Urmareste cum arata structura unui antrenament privat in Brazilian Jiu Jitsu cu Tudor Mihaita, centura neagra in BJJ si Head Coach Absoluto si Marian Viorel Spiridon, sportiv Absoluto.
Din temele antrenamentului:
– Identificarea situatiilor problematice
– Diferentierea pe nivel de experienta
– Diferentierea pe caracteristici personale
– Constientizarea detaliata a situatiilor problematice
– Sparring-ul izolat
– Gradele de rezistenta
Etc.
Pentru antrenamente private in BJJ, MMA sau Kickboxing ne poti contacta la 0723.522.445 sau contact@absoluto.ro
Acest articol este destinat in special incepatorilor in Jiu Jitsu Brazilian, ce vor sa se axeze pe competitii, si are rolul de a ii incuraja sa se antreneze specific, pe tehnicile si situatiile ce ii avantajeaza si sa le ofere o directie de parcurs in timpul meciului / sparring-ului.
Gameplan-ul este un set de obiective mai mici, care indeplinite toate vor duce la finalizarea adversarului. Indeplinite partial pot duce la castigarea meciului la puncte/avantaje sau nu, in functie de evolutia meciului. Este foarte important sa precizam ca dezvoltarea gameplan-ului la un nivel aproape de perfectie este un proces ce va dura ani de zile. De gameplan-uri aproape de perfectie putem vorbi in cazul sportivilor de varf din Jiu Jitsu Brazilian (Bernardo Faria, Buchecha, Leandro Lo, etc) insa si ei mai fac anumite corecturi si ajustari.
Un gameplan trebuie sa aiba obiectivul setat inca de la inceputul meciului (proiectare/tras garda) si sa continue pas cu pas, tehnica cu tehnica, reactie cu reactie, pana la finalizarea adversarului.
Un exemplu de gameplan pentru un incepator :
Gameplan pentru incepatori
In gameplan-ul dat ca exemplu, sportivul va cauta sa proiecteze cu double leg, sa ajunga in control lateral (depasind garda daca este nevoie), astfel obtinand punctele de proiectare si depasire, apoi se va duce in control prin fandare si va tranzitiona in control deasupra (obtinand astfel punctele pentru control prin fandare si control deasupra). In controlul deasupra va cauta in primul rand sa mentina pozitia, in al doilea rand sa finalizeze prin armbar.
In cazul in care intalneste un sportiv mai puternic pe proiectari, are a doua varianta de a trage garda inchisa si a ataca 2 inversari, ambele ducand sportivul in control deasupra (pozitia pe care o cauta si in cazul in care proiecta). Daca sportivul va ajunge in oricare alta situatie, astfel deviand de la gameplan, el va cauta sa ajunga intr-o situatie din casutele de mai sus, de preferat una cat mai avansata. Spre exemplu daca adversarul ii depaseste garda, va cauta sa ajunga cat mai repede in garda inchisa, dupa care sa atace cu Hip Bump sau Pendul.
Game plan-uri mai avansate vor include si iesiri din astfel de situatii, iesiri care sa il duca pe sportiv fix la unul din obiectivele mai sus mentionate si vor include de asemenea si reactii la reactiile adversarului, mergand mult mai in detaliu decat exemplul dat mai sus.
Pentru a-ti putea face un gameplan, in primul rand trebuie sa iti faci o analiza proprie si sa vezi ce atribute fizice ai, ce preferinte ai, ce repertoriu de tehnici ai, etc.
Pentru o persoana cu calitati fizice precum explozie, forta maximala mare, rezistenta fizica buna va fi mai bun un gameplan orientat pe proiectare, depasirea garzii si controlarea adversarului. Pentru o persoana cu o forta mai mica dar o flexibilitate mai mare spre exemplu, lucrul in garda deschisa este mai indicat, loc de unde poate cauta o inversare / finalizare in functie de preferinte.
Gameplan-ul foarte bine pus la punct este unul din secretele succesului lui Camil Moldoveanu in competitiile internationale.
