de Gabriel Necula

De aceasta data, invitatul nostru este Sebastian Bradiceanu, sportiv de performanta la Absoluto. Sebastian ne vorbeste despre accidentarea ce l-a tinut pe margine, revenirea sa si obiectivele de performanta pe termen lung.

Salut Seba, ne bucuram sa te revedem la antrenamente dupa o accidentare foarte dificila. Poti povesti un pic despre accidentarea ta, pentru cei ce nu te cunosc?

Salut, in urma cu 10 luni am trecut printr-o operatie de ligament incrucisat si menisc intern. Durerea a fost imensa si aici ma refer la cea sufleteasca deoarece totul s-a intamplat cu 5 zile inainte de debutul meu in MMA. Un adevarat test pentru mine, o provocare pot spune, care nu a facut decat sa-mi confirme cat de mult iubesc ceea ce fac si cat de mult imi doream sa revin. Primele luni pana m-am pus pe picioare au fost groaznice, pot spune ca am avut un mare noroc sa am langa mine oameni precum Tudor , Dr. Bogdan Andrei , echipa de kineto Alin si Alina , colegii din Bucuresti cat si cei din Braila si mai ales parintii mei, in special tata cel care a stat zilnic cu mine si trecea prin tot ce treceam si eu. A fost greu dar a trecut, nu pot decat sa privesc inainte si sa privesc experiența asta ca pe o lecție si o alta provocare. Tin sa multumesc inca odata oamenilor care au fost langa mine, fiecare vorba/mesaj a contat enorm!

Cum decurge recuperarea? Esti inapoi la 100%?

Pot spune ca sunt 90% recuperat, picioarele chiar sunt mai puternice decat inainte. Am revenit la 8 luni de la operatie fara nicio problema si condiționarea picioarelor continua saptamanal.

Esti unul din tinerii de viitor ai Absoluto. Ce obiective ai pe plan sportiv? Sa ne asteptam la debutul la profesionisti in urmatorul an?

In momentul de fata sunt 100% dedicat BJJ-ului, imi doresc sa concurez cat mai curand in competițiile interne si pe cat posibil si in cele externe, cat despre MMA , voi asculta sfatul lui Tudor, mereu a stiut ce este mai bine pentru mine si m-a îndrumat spre cea mai buna cale, daca lucrurile decurg cum trebuie poate voi debuta chiar mai devreme.Nu vreau sa grabesc lucrurile si imi ascult cu mare atentie corpul, nu imi doresc o alta accidentare.

Fiind sportiv de performanta, ne poti spune te rog cum arata o saptamana de-a ta, in ceea ce priveste antrenamentele?

Luni:Conditionare (Dimineata/Pranz) BJJ(seara)20.00 – 21.00 drilluri cu grupa de începători 21.00 – 22.00 drilluri cu grupa de avansați 22.00 – 23.00 sparring

Marti: Conditionare

Miercuri: Conditionare(Dimineata /Pranz) BJJ:20.00 – 23.00

Joi: Conditionare

Vineri: Conditionare(Dimineata/Pranz) BJJ 20.00 – 23.00 Sambata: Sparring BJJ(in functie de cum ma simt)

Duminica : Pauza

Fiind student nu am ore fixe pentru antrenamentele de conditionare uneori ajung dimineata alte dati dupa ora prânzului ,cert e ca daca sunt prea obosit intr-o zi voi renunta la antrenamentul de forta si il voi face doar pe cel de BJJ.Marti/joi voi incepe sa fac doar drill-URI fara sparring(seara). Intre antrenamente incerc sa ma documentez pe cat de mult posibil,pe langa informațiile luate din sala,incerc sa-mi îmbunătățesc partile pe care le simt mai slabe. De exemplu: Daca x ma inversează de 2 ori cu aceeasi inversare e clar ca am o problema si incep sa caut variante. Consider ca studiul de unul singur iti aduce un „+” si iti da o alta viziune asupra lucrurilor.

