar pe atribute fizice (powerlifting spre exemplu) sau un sport in care intervine si elementul de indemanare (lupte libere, judo, etc), un sportiv ce se poate antrena mai des este un sportiv ce are sanse mai mari de reusita in cadrul competitiei.
c. Cresterea masei musculare si/sau a fortei – De cele mai multe ori se cauta doar cresterea fortei, mai putin a masei musculare. Motivul este ca, in majoritatea sporturilor individuale, categoria de greutate este si ea un criteriu de participare. Astfel ca sportivii (in special cei din sporturile de contact) isi doresc sa aiba o forta cat mai mare, la o greutate cat mai mica, astfel ramanand la categoria din care faceau parte si inainte. Evident, urcand in categorie vor intalni sportivi mai puternici astfel „negand” oarecum cresterile in forta. Toate celalalte variabile fiind egale, un sportiv mai puternic este un sportiv mai bun. Forta este principala atributa fizica din care „deriva” toate celelalte (explozia, explozia in regim de anduranta, etc).

d. Scaderea nivelului de grasime – De obicei este un beneficiu cautat in culturism sau in cazurile in care un sportiv trebuie sa scada in categorie. Nu este un beneficiu cautat atat de mult precum celelalte, deoarece un nivel foarte ridicat de striere de cele mai multe ori vine si cu o scadere drastica a capacitatii atletice.
e. Cresterea andurantei – Sunt substante ce permit cresterea capacitatii aerobice a sportivului (evident fara adaosuri de masa musculara si/sau grasime), beneficiu foarte important pentru cei ce practica un sport in care capacitatea aerobica este factorul limitant (exemplu: maraton, ciclism).

Acestea ar fi principalele avantaje pe care le pot obtine sportivii de performanta. Ar mai putea fi enumerate si altele precum agresivitate crescuta, rezistenta mai mare la durere, etc.
Evident, multi sportivi o fac pur si simplu pentru ca sunt nevoiti sa faca asta, pentru a putea tine pasul cu cei care o fac.

4. Riscurile doping-ului
Acum ca am vorbit de avantajele competitionale pe care ti le pot oferi, trebuie sa vorbim si despre riscuri si dezavantaje.
a. Pot favoriza dezvoltarea cancerului, in functie de conditiile medicale deja existente si de geneticul individului.
b. Ginecomastie – Unul din efectele cele mai intalnite ale abuzului de steroizi este ginecomastia sau dezvoltarea excesiva a tesutului din sani. Este cauzata de un nivel foarte crescut de estrogen in corp dupa urmarea unui ciclu de steroizi, desi poate fi evitata daca este folosit un tratament post ciclu inteligent.

c. Testicule micsorate – Introducand testosteron in corp, acesta semnaleaza testiculelor ca nu mai este nevoia sa produca testosteron, practic oprind productia proprie. Cand acest lucru se intampla, testiculele se miscsoreaza, corpul nemaiproducand testosteron. Daca nu se face o recuperare potrivita dupa tratament, corpul va ramane cu un nivel foarte mic de testosteron (mult inferior celui initial), de aici aparand o intreaga serie de probleme.
d. Impotenta – Cauzata tot de dereglarea productiei de testosteron a corpului.
e. Pierderea parului timpurie la cei ce sunt predispusi genetic.
f. Voce mai groasa, cauzata de cantiatea mare de testosteron din timpul tratamentului.
g. Acnee si eruptii ale pielii.

h. Tumori la ficat
i. Aritmie, hipertrofie ventriculara si alte conditii ale sistemului cardiovascular ce pot duce la deces.
j. Tensiune arteriala ridicata.
k. Cresterea nivelului de lipoproteina de densitate mica (colesterolul „rau” din sange), precum si scaderea nivelului de colesterol „bun” .
l. Agresivitate crescuta precum si stari de depresie.
m. Pot cauza accidentari. Ca regula generala, masa musculara si forta sporita protejeaza de accidentari, in schimb, exista 2 factori de care trebuie tinut cont si anume :
– Steroizii ofera o crestere brusca a fortei maximale, nefiind acompaniata de o intarire a ligamentelor si tendoanelor, acestea avand nevoie de o perioada mai mare de adaptare.
– Unii steroizi duc la deshidratarea tesuturilor, astfel marind riscul de accidentare.