In functie de cele mentionate mai sus (atribute fizice, preferinta si repertoriu tehnic) alege-ti daca prima optiune e sa proiectezi sau sa tragi garda. Daca:
Proiectezi. Cauta sa te axezi pe o proiectare dar cand o ataci, sa ai 2-3 variante de finalizare a proiectarii in functie de reactia adversarului. Exemplu Single leg -> Piciorul ramane intre picioare -> Trag in spate si intru la double leg. Single Leg-> Piciorul se duce in interior, prind de sold, secerare. Single leg -> piciorul iese spre exterior -> prind de calcai, finalizez proiectarea prin rotatie. Mai departe, alege-ti o deschidere de garda si o depasire de garda preferate pe care sa le ataci in eventualitatea in care ajungi in garda inchisa / garda deschisa. Odata depasita garda si ajuns in pozitie de control (de cele mai multe ori lateral), trebuie sa alegi pozitia in care te simti cel mai confortabil sa o mentii si sa ataci. E foarte important de retinut ca se iau puncte pentru control prin fandare si control deasupra, fiind recomandat sa fie luate acestea inainte de a cauta finalizarea, pentru a avea cat mai multe puncte in fata adversarului. Odata gasita pozitia preferata de atac (control lateral, control spate, control deasupra, control prin fandare, nord sud, etc) trebuie vazut cum poti ajunge in acea pozitie (knee slide pe stomac pentru a ajunge in control deasupra spre exemplu), de obicei acest lucru facandu-se printr-un setup sau o tehnica aleasa, adversarul oferind pozitia respectiva ca aparare la tehnica aleasa. Odata ajuns in pozitia asta, trebuie sa-ti alegi o finalizare pe care sa o ataci, de preferat cu cel putin 2 moduri de a ajunge acolo si a o pregati. Exemplu: In control deasupra, ataci strangulare Ezekiel, adversarul cand se apara si ridica mainile, urci cu genunchii cat mai sus pentru a ii izola bratele, dupa care ataci armbarul.
Tragi garda. Procesul este asemanator si aici. In primul rand trebuie sa-ti alegi garda preferata, fie ca este garda inchisa, demigarda, spider guard, etc. Odata aleasa garda, trebuie sa te decizi daca vrei sa ataci finalizari sau sa ataci inversari, cautand o pozitie de control (lateral, spate, deasupra,etc) sau chiar ambele variante. Alege-ti 3 tehnici pe care vrei sa le ataci din garda respectiva, de preferat 3 tehnici care sa se lege (spre exemplu din garda inchisa ataci kimura, se apara, ataci hip bump, se apara, ataci ghilotina). In functie de rezultatul final al tehnicii reusite (submisie sau obtinerea unei pozitii superioare), gameplan-ul va continua de acolo ca in cazul variantei a), obtinand pozitia de control favorite dupa care cautarea submisiei.
Este indicat ca, atunci cand deviati din gameplan, sa incercati sa ajungi inapoi la o situatie din acesta, deoarece acolo vor fi punctele tale forte. De asemenea, trebuie mentionat ca, odata ales un gameplan si niste tehnici/situatii pe care acesta se concentreaza, ele trebuie lucrate constant la antrenament, atat in sparring la liber, cat si in sparring izolat, astfel poti observa reactiile adversarului la tehnicile tale.
Acestea fiind spuse, acest articol serveste doar ca o introducere pentru incepatori. Gameplan-urile mai avansate includ tehnici din toate pozitiile, iesiri din pozitii dezavantajoase care sa duca tot in pozitiile din gameplan precum si reactii la reactiile adversarului.
Simti ca progresezi destul de greu in antrenamentele de kickboxing, arte martiale mixte sau BJJ? Iti doresti sa progresezi mai repede dar nu stii ce sa faci? Acest articol este pentru tine .
Indiferent de sportul practicat (fie ca este kickboxing, arte martiale mixte sau jiu jitsu brazilian), exista cateva metode care te pot ajuta sa cresti rata de progres.
In continuare, vom prezenta 7 metode pentru a realiza acest lucru.
Pregatirea fizica.