Ce ti se pare cel mai greu de sustinut in viata unui sportiv de performanta?

Știind cu totii ca sportul in România nu iti oferă stabilitate financiară si ca de multe ori sportivii nu primesc meritele cuvenite, as putea spune ca unul dintre principalii adversari ai unui sportiv sunt banii si aici vorbesc de sportivii de nivel înalt care de multe ori sunt obligați sa lase totul in urma si sa plece afara pentru a putea duce un trai decent.Nu ma consider un sportiv excepțional nici unul de nivel înalt momentan, însă cred cu tărie ca ai nevoie de foarte multa disciplina, mai ales daca esti tânăr vei fi nevoit sa renunti la anumite lucruri/distracții pentru a fi prezent la antrenamente zi de zi,dar totul devine o placere un stil de viata,trebuie doar sa iti cunosti prioritatile fara sa fii influențat ,cu asta se ușurează totul. Daca privești antrenamentul ca pe o obligatie si nu-ti face placere sa ajungi in sala atunci probabil ar trebui sa te mai gandesti daca esti in locul potrivit. Am mentalitatea asta legata de orice lucru pe care vreau sa-l fac, nu doar in sport, daca vrei sa fii cel mai bun atunci trebuie sa fii pregătit sa faci sacrificii si sa te obisnuiesti cu ideea ca daca nu esti zi si noapte cu gândul acolo, cineva s-ar putea sa-ti ia locul.

Un sfat pentru tinerii ce se apuca de MMA si BJJ?

Doar sa fie prezenți la antrenamente, restul vine de la sine! Dupa primul an vor simtii cu siguranța ceva schimbat la ei si isi vor da seama daca vor sa ramana la stadiul de hobby sau chiar sa faca performanța. Sfatul meu este acela de a face un sport de baza inainte de a trece la antrenamentele de MMA. Consider ca o baza intr-un sport gen lupte libere, box, kick box, jiu jitsu iti ușurează cu mult drumul, totodata cred ca trebuie sa fii destul de sigur pe ceva anume si sa stii care este punctul tau forte inainte sa faci trecerea spre celelalte sporturi.

Te-ai format ca sportiv la clubul afiliat din Braila, condus de Nicoale Garba. Care este „secretul” succesului in competitii al copiilor antrenati acolo?

Nicolae Garba a avut cea mai mare influența asupra mea, din prima zi a fost acolo langa mine cu tot ce aveam nevoie. La prima întâlnire pare un om destul de dur dar cu timpul iti dai seama ca e in spatele tau gata sa te redreseze in orice moment. Antrenamentele erau foarte obositoare, la inceput ma mulțumeam sa rezist la cele trei saptamanal, încălzirea durand 45de minute. Tin minte ca vara ne scotea in curtea liceului unde ne antrenam si eram puși sa facem aproximativ 3-4 sute de abdomene/ flotari si genoflexiuni dupa care intram in sala si continuam încălzirea, desigur daca unul dintre noi de la cel mai mic la cel mai mare nu respecta numărătoarea eram puși sa o luam de la capat, in acelasi timp devenise totul ca o joaca nici nu mai realizam numărul repetarilor pe care le faceam si eram ca o mica familie . O exigenta aparte si in acelasi timp o legatura creată de el cu fiecare elev, indiferent de vârsta. Pentru mine ocupa si va ocupa un loc special mereu in inima mea, considerandu-l mai mult decat un simplu antrenor, un al 2 lea tata pot spune. Copiii sunt numeroși si foarte motivați, sunt sigur ca o sa faca mereu o impresie buna la orice competiție si poate chiar sa vedem peste cativa ani mari campioni la nivel înalt.Nicu, asa cum obișnuiesc eu sa-i spun, va ramane omul care mi-a insuflat dragostea pentru sport si mai ales pentru jiu jitsu, omul caruia nu i-as întoarce niciodata spatele si cel care m-a facut sa vad viata cu alti ochi si sa-mi dau seama ca timpul trece mult prea repede pentru a fi pierdut. OSS!!!