Acestea sunt principalele efecte negative ce pot aparea odata sau ulterior consumului de substante dopante.

5. TRTul sau Testosterone Replacement Therapy
Dupa cum spune si numele, TRT-ul este un tratament ce are ca scop cresterea nivelului de testosteron in corp pana acesta ajunge la nivele normale. Este prescris de obicei celor care sufera de hipogonadism sau au nivele de testosteron foarte scazute. Este de asemenea prescris barbatilor dupa o anumita varsta, cand nivelele de testosteron incep sa scada.
Foarte important de mentionat, TRT-ul se prescrie astfel incat nivelele de testosteron din corp sa fie la valori normale, nu sa le depaseasca (cum s-ar vrea in cazul unui ciclu de steroizi clasic).

6. Controlul anti doping
Desi controalele agentiilor anti doping devin din ce in ce mai riguroase, metodele de dopaj si, foarte important, de mascare a dopajului avanseaza si ele concomitent, de obicei acestea fiind cu un pas in fata tehnicilor de depistare a dopajului. Chiar si asa, multi sportivi dau gres in a-si masca consumul de substante dopante si sunt depistati. Odata ce sunt depistati, acestia au parte de un proces legal in care se va stabili daca vor fi sau nu suspendati din a mai participa in competitii la sportul in care activeaza. De cele mai multe ori, odata depistati pozitiv, acestia vor primi o suspendare de cativa ani buni.
Foarte important de precizat este ca din punct de vedere legal, sportivul este responsabil 100% pentru substantele ce intra in corpul lui. Astfel ca, si daca sportivul ingereaza o substanta interzisa accidental (supliment contaminat, etc), acesta se face in continuare raspunzator pentru aceasta, urmand ca ulterior, in cazul unui supliment contaminat spre exemplu, sa se ia masuri contra firmei raspunzatoare.
De asemenea, foarte important de spus este faptul ca au fost depistate foarte multe suplimente de-a lungul timpului care au fost contaminate cu nandrolon sau alte substante asemanatoare, interzise de agentiile anti doping (inclusiv DHEA). O alta tehnica de a masca aceste substante (in special DHEA) este folosirea unui alt nume al substantei respective, spre exemplu DHEA (dehidroepiandrosteron) putand fi gasit si sub denumirea de prasteron, astfel ca este foarte important, in special pentru cei dintre voi care sunteti sportivi de performanta, sa verificati foarte bine eticheta unui supliment nutritiv inainte sa il achizitionati.
Un alt pas pe care il puteti face pentru a va asigura ca este sigur este sa contactati Agentia Nationala Anti Doping http://www.anad.ro/ si sa va informati asupra suplimentului sau substantei respective.
Agentiile anti doping isi iau din ce in ce mai serios rolul, USADA spre exemplu avand o colaborare directa cu UFC-ul in ceea ce priveste anti doping-ul, dorinduse o „curatare” a sportului.
Regulile la care sportivii trebuie sa se supuna in ceea ce priveste anti doping-ul sunt foarte stricte, acestia fiind nevoiti sa-si declare programul astfel incat sa fie disponibili in orice zi a saptamanii pentru un eventual control neanuntat.
La testele anti doping, de regula se analizeaza cantitatea de testosteron din sange (existand anumite limite pentru un om ce nu se dopeaza) si se cauta diversi metaboliti rezultati din substantele dopante, metaboliti ce raman in sange o perioada dupa ciclul folosit. De regula sportivii se dopeaza premergator competitiei, urmand sa-si atinga varful fizic in ziua competitiei, iar un eventual rebound sau o scadere a performantei fizice sa vina dupa meci, in perioada in care oricum se recupereaza.