Adevarul este ca in orice sport, pregatirea fizica este de baza. Nu este mai importanta ca tehnica, dar este baza piramidei, baza pe care se cladeste restul. O pregatire fizica inadecvata va duce la un randament scazut in sparring/meciuri datorita oboselii. Pe masura ce obosesti, vei executa tehnicile din ce in ce mai lipsit de concentrare si eficienta lor va scadea dramatic, mai ales in punctul in care incepi sa pierzi initiativa.
Ce trebuie sa fac?
Pentru inceput, asigura-te ca ai 2 antrenamente pe saptamana de forta si conditionare in care sa iti dezvolti atributele fizice. In functie de recuperare, timp liber si alti factori, pot fi facute si 3-4 antrenamente pe saptamana de forta si conditionare.
In articole viitoare vom prezenta si planuri pentru a dezvolta atributele fizice.
Fa-ti un gameplan.
Asigura-te ca, odata meciul sau sparring-ul inceput, ai un plan asupra ce trebuie sa faci. Fie ca vorbim de combinatii preferate, setupuri, etc pentru kickboxing, o garda cu 2-3 inversari preferate la BJJ sau tinerea luptei in picioare la MMA spre exemplu, trebuie sa stii exact ce ai de facut.
Ce trebuie sa fac?
Asigura-te ca iti alegi niste tehnici preferate, care se leaga intre ele si cauta mereu sa le lucrezi in sparring si sa le dezvolti, sa le poti executa indiferent de reactia adversarului sau sa ai alte tehnici pregatite in functie de reactia adversarului.
Vom reveni asupra aspectului de gameplan intr-un articol viitor.
Instructionale
O unealta extrem de puternica pentru dezvoltarea ta sunt instructionalele. Pot fi gasite pentru orice ramura de sport. De preferat este sa cauti instructionale de la sportivi cu un stil pe care vrei si poti sa te mulezi. Urmareste-le explicatiile, urmareste-i cum executa tehnicile si vei avea foarte multe detalii si lucruri noi de invatat, lucruri care iti vor imbunatati ulterior abilitatea tehnica. De multe ori, cu ajutorul memoriei vizuale, vei memora imediat unele detalii si le vei reproduce imediat la antrenamentul urmator.
De preferat sa fie alese instructionale facute de sportivi de varf, existand si sportivi mediocri care au facut instructionale insa eficacitatea tehnicilor predate este mai redusa.
Lupta cu avansatii
Sparring-urile cu membrii mai avansati sunt incredibil de utile. Aici vei observa exact ce gauri ai in gameplan-ul tau, in tehnica si tactica ta. Mai mult, vei observa si cum abordeaza un avansat lupta/sparring-ul. Fii atent la detalii, cum executa miscarile, viteza de reactie, ce combinatii foloseste, cum te pregateste pentru o anumita tehnica (setup-ul). Mai mult, pune intrebari dupa ce sparring-ul se termina. Cel mai probabil, respectivul va fi fericit sa te ajute.
Desi sparring-urile cu avansatii sunt utile, nu trebuie abandonate sparring-urile cu cei de nivel asemanator, deoarece acolo se poate masura cu adevarat progresul.
Pune intrebari.
Asigura-te intotdeauna ca intelegi pe deplin tehnica care se preda. In caz contrar, intreaba antrenorul referitor la orice nelamurire ai. Asigura-te intotdeauna ca ai o intelegere cat mai completa a ceea ce se intampla pe saltea si fii intotdeauna atent la detalii. Lucruri mai putin evidente precum rotirea bazinului pe croseu (Kickbox) sau schimbarea unghiului fata de adversar la armbarul din garda inchisa (Jiu Jitsu Brazilian) fac o diferenta enorma in eficienta tehnicii.
Mareste frecventa antrenamentelor.
Un lucru evident, dar care trebuie mentionat este frecventa antrenamentelor. Cu cat te antrenezi mai des, cu atat vei progresa mai repede. Cu toate acestea, frecventa antrenamentelor trebuie aleasa inteligent. Un numar prea mare de antrenamente pe saptamana va duce la uzura corpului, supraantrenament, etc, lucruri care ulterior iti vor diminua rata de progres.
Seteaza-ti frecventa antrenamentelor in functie de scop, program si recuperare.
Hobby: Intre 2 si 5 antrenamente pe saptamana sunt suficiente, in functie de program, placerea pe care o ai cand te antrenezi, varsta si cat de repede te recuperezi dupa un antrenament.
Performanta: Este indicat un numar de 10-12 antrenamente pe saptamana cel putin cu pregatire fizica inclusa.
Mike Tyson – Cand el se antrena, ceilalti se odihneau
7. Antrenamentele personale
Nimeni nu va stii cum sa te ghideze mai bine in calatoria ta in artele martiale decat antrenorul tau, cel care te vede cum te descurci in sparring-uri, stie ce puncte forte ai precum si ce puncte slabe ai. Antrenamentele personale sunt o unealta extrem de puternica in dezvoltarea ta, deoarece antrenorul stie exact cum sa te treaca prin programa. Mai mult decat atat, foarte important este ca intr-un antrenament personal, timpul antrenorului este dedicat exclusiv tie. Vei fi corectat imediat atunci cand gresesti si antrenorul se va asigura ca vei executa tehnica corect. De asemenea, acesta te poate ajuta si cu efectuarea unui gameplan, va putea sa iti corecteze punctele slabe si iti va accelera progresul enorm de mult.
Este important ca antrenamentele de grup sa nu fie abandonate in favoarea celor personale. Desi antrenamentele personale sunt extrem de utile, ele trebuie folosite ca antrenamente complementare celor de grup.
Importanta deplasarii a fost intodeauna recunoscuta de marii sportivi. De multe ori diferenta intr-un meci poate fi facuta de un element de deplasare pe care adversarul nu stie cum sa il contreze. Conor McGregor, Jose Aldo si Robbie Lawler sunt doar cateva exemple de luptatori ce au o deplasare foarte bine pusa la punct, deplasare ce a facut diferenta in favoarea lor in multe meciuri (vezi Lawler vs Rory McDonald spre exemplu).
In continuare, vom analiza unul din cele mai importante elemente de deplasare in meciurile de MMA (arte martiale mixte) si anume taiatul custii sau cage cutting-ul.
Taiatul custii reprezinta obtinerea controlului custii, presarea adversarului, urmarirea acestuia pana ce el ajunge cu spatele la cusca, astfel limitandu-i optiunile de deplasare si de acolo executarea strategiei de meci mai departe (fie ca este vorba de incheierea meciului printr-un volum mare de lovituri, fie ca se asteapta lovitura pe contra, fie ducerea adversarului pe cusca si proiectarea lui, etc).
Aceasta tactica de presiune nu functioneaza totusi contra tuturor adversarilor si, mai mult decat atat, sportivul ce adopta aceasta tactica trebuie sa fie agresiv, sa faca intotdeauna pasul in fata si sa foloseasca tot timpul lovituri pentru a forta adversarul sa faca pasul in spate. O unealta foarte buna pentru a face asta este chiar jab-ul cu mana din fata. Ideal, cel ce face presiune ar trebui sa aiba si aptitudini bune de proiectare si de apararea proiectarilor, astfel facand adversarul sa se gandeasca de 2 ori inainte de a incerca sa inchida distanta pentru o riposta/proiectare.
Un exemplu de ce se poate realiza prin folosirea eficienta a presiunii ni-l da chiar Cain Velasquez in secventa de mai jos.
Primul pas aici este, evident, obtinerea controlului centrului custii, in asa fel incat adversarul nu poate ajunge in centrul custii decat intrand in raza ta de actiune. De aici, cea mai comuna greseala pe care o fac sportivii de MMA este sa urmareasca adversarul pasind in linie dreapta in fata pe masura ce acesta face pasul lateral. Cand se intampla asta, sportivul ce este cu spatele la cusca va putea pivota in jurul celui care ataca si va obtine acces catre centrul octagonului. Acest lucru este ilustrat in graficele de mai jos.
Corect insa ar fi fost ca sportivul A sa faca pasul lateral concomitent cu sportivul B, ramanand astfel in fata lui. Sportivul A trebuie sa se deplaseze paralel cu latura custii, in directia in care se deplaseaza B, pentru a il putea tine pe acesta sub presiune.