7. Cazuri de sportivi depistati pozitiv
In ultimul timp, apar tot mai multe cazuri de sportivi depistati pozitiv in sporturile de contact, in special in UFC.
In 2009, Alistair Overeem a fost depistat ca avand un raport de testosteron – epitestosteron de 14 la 1 (normal fiind maxim 6 la 1), fiindui interzis sa concureze timp de 9 luni.

In 2015, Anderson Silva (33-8), unul din cei mai mari luptatori din istorie, a fost depistat pozitiv cu masteron. Cel mai probabil, acesta a apelat la steroizi pentru a se recupera dupa accidentarea la picior suferita impotriva lui Chris Weidman.
Anul acesta Brock Lesnar a fost depistat dupa meciul cu Mark Hunt ca fiind dopat, urmand sa se dea un verdict in acest caz. Un alt caz foarte mediatizat in acest an a fost cazul lui Jon „Bones” Jones, ce trebuia sa se lupte cu Daniel Cormier la UFC 200 pentru centura, lupta fiind insa anulata cu 3 zile inainte din cauza depistarii pozitive a lui Jon Jones, fiind asteptata si aici o decizie in cazul acestuia.

De-a lungul timpului, foarte multi din sportivii considerati de top din UFC au fost depistati eventual pozitiv. Nick Diaz, BJ Penn, Lyoto Machida, Wanderlei Silva, Jake Shields, Chael Sonnen, Rousimar Palhares, Chad Mendes, Vitor Belfort sunt doar o parte din cei depistati pozitiv, UFC-ul avand o pozitie din ce in ce mai agresiva impotriva doping-ului.
Evident, MMA-ul nu este singurul sport de contact in care apar probleme de dopaj. Si in box au fost cazuri foarte mediatizate de dopaj, cel mai recent fiind Tyson Fury, depistat pozitiv cu nandrolon. Un alt caz de interes pentru noi este cel al lui Lucian Bute, depistat pozitiv cu Ostarina (SARM).
In Jiu Jitsu Brazilian, din pacate, controlul anti doping nu este nici pe departe unde ar trebui sa fie. Testele anti doping s-au facut doar la cateva competitii de top si doar la castigatori, masurile anti doping fiind departe de cele din alte sporturi, mai mult, dopajul fiind evident in toate categoriile, atat de varsta cat si de experienta si greutate, cu atat mai mult in competitiile de interes mai mic (precum cele locale sau diverse open-uri).
Braulio Estima este unul din sportivii depistati pozitiv si, ulterior, suspendati.

Un alt caz celebru la noi este cel al fotbalistului Adrian Mutu. Acesta a fost depistat prima oara pozitiv pentru cocaina in Septembrie 2004, perioada in care activa la Chelsea sub comanda lui Jose Mourinho. Acesta a suferit o suspendare de 7 luni, o amenda de 20 000 de lire precum si rezilierea contractului cu Chelsea (una din echipele din top 4 in Anglia). In Ianuarie 2010, acesta a fost depistat iar pozitiv, de data aceasta cu sibutramina, fiind sanctionat cu o suspendare de 6 luni, multi specialisti considerand ca episodul cu cocaina i-a stricat ceea ce ar fi putut fi o cariera exceptionala.

8. Dopajul la Jocurile Olimpice
Lista de cazuri de dopaj la Jocurile Olimpice este una lunga. O statistica interesanta http://sportsanddrugs.procon.org/view.resource.php?resourceID=004420 ne arata ca Austria are cele mai multe cazuri de dopaj la Jocurile Olimpice (10), urmata de Grecia si Rusia la egalitate pe locul doi (9) si SUA pe locul 3 (8). O statistica interesanta, mai ales tinand cont de faptul ca Rusia si SUA sunt cele mai medaliate tari din istoria Jocurilor Olimpice (incluzand aici si medaliile obtinute de URSS), doping-ul in tarile din estul Europei fiind o problema reala.
Rusia este implicata intr-unul din cele mai mari scandaluri de dopaj de la Jocurile Olimpice.
Recent, o investigatie facuta de un agent independent (la cererea WADA) a descoperit dovezi ca sistemul de anti doping rus nu respecta normele de anti doping impuse de WADA, mai mult, Rusia avand un sistem de inlocuire a probelor de urina cu scopul de a proteja sportivii de sistemul anti doping, toate acestea pentru a avea sanse mai mari la medalii. Se crede ca Rusia a folosit astfel de metode de la sfarsitul lui 2011 pana in August 2015. Pana acum au fost gasite 643 de mostre pozitive ce au fost „ascunse”, insa acestea par a fi doar suprafata.
Comitetul International Paralimpic a interzis participarea Rusiei la Jocurile Paralimpice de la Rio.