Un alt exemplu de astfel de deplasare corecta ni-l da Dos Anjos impotriva lui Pettis in secventa de mai jos.
Observati cum Dos Anjos face intotdeauna pasul lateral pentru a il incolti pe Pettis, acesta neavand posibilitatea de a ii iesi din distanta de lovire.
Foarte important de punctat, pentru a realiza aceasta deplasare, din pozitie de garda, trebuie pasit intotdeauna prima oara cu piciorul din directia in care se misca adversarul, apoi cu celalalt picior. Daca Pettis se deplaseaza in dreapta lui Dos Anjos (Dos Anjos fiind cu piciorul drept in fata, pozitie de Southpaw), Dos Anjos se va deplasa spre dreapta pasind intai cu piciorul drept in lateral, fiind urmat apoi de piciorul din spate. Daca Pettis se deplaseaza in stanga lui Dos Anjos, acesta face primul pas in lateral spre stanga cu piciorul stang, fiind urmat apoi de piciorul drept, deplasarea in lateral fiind un element de baza ce poate fi obtinut la antrenamentele de kickbox sau alte arte martiale de striking.
Un alt detaliu ce trebuie punctat in secventa de mai sus este ca Pettis, atunci cand a ales sa se deplaseze spre dreapta lui, se deplasa de fapt pe partea de “power” a lui Dos Anjos. Prin partea de power, ne referim la faptul ca, deplasandu-se spre dreapta, Dos Anjos putea lovi atat cu bratul cat si cu piciorul din spate (lucru ce s-a si intamplat), acestea fiind lovituri ce pot genera mai multa forta decat cele cu membrele din fata, astfel ca deplasarea trebuie facuta intotdeauna in directia in care are adversarul are piciorul din fata (inspre stanga lui Pettis in exemplul de mai sus).
Un alt avantaj al presarii adversarului cu spatele la cusca este, evident, optiunea proiectarii lui.
In secventa de mai jos, il putem vedea pe Dos Anjos cum il proiecteaza pe Pettis din situatii diferite:
a) cand acesta incearca sa faca pasul in fata si sa loveasca.
b) Cand Dos Anjos preseaza, Pettis ajunge cu spatele la cusca (astfel ca Sprawl-ul nu mai este o solutie) si Dos Anjos intra si finalizeaza proiectarea.
Acestea fiind spuse, taiatul custii este doar un element din deplasarea folosita in cusca, deplasare ce trebuie lucrata in antrenamente de MMA (arte martiale mixte) pentru a o putea invata si aplica corect. In articole ulterioare vom prezenta si alte elemente de deplasare cum ar fi mentinerea distantei corecte, pasul pivot, pasii pe lovituri, pasii de intrare la proiectare, etc.
Cu totii am vazut diverse situatii de auto aparare, fie pe YouTube, fie pe Facebook, in care unul dintre protagonisti este practicant de Jiu Jitsu Brazilian sau o alta forma de grappling. Majoritatea finalizarilor folosite de protagonisti in aceste videoclipuri sunt: ghilotina, strangulare de la spate (rear naked choke) si armbarul.
In continuare vom prezenta 5 motive pentru care ghilotina este cea mai eficienta finalizare dintre cele mentionate mai sus intr-o confruntare pe strada.
Asigura incheierea conflictului. Spre deosebire de tehnicile articulare, ghilotina (fiind strangulare) asigura incheierea altercatiei, prin faptul ca adversarul ramane fara aer (strangularea este una ce actioneaza pe trahee). Acesta este un avantaj imens fata de tehnicile articulare, deoarece efectul adrenalinei este bine cunoscut, mascand durerea temporar si oferind combatantilor o agresivitate sporita. Astfel, desi adversarul este cu un membru luxat, in unele cazuri poate continua lupta.
Nu tine cont de particularitatile adversarului. O alta deosebire fata de tehnicile articulare este ca strangularile functioneaza indiferent de constitutia adversarului, flexibilitatea acestuia sau alte atribute fizice care ar putea sa scada din eficienta unei tehnici articulare.
Sunt surprinzatoare. Ghilotina este una din cele mai surprinzatoare finalizari din meciurille de MMA si Grappling. Prinsa corect, provoaca durere in zona gatului iar timpul de reactie este foarte mic, adversarul avand foarte putine optiuni.
Usor de atacat contra persoanelor neantrenate. Majoritatea persoanelor neantrenate isi vor expune gatul foarte usor intr-o situatie de gat, in special daca initiaza intrarea la doua picioare. Sunt de altfel foarte vulnerabile si la setarea ghilotinei prin tragerea de cap (head snap).
Nu necesita ducerea luptei la sol. Unul din cele mai mari avantaje ale ghilotinei este ca e printre putinele finalizari care pot fi executate in picioare, permitand celui care initiaza procedeul sa finalizeze lupta fara sa fie nevoie sa proiecteze sau sa se expuna la lovituri venite de la alti potentiali atacatori din exterior cat timp se afla la sol.
Mai jos aveti un scurt tutorial despre cum sa atacati o ghilotina
Am mai spus-o. De multe ori, cele mai interesante meciuri intr-o gala UFC, din punct de vedere tehnico-tactic, sunt in undercard. Asa s-a intamplat si la UFC 192. Mai mult decat atat, meciul care mi-a atras atentia si de unde am extras cele doua secvente de mai jos, l-a avut in prim plan pe luptatorul mexican Yair Rodriguez. Despre acesta am mai scris in urma cu ceva timp in articolul „Ce am invatat la UFC 188: cum sa folosesti Taekwondo pentru a lua “Meciul serii”, in care aratam versatilitatea sa pe partea de striking.
La UFC 192, Rodriguez a luptat cu neozeelandezul Daniel Hooker. Desi mexicanul a folosit din nou strikingul intr-un mod inteligent, au fost foarte multe momente de grappling atat la sol, dar mai ales in picioare. De remarcat faptul ca Rodriguez a suferit inca din pima runda o accidentare urata la picior (cel mai probabil o fractura): clik AICI pentru video si AICI pentru a vedea cum arata la scurt timp dupa meci piciorul.
Prima secventa porneste de la o intrare la doua picioare a neozeelandezului, la cusca. Rodriguez incearca sa blocheze cu bratele, insa Hooker a ajuns deja intr-o pozitie foarte buna:
Rodriguez renunta la a mai apara takedownul si simuleaza ca ii cedeaza spatele…
…doar pentru a contracara cu un harai-goshi:
Ajunge in control lateral, dar pentru ca a pornit cu control pe cap-brat, Hooker are un underhook foarte bun cu care ar putea sa revina la lupta in picioare:
Astfel ca mexicanul alege cea mai buna varianta de a-l tine pe spate, trecand in control deasupra:
Cea de-a doua secventa este o continuare a primeia, cu iesirea lui Hooker din acel control deasupra. Este una dintre cele mai frumoase tranzitii/rasturnari de situatie pe care am vazut-o pana acum in MMA, in special pentru ca prezinta un grad mare de risc.
Hooker mentine underhook-ul cu care ajunsese la sol si posteaza in cot cu scopul de a veni pe burta:
Rasuceste puternic soldurile si ajunge cu fata la podea. De remarcat ca Rodriguez incearca sa-i prinda bratul stang, ceea ce i-ar fi permis foarte usor sa seteze un triunghi:
Neozeelandezul isi impinge soldurile inapoi pentru a preveni „hook-urile” de control spate:
Iese in lateral cu acelasi underhook foarte adanc:
Si este pe jumatate la spatele mexicanului care nu are posibilitatea de a-l bloca cu whizzer:
Rodriguez nu are incotro si cedeaza spatele:
Cele doua secvente pot fi vazute animate AICI si AICI.
Salutare! Sunt Mona de la Absoluto! Cu ce te-as putea ajuta? Esti interesat de program, locatii, preturi abonamente sau cum se face o rezervare? Scrie-mi intrebarile in chat si iti raspund cu drag.
Deschide chat-ul
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.