9. Cazul Lance Armstrong

Poate cel mai mediatizat scandal de dopaj a fost cel al lui Lance Armstrong. In Iunie 2012, USADA l-a acuzat pe Lance Armstrong, la momentul respectiv cel mai bun ciclist din istorie, de trafic de substante interzise si de dopaj, conform unor probe de sange obtinute in 2009 si 2010 si conform marturiilor unor fosti colegi. El a fost acuzat ca folosea atat transfuzii de sange precum si eritropoetina pentru a-si imbunatati performantele. Armstrong a negat acuzatiile, urmand sa fie suspendat din toate competitiile de ciclism si triatlon.

A urmat o serie de procese in instanta impotriva USADA, USADA castigand.

Ca urmare, lui Lance Armstrong i-au fost retrase toate titlurile castigate dupa August 1, 1998, incluzand aici 7 tururi ale Frantei. Mai mult, ca urmare a acestui scandal, Lance Armstrong a pierdut contracte de sponsorizare in valoare de zeci de milioane de euro.

10. Cazuri de sportivi decedati in urma consumului de substante dopante

De-a lungul timpului, au fost o multime de cazuri de sportivi decedati din cauza substantelor dopante. De cele mai multe ori, acestea nu cauzeaza decesul in timpul tratamentului, dar micsoreaza foarte mult durata de viata.
Cateva cazuri recente din lumea artelor martiale:
Kevin Randleman – Decedat in urma unui atac de cord in Februarie, 2016. Varsta: 44 ani.

Kimbo Slice – Celebrul luptator de strada avea o istorie bogata in ceea ce priveste dopajul. Acesta a murit la doar 42 de ani din cauza unui atac de cord (fiind de asemenea diagnosticat si cu o masa cancerigena la ficat).

Lista devine una mult mai lunga daca adaugam culturismul (unde si deshidratarile au un efect adaugat substantelor dopante) si wrestling-ul profesionist. Putem include aici sportivi precum Mike Matarazzo, Dan Puckett, Scott Klein, Andreas Munzer.
Multi au conditii de sanatate serioase dupa abuzul de steroizi, poate cel mai cunoscut exemplu fiind Flex Wheeler, celebrul culturist care a avut nevoie de un transplant la rinichi.

11. Etica
Exista foarte multe discutii in ceea ce priveste etica consumului de steroizi, ambele parti ale baricadei avand argumente. Cei care sustin dopajul argumenteaza ca in sportul de performanta unde sunt sume fenomenale puse in joc, sportivii ar trebui lasati sa-si atinga limitele absolute, indiferent prin ce mijloace, astfel permitandu-i unui sportiv sa concureze de la egal la egal cu altii care sunt inzestrati „de la natura”. Exista si argumentul ca un sportiv dopat, poate oferi publicului un spectacol mult mai bun decat unul nedopat (ganditi-va doar la un meci in UFC de 5 runde).
De partea cealalta principalul argument este ca dopajul pune in pericol sanatatea atletilor si creeaza un avantaj competitiv ce nu este in spiritul sportului.

Indiferent de care parte a baricadei esti, legile in momentul de fata spun ca dopajul este interzis, legi pe care, daca le incalci, exista sanse foarte mari sa suporti si consecintele.